ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4823/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4823/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

451/35/CA/2011 la Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal reclamanta SC T.F. SA a solicitat, în

contradictoriu cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, anularea,

ca nelegal, a ordinului ministrului culturii și patrimoniului

național din 1 iunie 2011 privind clasarea ca monument istoric a

imobilului pavilionul 3, fostul Hotel V. din Băile Felix, comuna S.

județul Bihor.

Prin sentința

nr. 260/CA/2011 din data de 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea

reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se, în esență,

următoarele:

Litigiul a fost

generat de modul defectuos în care Direcția Județeană pentru Culte

și Patrimoniu Național Bihor și Ministerul Cultelor și

Patrimoniului Național au efectuat procedura de clasare a imobilului

situat în Băile Felix, Fostul Hotel V. (Pavilionul 3).

Într-adevăr, din

documentația depusă la dosarul cauzei nu rezultă că la întocmirea

fișei analitice de inventariere reclamanta a fost contactată de către

Direcția Județeană de Cultură și Culte sau de vreun specialist

pentru a constata la fața locului starea de conservare a imobilului. De

asemenea, din adresa din 31 octombrie 2011 emisă de Primăria comunei S. rezultă

că nu s-au solicitat informații referitoare la imobilele Pavilion 1

și Pavilion 3 din Băile Felix.

Aceste

deficiențe nu pot determina însă, în opinia instanței de fond,

anularea actului administrativ atacat, atâta vreme cât dosarul de clasare

cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) și lit.

b) din Ordinul nr. 2260/2008. Astfel, cercetarea pe teren a monumentului

istoric s-a realizat de către specialistul D.J.C.P.N. Bihor P.M., care a

întocmit fișa analitică de inventariere, fiind depuse fotografii ale

imobilului și schița planului de situație, apreciindu-se că,

deși starea generală de conservare a imobilului este foarte rea, imobilul

este reprezentativ pentru arhitectura specifică a stațiunilor balneare. De

asemenea, obținerea de informații de la autoritatea

administrației publice locale nu era necesară, având în vedere faptul că

regimul juridic al proprietății, actual și anterior, planul cadastral

al imobilului și reglementările urbanistice în care se înscrie imobilul au

fost cunoscute de specialistul D.J.C.P.N. Bihor.

În ceea ce

privește actele administrative ce trebuie întocmite și cuprinse în

dosarul de clasare, prima instanță a apreciat, contrar poziției

societății reclamante din răspunsul la întâmpinare, că cerințele art.

14 pct. 4 din Ordinul nr. 2260/2008 sunt îndeplinite în litigiu. Astfel, s-a

relevat că referatul de specialitate al serviciului public deconcentrat al

Ministerului Culturii și Cultelor există la dosar, intitulat „Memoriu

justificativ privind clasarea Pavilioanelor 1 și 3 din Băile Felix” prin

care se propune protejarea prin clasare a unor imobile, printre care și

Pavilionul 3.

De asemenea, s-a

învederat că avizul Comisiei regionale a monumentelor istorice, cu precizarea

propunerii de clasare în grupa A sau, după caz, în grupa B a monumentelor

istorice [art. 14 pct. 4 lit. c) a fost depus la dosar, prin acesta

propunându-se continuarea procedurii de clasare a Pavilioanelor 1 și 3,

ținându-se cont de sentința nr. 255/CA din 23 martie 2010 a

Tribunalului Bihor rămasă irevocabilă prin decizia nr. 669/R din 26 august 2010

a Curții de Apel Brașov], precum și de faptul că anterior s-a

acordat avizul din 7 septembrie 2009 prin care s-a propus ca imobilul să fie păstrat

măcar la nivelul carcasei prin planul urbanistic zonal aprobat.

