ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1434/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la data de 27.08.2018, sub numărul de dosar x/2018 și precizată, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere din România (C.N.A.I.R.), să se stabilească prin hotărâre judecătorească suma reprezentând despăgubiri pentru imobilul cu nr. top. vechi x, situat în com. Sânpetru și care face parte din coridorul de expropriere pentru lucrările de construcție drumuri de interes național, compusă din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului expropriat. În drept, a invocat dispozițiile art. 22 alin. (1), art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Hotărârea pronunțată la fond Prin sentința civilă nr. 131/S, pronunțată la data de 17.05.2019, în dosarul cu nr. de mai sus, Tribunalului Brașov, secția I civilă a respins contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A..

Deciziile pronunțate de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 1540/Ap din 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 131/S/17.05.2019, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, pe care a anulat-o. În rejudecare, pe fond, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1177/Ap din 2 decembrie 2020 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov. A obligat pe reclamantul A. să plătească experților tehnici B., C. și D. suma de câte 1.333 RON pentru fiecare dintre cei trei experți, cu titlu de diferență onorariu. A obligat pe reclamantul E. să îi plătească pârâtului Statul Român, prin C.N.A.I.R. S.A. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Prin încheierea din camera de consiliu din 18 mai 2021, s-a îndreptat din oficiu, eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1177/Ap pronunțate de Curtea de Apel Brașov la data de 02.12.2020, în dosarul nr. x/2018, în sensul consemnării corecte "Definitivă", iar nu "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Brașov", cum dintr-o eroare de redactare s-a consemnat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1177/Ap din 2 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 27 octombrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Prin întâmpinare intimatul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin CNAIR, prin Direcția Regională de drumuri și poduri Brașov, a invocat excpția tardivității recursului și excepția inadmisibilității căii de atac. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 21 iunie 2022, în complet de filtru, fără citarea părților. II. Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive. Litigiul inițiat de reclamant are ca obiect stabilirea despăgubirilor reprezentând contravaloarea imobilului supus procedurii exproprierii, așa cum este aceasta reglementată prin Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național. Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Aceeași prevedere prohibitivă o regăsim și în cadrul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.: "2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". În considerarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, raportat la criteriul materiei - acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 255/2010 și a Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, astfel cum s-a expus, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materie de expropriere, reiese că decizia nr. 1177/Ap din 2 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată nu este supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca inadmisibil.