ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1128/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Brașov, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin administrator Ministerul Transporturilor, Municipiul Brașov prin primar, Consiliul Local Brașov, Statul Român prin administrator Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, Statul Român prin administrator Direcția Regională De Drumuri Și Poduri, pronunțarea unei hotărâri prin care: - să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de aproximativ 650 mp, ocupată fără drept, din terenul în suprafață de 10.219 mp, situat în Brașov, jud. Brașov, str. x (DJ 101H, DN IE) FN, înscris în CF nr. x (CF vechi nr. x) a localității Brașov cu nr. 2589, respectiv terenul ocupat de drumul public efectiv - Calea x (Drumul Poienii) și terenul ocupat de parcarea amenajată pe marginea drumului public, iar în caz de imposibilitate obligarea pârâților la plata de despăgubiri, constând în valoarea actuală a bunului revendicat (a suprafeței de teren ocupate fără drept, aprox. 650 mp) și obligarea pârâților la plata de despăgubiri, constând în diferența de valoare pentru suprafața de teren devenită neconstruibilă datorită ocupării pârâților (aproximativ) 500 mp, respectiv despăgubiri în sumă de 70.000 euro la curs BNR din data plății, pentru totalul de aproximativ 1.050 mp (650 mp ocupat fără drept și aproximativ 500 mp devenit neconstruibil datorită ocupării pârâților); - să fie obligați pârâții ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța sau un într-un termen apreciat și precizat de instanța ca fiind rezonabil, să intabuleze în evidențele de carte funciară dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi. Prin sentința civilă nr. 3343 din 12 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Brașov, secția civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, raportat la valoarea obiectului litigiului și la prevederile art. 94 și 95 C. proc. civ.

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 240/S din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, s-a admis excepția lipsei de interes a reclamanților în formulare a cererii de chemare în judecată. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată, completată și precizată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Transporturilor, Municipiul Brașov prin primar, Consiliul Local Brașov, Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere și Statul Român prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri, ca fiind formulată de persoane care nu justifică interes.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia nr. 477/AP din 7 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 240/S din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Brașov. S-a anulat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 477/AP din 7 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, pârâții Municipiul Brașov prin primar și Consiliul Local Brașov au formulat recurs.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 5 octombrie 2020. Cererile de recurs formulate de pârâții Municipiul Brașov prin primar și Consiliul Local Brașov, deși sunt formulate în mod separat, cuprind critici identice, motiv pentru care vor fi analizate împreună. Recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile pronunțate de Tribunalul Brașov. Au arătat că hotărârea Curții de Apel Brașov a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța admițând cererea de apel formulată de apelanții-reclamanți împotriva sentinței civile pronunțate de prima instanță, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. În mod greșit și contradictoriu, instanța de apel a apreciat că în cauză nu se poate reține excepția lipsei de interes a reclamanților, aceasta neavând susținere nici în fapt, nici în drept. Motivele pe care și-a întemeiat instanța de apel soluția au constat în faptul că în cauză nu s-a încheiat un contract de schimb între Consiliul Local Brașov și reclamanții A. și B., iar pe de altă parte, reclamanții nu au acceptat schimbul propus de pârâtul Consiliul Local Brașov, fără a fi avute în vedere și alte aspecte esențiale reținute de instanța de fond în soluționarea excepției lipsei de interes a reclamanților. Recurenții-pârâți au mai arătat că nu se poate imputa pârâtului Consiliul Local Brașov faptul că nu a fost încheiat un contract de schimb. Deși acesta a făcut o ofertă reclamanților, contractul de schimb nu a putut fi perfectat tocmai din cauza atitudinii reclamanților care nu și-au dat acordul la efectuarea schimbului. În aceste condiții, nu se poate reține nicio culpă a Consiliului Local Brașov și, cu atât mai puțin, acest motiv nu poate constitui, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de apel, motiv de respingere a excepției lipse de interes invocată de către Tribunalul Brașov. Recurenții apreciază că în mod corect Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei de interes a reclamanților, și pe cale de consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată, completată și precizată de aceștia, ca fiind formulată de persoane care nu justifică un interes. Astfel, în temeiul art. 32 alin. (1) lit. d) și a) art. 33 C. proc. civ., instanța de fond, în mod corect, a apreciat că interesul reclamanților pentru promovarea cererii de chemare în judecată nu este legitim deoarece terenul revendicat face parte din domeniul public, iar pentru preluarea acestuia s-a acordat reclamanților teren în schimb, deși terenul fusese preluat la data la care reclamanții au cumpărat imobilul. Având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov se întemeiază doar pe motivul inexistenței unui contract de schimb între Consiliul Local Brașov și reclamanți și pe motivul că aceștia nu au acceptat schimbul propus de pârâtul Consiliul Local Brașov, recurenții solicită instanței de judecată să admită recursul astfel cum a fost formulat. În drept, a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 26 februarie 2021. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că aspectele prezentate de recurenții-pârâți nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind întemeiată excepția nulității recursurilor invocată de intimații-reclamanți în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Raportul a fost comunicat părților la 9 martie 2021. La 17 martie 2021 recurenții-pârâți au depus punct de vedere la raport, solicitând respingerea excepției nulității recursurilor. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 20 mai 2021, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursurile în raport de excepția de nulitate invocată de intimații-reclamanți B. și A. în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispoziției imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute. În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Cererile de recurs formulate de recurenții-pârâți Municipiul Brașov prin primar și Consiliul Local Brașov nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, singura precizare fiind aceea că hotărârea Curții de Apel Brașov a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a dezvolta și a arăta, în mod concret, care ar fi normele greșit aplicate de către instanța de apel. În esență, nemulțumirea recurenților-pârâți constă în faptul că instanța de apel a apreciat că în cauză nu se poate reține excepția lipsei de interes a reclamanților, apreciere ce nu ar avea susținere nici în fapt, nici în drept, dat fiind că nu se poate reține nicio culpă a Consiliului Local Brașov și nu i se poate imputa acestei părți faptul că nu a fost încheiat un contract de schimb. Faptul că decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov se întemeiază pe motivul inexistenței unui contract de schimb între Consiliul Local Brașov și reclamanți și pe motivul că aceștia nu au acceptat schimbul propus de pârâtul Consiliul Local Brașov - aspecte necontestate de părțile din dosar, nu constituie o critică în sine, fără o altă precizare care să evidențieze, în mod concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel. Astfel cum au fost formulate, criticile prezentate de recurenții-reclamanți nu vizează argumentele legale prezentate de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, control care nu este posibil fără o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. PENTRU ACESTE MOTIVE,