Referitor la avizul secțiunii

de evidență a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice [art. 14

pct. 4 lit. d), judecătorul fondului a arătat că acesta este înregistrat la

data de 7 martie 2011, votul nominal al membrilor comisiei cu privire la propunerea

comisiei consemnată în fișa de avizare fiind în sensul clasării fostului Hotel

V. din Băile Felix în grupa B a monumentelor istorice.

În raport de cele mai

sus menționate, curtea de apel a apreciat că emiterea Ordinului ministrului

culturii și patrimoniului național din 1 iunie 2011 privind clasarea ca

monument istoric a imobilului Pavilionul 3, fostul Hotel V. s-a realizat cu respectarea

prevederilor Legii nr. 422/2001 și ale Ordinului ministrului culturii și

cultelor nr. 2260/2008, precum și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă, cu toate că întocmirea dosarului de clasare a fost deficitară.

În ceea ce privește

expertiza tehnică solicitată de reclamantă, instanța de fond a reținut,

pe de o parte, că potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) lit. f) din Ordinul

nr. 2260/2008, depunerea la dosarul de clasare a expertizei tehnice este facultativă,

iar, pe de altă parte, că din probele depuse la dosar rezultă starea generală foarte

rea de conservare a imobilului, necontestată de altfel. Însă, așa cum apreciază

și arhitectul specialist atestat al Ministerului Culturii și Patrimoniului

Național Emodi Tamas care a întocmit studiul istorico-arhitectural, starea

rea de conservare nu justifică demolarea imobilului, o atare demolare echivalând

cu dispariția ultimelor vestigii de arhitectură hotelieră din Băile Felix și

chiar din județul Bihor.

Împotriva sentinței

nr. 260/CA din 5 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen

legal reclamanta SC T.F. SA prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare

de atac și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii

acțiunii în contencios administrativ și a anulării Ordinului ministrului

culturii și patrimoniului național nr. 2361/2011.

A învederat reclamanta,

prin motivele cererii de recurs, că sentința astfel cum este motivată și

pronunțată este netemeinică deoarece instanța nu a cercetat cu temeinicie

respectarea condițiilor de formă și de fond în emiterea ordinului, act

administrativ dat în executarea legii și care, indubitabil, pentru a fi legal,

trebuia să îndeplinească aceste condiții precis determinate reglementate prin

dispozițiile legale puse în executare prin emiterea acestui ordin.

Fără o cercetare atentă,

fără a obliga pârâta să depună toate actele invocate, judecătorul fondului a reținut

cu ușurință în soluționare acte invocate sau inexistente, lipsă de

la dosar și mai mult, precis determinate prin lege. Mai mult, s-a arătat că

instanța face confuzii de neacceptat între două entități atribuind în

favoarea uneia îndeplinirea unor atribuții legale ce cad în competența

celeilalte și realizate de aceasta. Deși instanța face trimitere

în motivare la avizul secțiunii de evidență a Comisiei Naționale

a Monumentelor Istorice, în realitate acest aviz pe care îl reține nu este

al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice ci este un referat de clasare

a Direcției Patrimoniului Cultural din cadrul Ministerului Culturii și

Patrimoniului Național. Recurenta a precizat că „Avizul comisiei regionale

a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau, după

caz, în grupa B a monumentelor istorice”, document precis determinat prin dispozițiile

art. 11 pct. 4 lit. c) din Ordinul nr. 2260/2008 ca piesă componentă a dosarului

de clasare, lipsește cu desăvârșire de la dosar, atâta timp cât prin adresa

de depunere la dosarul cauzei a documentelor ce au stat la baza ordinului contestat

acesta nu a fost depus de către pârâtă.

În mod identic, a susținut

reclamanta, lipsește de la dosarul cauzei, „avizul secțiunii de evidență

a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice”, prevăzut de art. 14 pct. 4 lit.

d) din Ordinul nr. 2260/2008, acesta neputând fi confundat cu referatul Direcției

Patrimoniului Cultural. În mod similar, în baza a ce este consemnat în referatul

Direcției Patrimoniu Cultural din 2011 instanța reține și motivează

că clasarea acestui imobil conform buletinului de vot a fost validată în plenul

Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice în ședința din 30 martie

2011, fără a se depune însă la dosar avizul Comisiei Naționale a Monumentelor

Istorice din 30 martie 2011.

