ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1738/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.07.2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea - Serviciul de Control Antifraudă 4, a solicitat instanței suspendarea efectelor Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale stabilite ca urmare a verificării documentare nr. x/24.06.2022 prin intermediul căreia DGAF a reținut în sarcina societății obligații fiscale cu titlu de impozit pe veniturile nerezidenților în cuantum de 13.087.282 RON; cu obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 228/2022 din 12 august 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. x/24.06.2022 privind obligațiile fiscale principale stabilite ca urmare a verificării documentare, emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea - Serviciul de Control Antifraudă 4, cerere formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 228/2022 din 12 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a exercitat calea de atac a recursului reclamanta A. S.R.L. și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu privire la soluția pronunțată asupra fondului cauzei ce face obiectul cererii de chemare în judecată, iar ca urmare a rejudecării litigiului în fond, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecința:

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta Societatea A. S.R.L., intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea - Serviciul de Control Antifraudă 4 nu a formulat întâmpinare, ci concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 07.10.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28.03.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta Societatea A. S.R.L. este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinței de fond prin care a fost apreciată ca neîntemeiată cererea de suspendare și respinsă ca atare .

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că prima instanță nu a motivat sau a motivat în parte contradictoriu soluția, în cauză fiind încălcate dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO în ceea ce privește dreptul reclamantei de a-i fi analizate motivat argumentele esențiale invocate cu privire la îndeplinirea condițiilor cumulative ale cererii de suspendare prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unor cazuri bine justificate și existența unei pagube iminente.

În cadrul acestui motiv de casare se arată faptul că prima instanță nu a răspuns motivat la toate aspectele de nelegalitate evidente ale deciziei de impunere și care în opinia reclamantei - recurente puteau face obiectul unei verificări fără antamarea fondului cauzei, în cadrul cererii de suspendare.

Se critică faptul că opinia primei instanțe a fost în sensul că motivele de nelegalitate invocate ale deciziei de impunere reprezintă motive de nelegalitate de fond care nu pot forma obiectul verificării în cadrul unei cereri de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Se reiterează în recurs aspectele de nelegalitate și motivele pentru care recurenta-reclamantă solicită a se constata nepronunțarea primei instanțe și încălcarea dreptului său la un proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor ar. 14(1) din Legea nr. 554/2004 în sensul aprecierii instanței de fond că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, astfel cum este definit prin dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 și în consecință neanalizarea condiției existenței unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. 1 lit. "ș" din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește prima condiție a cererii de suspendare a existenței unor cazuri bine justificate în sensul existenței unor împrejurări de fapt de natură a infirma vădit prezența de legalitate a deciziei de impunere, recurenta-reclamantă reiterează în recurs toate aspectele de nelegalitate invocate și care privesc pe de o parte competența Direcției Generale Antifraudă Fiscală de a efectua o verificare documentară și a emite decizia de impunere contestată și pe de altă parte aspecte de procedură și de fond care au fost vădit nerespectate. Se invocă nerespectarea în esență a dispozițiilor art. 148 și 149 Codul de procedură fiscală societatea reclamantă fiind pusă în imposibilitate de a se apăra adecvat în raport de temeiurile de drept diferite și contradictorii invocate de autoritatea fiscală pentru a justifica legalitatea verificării documentelor efectuate și legalitatea deciziei de impunere prin care s-au stabilit obligații fiscale principale suplimentare.

Se invocă faptul că în cauză au fost încălcate normele de procedură în sensul că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru emiterea unei decizii de impunere - respectiv cazurile prevăzute de art. 149 alin. 2 pentru emiterea deciziei de impunere acest aspect fiind un vădit aspect de nelegalitate apt să determine admiterea cererii de suspendare plecând de la premisa existenței unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește a doua condiție a existenței unei pagube iminente în sensulart. 2 alin. 1 lit. "ș" din Legea nr. 554/2004, neanalizată de prima instanță care a constatat că nu a fost înlăturată prezumția de legalitate a deciziei de impunere.

Recurenta-reclamantă reia argumentele de fapt în ceea ce privește iminența executării creanței fiscale în cuantum de 13.087.282 RON asupra patrimoniului, asupra activității societății și asupra personalului angajat, consecințe grave iminente și imposibil de înlăturat, în cazul menținerii soluției de respingere a cererii de suspendare.

Față de această condiție apreciată de recurenta-reclamantă ca fiind îndeplinită se invocă faptul că prima instanță nu a analizat proporționalitatea executării deciziei de impunere în raport de consecințele grave ale acestei executării silite față de societatea reclamantă.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecând în sensul admiterii cererii de suspendare fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La dosar intimata-pârâtă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentința atacată prin care s-a respins cererea de suspendare fiind motivată în fapt și în drept, cu respectarea dispozițiilor art. 425 lit,b C. proc. civ.

În cauză nu poate fi reținută nemotivarea sau existența unei motivări contradictorii de natură a nu fi susținută soluția de respingere dispusă de prima instanță, iar faptul că prima instanță a acceptat motivele de nelegalitate invocate ca reprezentând aspecte vădite de nelegalitate în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 ci le-a calificat ca aspecte de fond nu reprezintă în opinia Curții o nemotivare în sensul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. în cauză nefiind încălcate dispozițiileart. 6 din CEDO.

