ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1102/2023

Obiectul cererii deduse judecății: Prin cererea înregistrată la data de 02 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., au solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: - anularea cuantumului despăgubirilor de la poziția nr. 328 din anexa 2 a H.G. nr. 689/19.08.2014 pentru terenul curți construcții în suprafață de 887mp. și a imobilului construcție situat pe acesta, ambele aflate în coproprietatea acestora situat în Tg-Jiu, strada x în T8 P28,29,30, județul Gorj și stabilirea acestor despăgubiri la valoarea reală rezultată în urma efectuării expertizei de specialitate, în conformitate cu deciziei ICCJ nr. 78/15.11.2021; - plata către reclamanți a despăgubirilor astfel calculate reprezentând contravaloarea imobilelor ce formează obiectul exproprierii realizate de către pârâtă, la cursul euro/leu de la data plății. - plata către reclamanți a dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a sentinței judecătorești, până la momentul achitării sumelor stabilite cu titlul de despăgubire de către instanța de judecată - plata cheltuielilor de judecată. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Gorj, în primă instanță: Prin sentința nr. 160 din 24 iunie 2022, Tribunalul Gorj, secția I civilă a admis acțiunea formulată de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., având ca obiect expropriere; a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.7740 euro la cursul B.N.R. la data plății, reprezentând despăgubiri pentru suprafața de teren expropriată și la plata sumei de 3.533,37 euro la cursul B.N.R. la data plății, reprezentând contravaloarea construcției C1; a obligat pârâtul la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății efective; a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 6.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în apel: Prin decizia nr. 354 din 26 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către apelanții-reclamanți A. și B. și de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova; a respins, ca neîntemeiată, cererea apelanților de acordare a cheltuielilor de judecată în apel. II. Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 354 din 26 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secțiaI civilă au declarat recurs reclamanții A. și B.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 ianuarie 2023, sub nr. x/2021, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 13 ianuarie 2023, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) - e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind numele și prenumele, domiciliul recurenților, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura; recurenții-reclamanți au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județeanși local. II.1. Motivele de recurs: Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În expunerea de motive, reclamanții au arătat că instanța de apel a soluționat cauza cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 33/1994, precum și a dispozițiilor art. 1531 C. civ., apreciind în mod greșit asupra prejudiciului suferit de recurenții-reclamanți. Raportându-se la conținutul art. 26 din Legea nr. 33/1994, au susținut că exproprierea fiind o vânzare-cumpărare forțată nu se rezumă doar la valoarea reală a imobilului expropriat la momentul apariției actului de expropriere, ci înseamnă și prejudiciul adus în urma exproprierii, ca urmare a constrângerii proprietarului de a înstrăina ceva ce nu dorea să înstrăineze. Este vorba de o vânzare în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, fiind firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă nu doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului- vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive. Aceste aspecte nu contravin deciziei Curții Constituționale nr. 380/2015, care impun ca finalitate stabilirea valorii bunului expropriat de la momentul contemporan realizării transferului de proprietate. Având în vedere dispozițiile art. 44 din Constituție, cât și aceea că despăgubirea este dreaptă, atunci când este de natură să acopere întreaga pierdere cauzată persoanelor afectate de măsura exproprierii și este prealabilă, întrucât constituie o garanție acordată persoanelor îndreptățite, în ceea ce privește păstrarea aceleiași valori a obiectului patrimonial, plata echivalentului în RON a sumei stabilite în euro trebuie să aibă loc prin raportare la cursul valutar de la data plății efective. Cu referire la soluția pronunțată de instanța de fond, au precizat că, în cauză, s-a dispus efectuarea expertizei de specialitate care să evalueze bunurile imobile expropriate,respectiv teren șiconstrucție, fiind formulate propuneri de obiective de către recurenții-reclamanțiîn sensul de a stabili valoarea reală de despăgubire în raport de valoarea cucare se vând în mod obișnuit la data emiterii decretului de expropriere terenurile similare celui care a făcut obiectul exproprierii conform poziției nr. 328 din anexa 2 la H.G. nr. 689/19.08.2014, respectiv a terenului curți construcții în suprafață de 887mp și a imobilului construcție situat pe acesta, în Tg-Jiu, str. x în T8 P28,29,30 județul Gorj. Au susținut că, față de concluziile raportului de expertiză, valoarea rezultată a contructiei nu poate fi o valoare reală, experții luând în calcul o limită inferioară a prețuluiîn zonă atâta timp cât este vorba de o contructie din zidărie de cărămidă, acoperită cu țiglă, sens în care au formulat obiectiuni la raportul de expertiză prin care au arătat, pe de o parte, referitor la valoarea de 17.740 euro reprezentând 78.120 RON a terenului în cuprinsul raportului de expertiză, că nu se regăsesc identificate plantațiile de pomi fructiferi și viță de vie existente pe teren și în aceste condiții nu au fost avute în vedere la stabilirea valorii terenului