Recurenta a mai subliniat

că deși a învederat primei instanțe că fișa analitică de inventariere

a imobilului nu a fost întocmită conform dispozițiilor art. 5 din Ordinul

nr. 2260/2008, în sensul că nici un reprezentant al Direcției Județene

pentru Cultură ori specialist desemnat potrivit legii nu s-au prezentat la proprietarul

imobilului pentru identificarea acestuia și determinarea stării de conservare

a acestuia așa cum e reglementat imperativ prin lege, instanța reține

nejustificat că acest lucru este nerelevant atâta timp cât acest document se află

la dosar. Instanța de fond, s-a mai relevat, a reținut eronat că „avizul

comisiei regionale a monumentelor istorice cu precizarea propunerii de clasare în

grupa A sau după caz în grupa B a monumentelor istorice” există la dosar, în realitate

acest aviz din data de 24 februarie 2011 nu cuprinde mențiunea de clasare în

grupa A sau B așa cum prevede art. 14 pct. 4 lit. c) din Ordinul nr. 2260/2008,

ci prin acesta doar „se propune continuarea clasării”.

Reclamanta a mai arătat

că pârâta prin actele depuse nu face dovada îndeplinirea procedurii de clasare pornind

de la obligativitatea cercetării imobilului și apoi a constituirii dosarului

de clasare și a cuprinderii în acesta a documentelor expres și imperativ

reglementate prin lege. Dealtfel, s-a evocat că instanța însăși deși

constată că procedura de clasare este deficitară a trecut cu ușurință

peste conținutul incomplet al dosarului și a procedat în mod neîntemeiat

la respingerea acțiunii în contencios administrativ. Ori, judecătorul fondului

trebuia să aibă în vedere natura juridică a ordinului contestat, acela de act administrativ

unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică, în vederea executării

legii, situație în care, în cazul de față, putea, prin exercitarea rolului

activ, să constate neîndeplinirea procedurii legale premergătoare emiterii ordinului

cu consecința firească a încălcării prevederilor legale și anularea ordinului

emis în aceste condiții.

Prin întâmpinarea formulată

în litigiu intimatul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală

și temeinică a sentinței civile nr. 260/CA din 5 decembrie 2011 a Curții

de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin Ordinul nr. 2361/2011

al ministrului culturii și patrimoniului național, emis în temeiul prevederilor

art. 13 alin. (1) pct. 2 lit. e) și alin. (3) și art. 33 alin. (1)

lit. d) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, precum și temeiul dispozițiilor

art. 16 alin. (2) din Normele metodologice de clasare și inventariere a monumentelor

istorice aprobate prin Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului culturii și cultelor,

cu modificările și completările ulterioare, imobilul Fostul Hotel V. din Băile

Felix, comuna S. județul Bihor (având coordonatele punctelor de contur ale

zonei de protecție fixate prin anexa la ordin) a fost clasat ca monument istoric,

grupa valorică „B”, cod în Lista Monumentelor Istorice.

Reclamanta SC T.F. SA

Băile Felix, în calitate de proprietară a imobilului Fostul Hotel V. ce a format

obiectul clasării ca monument istoric, a solicitat prin acțiunea în contencios

administrativ cu care a sesizat Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, anularea ordinului de clasare, susținând

că acesta a fost emis cu nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 2260/2008 al ministrului

culturii și cultelor, și fără cunoașterea reală a stării imobilului

clasificat ca monument istoric, imobil care din punct de vedere tehnic nu mai poate

fi reabilitat.