Urmează în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. să fie analizate interpretarea și aplicarea normelor de drept material incidente raportat la legalitatea deciziei de impunere a cărei suspendare se solicită.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca fondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilorart. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la situația de fapt a reclamantei atât în ceea ce privește existența unor indici de nelegalitate de natură a avea îndoială serioasă asupra legalității deciziei de impunere cât și în ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu iminent în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În opinia Curții cererea de suspendare îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu precizarea că nu toate aspectele de nelegalitate invocate în susținerea condiției cazului bine justificat sunt apreciate ca întemeiate de Curte.

Instanța de recurs va analiza în cazul condiției cazului bine justificat, numai acele indicii de nelegalitate care sunt de natură a infirma prezumția de legalitate a deciziei de impunere, fără a fi antamate aspecte care țin de soluționarea pe fond a cauzei.

În ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate definite conform art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază că două aspecte de nelegalitate reprezintă indicii vădite de nelegalitate de natură a înlătura provizoriu prezumția de legalitate și de a accepta suspendarea ca situație de excepție de la regula executării titlurilor de creanță în materie fiscală.

Primul aspect de nelegalitate privește competența organelor antifraudă de a efectua verificări documentare și de a emite decizii impunere recurenta-reclamantă invocând încălcarea dispozițiilor art. 58, 69 și 78 din Legea nr. 24/2000 în măsura în care această competență le-a fost oferită nu prin lege respectiv codul de procedură fiscală O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013, ci prin Ordinele Președintelui ANAF nr. 3632/2020 și nr. 325 Curtea achiesează la faptul că acest indiciu de nelegalitate este de natură a înlătura prezumția de legalitate a deciziei de impunere, deoarece autoritatea fiscală emitentă nu avea această competență prin lege respectiv prin acte normative de același nivel cu cele care le reglementează activitatea, iar ordinul prin care le-a fost atribuită această competență sunt vădit nelegalitate sub acest aspect.

Alte aspecte de nelegalitate invocate care privesc Ordinele Președintelui ANAF nu vor fi reținute deoarece exced obiectul verificării, pe calea cererii de suspendare.

Al doilea aspect de nelegalitate reținut de Curte ca reprezentând un caz bine justificat îl reprezintă natura contestată a activității de control finalizată cu emiterea deciziei de impunere, raportat la respectarea dreptului contribuabilului verificat pe durata desfășurării verificării documentare.

În cauză societatea reclamantă a fost supusă unor verificări documentare inițiale dublate ulterior de o inspecție fiscală și materializată prin emiterea deciziei de impunere.

În cauză aceste temeiuri juridice diferite au fost de natură a afecta dreptul la apărare al contribuabilului prin caracterul imprevizibil al conduitei autorității fiscale. Celelalte aspecte care privesc aplicarea art. 131 Codul de procedură fiscală și modalitatea de exercitare în concret a atribuțiilor funcționarilor publici privesc fondul cauzei și exced obiectului cererii de suspendare.

Față de aceste două indicii de nelegalitate Curtea apreciază că în cauză este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește a doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare cea a existenței pagubei iminente definite conform art. 2 alin. 1 lit. "ș" din Legea nr. 554/2004, Curtea o apreciază ca fiind îndeplinită.

Aceasta este probată de către reclamantă independent de cuantumul ridicat al creanței bugetare contestat a fi datorată prin decizia de impunere a cărei suspendare se solicită.

Recurenta - reclamantă a probat la doar afectarea reală și gravă a activității sale economice ca urmare a executării silite imediate a sumei de 13.087.282 RON.

Executarea în sine a sumei nu reprezintă în sine o pagubă iminentă în sensul art. 2 alin. 1 și art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În cauză recurenta-reclamantă a depus în susținerea cererii de suspendare acte- bilanțul pe anul 2021 pe condiția pagubei iminente din care rezultă existența unui prejudiciu grav pentru activitatea reclamantei în cazul executării acestei sume.

Iar aceste acte care probează paguba iminentă justifică măsura de excepție a suspendării executării deciziei de impunere până la pronunțarea instanței de fond.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ., va admite recursul și va casa sentința atacată.

Rejudecând în baza art. 18 alin. 1 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 va admite cererea de suspendare și va suspenda executarea Deciziei de impunere nr. x/28.06.2022 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

Față de eroarea materială cu privire la data deciziei de impunere în cauză a fost pronunțată încheierea din data de 25.04.2022 care face parte integrantă din prezenta decizie.

În baza art. 453 C. proc. civ. Curtea va obliga intimata-pârâtă la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 10.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea recurentei - reclamante, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere obiectul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 228/2022 din 12 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite cererea de suspendare formulată de reclamantă Societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 6 ORADEA - SERVICIUL DE CONTROL ANTIFRAUDĂ 4.

Suspendă executarea Deciziei de impunere nr. x/24.06.2022 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Obligă intimata -pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 6 ORADEA - SERVICIUL DE CONTROL ANTIFRAUDĂ 4 la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea recurentei - reclamante Societatea A. S.R.L., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.