Decizia nr. 1099/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii deduse judecății: Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 1.664 RON la care se adaugă TVA/1.980 RON (cu TVA inclus) înmulțit cu 3 (4.992 RON/5.940,48 RON), ca urmare a încălcării dispozițiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 și Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual începând cu data de 01.09.2017 până la data de 31.12.2018, în temeiul art. 1349 C. civ., pentru unitatea nedeclarată la CREDIDAM; la plata sumei de 1.460,68 RON înmulțit cu 3, ca urmare a încălcării dispozițiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 și Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând penalități de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 1, calculate la remunerația fără TVA; să încheie autorizații/licențe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual pentru spațiul administrat - Hotel "B.", situat în municipiul Roman, str. x, jud. Neamț; la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 1414 din 05 octombrie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți-CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 19.713,54 RON cu TVA inclus, reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiștilorinterpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraților datorate în perioada 01.06.2018 - 31.03.2020 și 01.12.2020 - 31.03.2021, precum și să încheie cu reclamanta autorizații/licențe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în spatiile administrate; a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 320 RON, cheltuieli de judecată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, în apel: Prin decizia nr. 844A din 30 mai 2022,Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1414 din 05 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă; a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 850 RON cheltuieli de judecată în apel. II. Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 844A din 30 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 decembrie 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția de primire a dosarului din 04 ianuarie 2023, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., iar în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) raportat la art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenta-pârâtă datorează pentru soluționarea recursului declarat o taxă judiciară de timbru în cuantum 100 RON. La data de 20 ianuarie 2023, prin poștă electronică, recurenta-pârâtă a depus chitanța nr. x din 16 ianuarie 2023, eliberată de municipiul Roman, Direcția de Impozite și Taxe Locale Roman, județul Neamț, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON . II.1. Motivele de recurs: Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii apelului și a admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În expunerea de motive, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, având în vedere că suma la care a fost obligată nu s-a raportat la intervalul de timp și unitățile pentru care o datorează. În această privință, a menționat că în hotelul B., situat în b-dul x, județul Neamț, în prezent, se află doar sediul firmei, întrucât acesta nu mai funcționează din 13 decembrie 2018, conform înscrisurilor de la dosar, iar anterior acestui moment unitatea a funcționat în regim hotelier, fără muzică ambientală. A precizat că pe fondul pandemiei a fost închisă activitatea barurilor situate în Roman, județul Neamt, în Piatra Neamț, str. x, în incinta Agenției de Voiaj CFR, în Roman, b-dul x, în Piatra Neamț, b-ul Republicii, nr. 17, bl. Al, județul Neamț, iar barul situat în Roman, b-dul x, nu mai funcționează din data de 31 martie 2020, iar cel situat în Focșani, b-dul x, nr. 10, județul Vrancea, nu mai funcționează din luna august 2016. În atare împrejurări, a solicitat ca, la calculul sumei pe care o datorează, să se aibă în vedere modul concret în care folosește fonogramele, intervalul real de timp în care activitatea a fost efectivă la punctele înscrise în cererea de chemare în judecată precizată. În ce privește obligarea recurentei de a încheia autorizații/licențe neexclusive pentru spațiile administrate, a susținut că cererea trebuie admisă doar pentru punctele în care se desfășoară activitate. II.3. Apărările formulate în cauză: La data de 02 februarie 2023, prin poștă, în termen legal, intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți-CREDIDAM a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca fiind nul, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei atacate și obligarea recurentei la achitarea cheltuielilor de judecată. Cu privire la excepția nulității recursului, a precizat că cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în motivarea căii de atac, recurenta nu a arătat în ce modalitate hotărârea instanței de apel nu este conformă legii sau care sunt normele de drept încălcate, ci a reiterat apărările din apel referitoare la precizarea cuantumului sumei pe care societatea o datorează raportat la intervalul de timp și unitățile pentru care ar datora această sumă, însă acestea și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia recurată. Așadar, nu se poate considera că simplele afirmații ale acesteia reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță de apel în legătură cu aceste dispoziții legale. În consecință, având în vedere că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., fără a premite o devoluare a fondului cauzei, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind nulă, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pe fondul recursului, a arătat că afirmațiile recurentei, potrivit cărora instanțele nu au ținut cont de faptul că o parte dintre unitățile pentru care a solicitat despăgubiri nu mai funcționează, iar altele nu au funcționat pe perioada pandemiei, au fost fost luate în calcul, în limita dovezilor depuse la dosar, atât de CREDIDAM, la fondul cauzei, atunci când și-a precizat acțiunea în sensul că a eliminat anumite perioade, cât și de instanțele de fond și apel. În contextul celor relevate, a solicitat respingerea recursul, ca neîntemeiat, cu consecința menținerii, ca temeinică și legală, a deciziei atacate și obligarea recurentei la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de demersul judiciar. Recurenta-pârâta S.C. A. S.R.L. nu a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți-CREDIDAM. II.