În concret, reclamanta

a învederat că nu au fost respectate dispozițiile art. 4 din Ordinul nr. 2260/2008

al ministrului culturii și cultelor referitoare la etapele pe care specialistul

atestat urmează a le parcurge în vederea realizării fișei analitice de inventariere,

prevăzută de art. 14 pct. 1 lit. a) din ordinul sus menționat, și de asemenea

că nu sunt întrunite pe deplin condițiile indicate de art. 14 pct. 4 lit. b),

lit. c) și lit. d) din Ordinul nr. 2260 (în sensul că memoriul justificativ

nu poate fi asimilat referatului de specialitate al serviciului public deconcentrat

al Ministerului Culturii și Cultelor, și că lipsește de la dosarul

cauzei atât avizul comisiei regionale a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii

de clasare în grupa A sau, după caz, în grupa B a monumentelor istorice, cât și

avizul secțiunii de evidență a Comisiei Naționale a Monumentelor

Istorice).

Prin urmare, a considerat

reclamanta că neîndeplinirea procedurii și neobținerea avizelor imperativ

stabilite de lege conduc implicit la nelegalitatea ordinului atacat, adoptat fără

respectarea și cu încălcarea condițiilor de fond imperativ reglementate

de legea specială.

Examinând sentința

atacată, motivele de recurs invocate în cauză și cele arătate prin întâmpinarea

depusă de intimatul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, Înalta

Curte reține că în mod corect instanța de fond, prin interpretarea și

aplicarea corectă a legii la împrejurările de fapt ale litigiului, a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei SC T.F. SA, având ca obiect anularea Ordinului

nr. 2361/2011 emis de ministrul culturii și patrimoniului național prin

care a fost clasat ca monument istoric imobilul Fostul Hotel V. din Băile Felix.

Inventarierea și

clasarea monumentelor istorice se realizează, astfel cum dispune expres art. 12

alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările

și completările ulterioare, potrivit dispozițiilor din legea menționată

și în conformitate cu normele metodologice de inventariere și clasare

a monumentelor istorice aprobate prin ordin al ministrului culturii și cultelor.

Rezultă, din conținutul

art. 13 și art. 33 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 422/2001, că procedura de

clasare se declanșează de către serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii

și Patrimoniului Național, care întocmesc și dosarul de clasare sau

de declasare (de regulă, prin experți autorizați sau specialiști

atestați înscriși în registrele Ministerului Culturii și Patrimoniului

Național), că dosarul în discuție se înaintează compartimentului de specialitate

din minister care îl analizează și în prezintă, după caz, Comisiei Naționale

de Arheologie și/sau Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice spre analiză

și propuneri, că secretarul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice

elaborează (în temeiul actului prin care comisia menționată propune clasarea

sau declasarea) proiectul de ordin de clasare sau de declasare pe care îl înaintează

ministrului culturii și patrimoniului național spre aprobare și că

bunul imobil se clasează prin ordin al ministrului culturii și patrimoniului

național, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dosarul de clasare cuprinde,

potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Normele metodologice de clasare și

inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului

culturii și cultelor, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ

contestat de reclamantă, „1. documentația tehnică: a) fișa analitică de

inventariere întocmită de serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii,

cultelor și Patrimoniului și Patrimoniului Național, în a cărui rază

teritorială se află imobilul; b) planuri de situație; c) releveul actual al

imobilului; d) fotografii ale imobilului, ale împrejurimilor și ale sitului,

după caz; e) date referitoare la folosința imobilului; expertiza tehnică (depunerea

la dosarul de clasare a expertizei tehnice este facultativă); 2. documentația

istorică: studiul istorico-arhitectural întocmit de un specialist atestat de Ministerul

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național în domeniul monumentelor

istorice; 3. documentația privind situația juridică: a) copii legalizate

de pe actele care atestă dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra imobilului

ori acte emise de autoritățile administrației publice locale competente

teritorial certificând situația proprietății asupra imobilului, conform

evidențelor compartimentului de impozite și taxe locale proprii sau aflate

în subordinea acestora; b) copii ale planului cadastral și ale cărții

funciare; 4. actele administrative: a) cerere, în cazurile prevăzute de art. 13

pct. 2; b) referatul de specialitate al serviciului public deconcentrat al Ministerului

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național; c) avizul comisiei regionale

a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau, după

caz, în grupa B a monumentelor istorice; d) avizul Secțiunii de evidență

a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.”.