expropriat, iar pe de altă parte, în ceea ce privește valoarea imobilului casă de locuit, se observă că este subevaluată având în vedere că suma rezultată de 15.560 RON nu poate reprezenta o valoare corectă raportat la prețurile de piață la vânzare, cât și de reconstrucție. Au arătat că se poate identifica o valoare cu mult peste cea stabilită având în vedere valoarea actuală a lemnului necesar edificării doar a acoperișului, fără a discuta de manopere și alte materiale de construcție, însă în mod greșit instanța de apel a respins solicitările recurenților concretizate sub forma obiecțiunilor formulate, fără a avea posibilitatea astfel ca experții evaluatori să precizeze și să detalieze în concret modul de stabilire a valorii contructiei și limitele minime și maxime avute în vedere, context în care au solicitat, în raport de dispozițiile art. 476-479 C. proc. civ., să se încuviințeze obiecțiunile formulate, precum și emiterea unei adrese către experți, iar în raport de răspunsul acestora să se completeze raportul de expertiză. II.3. Apărările formulate în cauză: La data de 02 martie 2023, prin poștă, în termen legal, intimata-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, pe cale de excepție, inadmisibilitatea și nulitatea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată. Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, în raport de prevederile art. 634 alin. (4) C. proc. civ., a arătat că decizia atacată este definitivă. Cu privire la excepția nulității recursului, invocând incidența art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a susținut că motivele de recurs formulate de recurenți nu se încadrează în cele prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. câtă vreme prin intermediul acestora au fost reiterate motivele și temeiurile expuse în fața instanței de apel, recurenții exprimându-și doar nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată în apel. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor in motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri. Față de cele arătate, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 02 decembrie 2021, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. Prin rezoluția din 28 februarie 2023, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 471 1 alin. (6) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la 06 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 354 din 26 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul prin prisma excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară în considerarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Litigiul de față are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., prin care au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., anularea cuantumului despăgubirilor de la poziția nr. 328 din anexa 2 a H.G. nr. 689/19.08.2014 pentru terenul curți construcții în suprafață de 887mp. și a imobilului construcție situat pe acesta, ambele aflate în coproprietatea acestora, situate în Tg-Jiu, str. x în T8 P28,29,30, județul Gorj, și stabilirea acestor despăgubiri la valoarea reală rezultată în urma efectuării expertizei de specialitate, în conformitate cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 78/15.11.2021; plata către reclamanți a despăgubirilor astfel calculate reprezentând contravaloarea imobilelor ce formează obiectul exproprierii realizate de către pârâtă, la cursul euro/leu de la data plății; plata către reclamanți a dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a sentinței judecătorești, până la momentul achitării sumelor stabilite cu titlul de despăgubire de către instanța de judecată. Demersul judiciar a fost inițiat ca urmare a procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată, declanșată prin H.G. nr. 689/19.08.2014, care constituie coridorul de expropriere a lucrării de utilitate public de interes național "Varianta de ocolire Tg-Jiu" dispusă, în temeiul art. 2 alin. (3) și art. 9 din Legea nr. 255/2010, prin decizia nr. 1038 din 13 octombrie 2014 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., și a faptului că reclamanții contestă cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator cuvenite în calitate de proprietari ai terenului respectiv. Înalta Curte, în raport de obiectul acțiunii civile, de pretențiile formulate de părți prin intermediul acesteia și de dispozițiile legale invocate, respectiv dispozițiile art. 22 și urm. din Legea nr. 255/2010 și ale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, constată că cererea dedusă judecății se circumscrie instituției exproprierii pentru cauză de utilitate publică, din perspectiva căreia a fost soluționată în etapele procesuale anterioare (fond și apel). Tot din perspectiva Legii nr. 33/1994, Înalta Curte reține că, la art. 23, acest act normativ prevede că hotărârile pronunțate urmare soluționării cererilor de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. Potrivit art. 34 din Legea nr. 255/2010, dispozițiile acestui act normativ se completează, corespunzător, cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor acestei legi. Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că: "Sunt hotărâri definitive: (…) 4. Hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j) 3 , în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 02 decembrie 2021, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele în materia exproprierii. Prin urmare, decizia pronunțată în soluționarea unui litigiu de expropriere, în apel, este una definitivă de la pronunțare în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Înalta Curte reține, de asemenea, că unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457. Așadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu pot folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 354 din 26 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.