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 19 noiembrie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. Prin rezoluția din data de 07 martie 2023, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 471 1 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru nr. 2, a stabilit termen de judecată la data de 06 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând recursul, prin prsima actelor și lucrărilor dosarului, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Cu titlu preliminar, se reține că în vederea optimizării timpului dedicat procesului civil, alin. (1) al art. 248 C. proc. civ. impune instanței de judecată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Acest imperativ reprezintă în fapt o obligație cu cea pusă în sarcina părților, prin art. 247 alin. (3) C. proc. civ., de a invoca toate mijloacele de apărare și toate excepțiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute. Pentru ca instanța învestită cu soluționarea recursului să verifice îndeplinirea în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. referitoare la motivele de nelegalitate a unei hotărâri judecătorești și să stabilească, astfel, dacă criticile deduse judecății recursului se încadrează în textul de lege menționat, se impune logic și în concordanță cu dispozițiile legale ca, din punct de vedere procedural, instanța să fie legal învestită de parte. Or, în cauză, Înalta Curte nu poate examina cerința dacă argumentele ce susțin nelegalitatea deciziei date în apel se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență a fost invocată de recurenta-pârâtă, sau este întemeiată excepția nulității, ridicată de intimata-reclamantă în cuprinsul întâmpinării, câtă vreme sesizarea instanței cu examinarea acestui drept s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului, de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. De observat este că normele care reglementează căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt imperative, de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că data comunicării hotărârii recurate, respectiv a deciziei nr. 844A din 30 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, este 10 noiembrie 2022, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. În ceea ce privește data declarării și motivării căii de atac, se constată că recursul a fost depus la oficiul poștal, la data de 13 decembrie 2022, conform mențiunii ștampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind înregistrat la data de 16 decembrie 2022 la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, conform mențiunii ștampilei de înregistrare aplicate pe cererea de recurs aflate la dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Or, calculând termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, respectiv 10 noiembrie 2022, în care pârâta S.C. A. S.R.L. avea, potrivit legii, posibilitatea de a declara recurs, se constată acesta s-a împlinit la data de 11 decembrie 2022, însă cum această dată a fost într-o zi de duminică, zi nelucrătoare, termenul calculat pe zile libere, conform art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 12 decembrie 2022, într-o zi de luni, aceasta fiind ultima zi în care recurenta-pârâtă mai putea depune recursul său împotriva deciziei nr. 844A din 30 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Cum recurenta-pârâtă a declarat recurs la data de 13 decembrie 2022, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, ipoteze ce nu se verifică în speță. Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 485 alin. (1) teza I cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat împotriva deciziei nr. 844A din 30 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, context în care analiza excepției nulității căii de atac ori a aspectelor invocate de recurenta-pârâtă prin motivele de recurs este de prisos, în condițiile art. 499 C. proc. civ. și a nelegalei sesizări a instanței de recurs cu această cale de atac, declarată peste termenul prevăzut de lege. În ceea ce privește solicitarea cheltuielilor de judecată de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reținând, în conformitate cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ., culpa procesuală a recurentei-pârâte în promovarea recursului, ca parte căzută în pretenții, aceasta poate fi obligată la cheltuieli, în măsura dovedirii acestora de intimata-reclamantă. Or, conform extrasului bancar nr. x din 17 februarie 2023, eliberat de C. depus la dosar ce atestă plata onorariul de avocat, cheltuielile solicitate, în cuantum de 1.100 RON, au fost efectuate în scopul asigurării asistenței juridice în dosarul în cauză, în fața instanței de recurs, astfel încât Înalta Curte va admite cererea de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum a fost formulată de intimata-reclamantă.