La baza emiterii Ordinului

nr. 2260/2008 al ministrului culturii și cultelor a stat, printre altele, ca

act component al documentației tehnice, și fișa analitică de inventariere

a bunului imobil întocmită în luna februarie 2011 de către P.M., consilier superior

în cadrul Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național

Bihor, care cuprinde toate informațiile relevante prevăzute de art. 5 din Normele

metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin

Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului culturii și cultelor, cu modificările

și completările ulterioare.

Cercetarea pe teren a

monumentului istoric s-a realizat în mod indiscutabil, de către specialistul D.J.C.P.N.

Bihor, anterior întocmirii fișei analitice de inventariere, în fișa menționată

fiind prezentate elemente detaliate privitoare la zonă, la categoria de arhitectură,

la descrierea obiectivului și la prezentarea stării generale de conservare

a acestuia imobilului supus clasării (catalogată ca fiind foarte rea), care nu puteau

fi obținute, în mod normal, decât în urma unei evaluări concrete a imobilului

supus procedurii de clasare. Fișa analitică de inventariere cuprinde și

informațiile privitoare la regimul juridic al proprietății, la planul

cadastral și la reglementările urbanistice în care se înscrie imobilul, iar

în condițiile în care constatările specialistului sub acest aspect sunt conforme

cu realitatea îndeplinirea formală a cerinței obținerii acestor informații,

în scris, de la autoritatea administrației publice locale, nu era necesară.

De asemenea, este îndeplinită

în litigiu și condiția prevăzută de art. 14 alin. (1) pct. 4 lit. c) din

Normele metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice aprobate

prin Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului culturii și cultelor, cu modificările

și completările ulterioare, existând la dosarul de fond avizul pentru clasarea

imobilului Fostul Hotel V. din Băile Felix ca monument istoric, dat în ședința

Comisiei zonale (Cluj, Bihor, Sălaj) a monumentelor istorice din data de 8 octombrie

2009, dar și avizul pentru continuarea procedurii de clasare ca monument istoric

a imobilului mai sus menționat, dat în ședința Comisiei zonale (Cluj,

Bihor, Sălaj) a monumentelor istorice din data de 24 februarie 2011.

În plus, documentația

care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 2361/2011 emis de ministrul culturii

și patrimoniului național cuprinde și înscrisul indicat de art. 14

alin. (1) pct. 4 lit. d) din Normele metodologice de clasare și inventariere

a monumentelor istorice aprobate Ordinul nr. 2260/2008 al ministrului culturii și

cultelor, anume avizul din data de 14 martie 2011 a secțiunii de evidență

a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, prin care s-a propus clasarea

în grupa B a monumentelor istorice a obiectivului Fostul Hotel V. din Băile Felix.

Neregularitatea invocată

de recurenta reclamantă, în sensul că avizul dat în ședința Comisiei zonale

(Cluj, Bihor, Sălaj) a monumentelor istorice din data de 24 februarie 2011 nu face

referire la includerea imobilului supus clasării în grupa A sau, după caz, B a monumentelor

istorice, nu este de natură să conducă la nelegalitatea procedurii de clasare inițiată

în litigiu, întrucât evidenta încadrare a Fostului Hotel V. din Băile Felix în grupa

B a monumentelor istorice rezultă atât din mențiunile din fișa analitică

de inventariere întocmită anterior emiterii avizului de către specialistul Direcției

Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național Bihor, cât și

din mențiunile exprese în acest sens conținute de avizul din data de 14

martie 2011 a Secțiunii de evidență a Comisiei Naționale a Monumentelor

Istorice.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză

și că este legală și temeinică hotărârea atacată, urmează a se dispune,

în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat

a recursului declarat de SC T.F. SA împotriva sentinței nr. 260/CA/2011 din

data de 5 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC T.F. SA. Bihor împotriva sentinței nr. 260/CA/2011 din 5 decembrie 2011 a

Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie

2012.