ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2414/2011

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta SC S.F. SRL Alba Iulia a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F.G. SRL Alba Iulia, să se constate nulitatea parțială a actelor prin care reclamanta a confirmat lucrările suplimentare pretinse de către pârâtă la obiectivul "Construire păstrăvărie" din comuna G.J., sat B., județul Alba, proprietatea sa, întrucât a fost în eroare de fapt la data semnării respectivelor acte și să se stabilească care sunt lucrările suplimentare și valoarea acestora efectuate de pârâtă la obiectivul sus-menționat. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a construit cu fonduri comunitare obiectivul denumit "Păstrăvărie" și pentru executarea lucrărilor a încheiat Contractul de antrepriză din 27 iunie 2007 cu societatea pârâtă, contract stabilit la valoarea de 656.667 RON, sumă ce a fost achitată în întregime.

Pe parcursul derulării lucrărilor, constructorul i-a comunicat că au apărut lucrări suplimentare și a convenit verbal cu acesta ca lucrările să fie evidențiate separat, urmând a fi plătite. Reclamanta susține că deși au fost semnate actele privind lucrările suplimentare, a constatat că o parte din aceste lucrări nu au fost executate, contestând cuantumul valorii facturilor în sumă de 244.153 RON. Din această sumă a achitat valoarea de 95.000 RON, însă apreciază că la o lucrare derulată prin programul SAPARD nu pot apărea lucrări suplimentare în valoare de 1/3 din suma totală a investiției. Cu privire la această sumă, pârâta a formulat ordonanță de plată, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 244.153 RON plus penalități de întârziere, ceea ce este de natură să atragă falimentul reclamantei.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 C. civ. Pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat și a solicitat respingerea acțiunii ca informă, întrucât nu respectă dispozițiile art. 112 pct. 3, 4 și 5 C. proc. civ. Astfel, capătul 1 nu este întemeiat în drept și în fapt, iar capătul 2 nu este argumentat în fapt și în drept, fiind și inadmisibil. La termenul de judecată din data de 15 iunie 2010, reclamanta a formulat o precizare de acțiune care a fost disjunsă având în vedere tardivitatea depunerii acesteia, pârâta exprimându-și opțiunea de a nu fi de acord cu judecarea acestei acțiuni modificate. Sentința Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ.

Tribunalul a soluționat litigiul prin prisma excepției nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă. În rezolvarea excepției, tribunalul a reținut că potrivit art. 133 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă, iar pentru lipsa obiectului cererea nu poate fi întregită sau modificată ulterior primei zile de înfățișare, dacă pârâtul se opune. În speța de față, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat a se constata nulitatea parțială a unor acte care nu au fost identificate și stabilirea lucrărilor suplimentare efectuate de pârâtă și valoarea lor, însă identificarea clară a obiectului acțiunii nu a fost realizată, cadrul procesual fiind cel stabilit prin cerere și nu cel care ar rezulta din probele administrate în cauză.

În consecință, raportat la art. 112 alin. (3) C. proc. civ., cu aplicarea art. 137 alin. (1) și art. 133 alin. (1), Tribunalul Alba a pronunțat Sentința comercială nr. 378/COM din 15 iunie 2010, prin care a declarat nulă acțiunea comercială formulată de reclamantă. Sentința nr. 378/COM/2010 a fost apelată de către reclamanta SC S.F. SRL Alba Iulia. Criticile aduse sentinței fondului au vizat netemeinicia și nelegalitatea deciziei, în sensul că obiectul acțiunii este foarte clar definit, respectiv s-a solicitat constatarea nulității parțiale a actelor prin care reclamanta a confirmat executarea de către pârâtă a lucrărilor suplimentare, deoarece administratorul reclamantei a fost în eroare la data semnării acestora și să se stabilească lucrările suplimentare și valoarea acestora.

S-a mai susținut că reclamanta a contestat cuantumul valorii facturilor privind lucrările suplimentare în sumă de 244.153 RON, anexând actele privind lucrările suplimentare executate de pârâtă și că în raport de această valoare prima instanță a stabilit o taxă de timbru de 6.513 RON. Prin precizarea de acțiune, reclamanta a detaliat lucrările care au fost executate parțial sau care au fost supraevaluate, prin care a înțeles să conteste suma de 247.612 RON, precizare care a fost disjunsă, formându-se dosar separat, cu termen de judecată la 21 septembrie 2010. Prin această precizare, nu a fost modificată acțiunea inițială, fiind detaliat obiectul acesteia. Decizia comercială nr. 141/A din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Analiza sentinței apelate și a criticilor invocate a dus la respingerea apelului, Curtea considerând că în mod corect a fost apreciată ca tardivă depunerea precizării de acțiune, la al șaselea termen de judecată, fiind în mod corect disjunsă. Cu privire la acțiunea inițială, în mod corect s-a apreciat că aceasta nu respectă dispozițiile art. 133 C. proc. civ. Prin Decizia comercială nr. 141/A din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul reclamantei. Recursul. Motivele de recurs. Împotriva deciziei sus-evocată a declarat recurs reclamanta SC S.F. SRL Alba Iulia, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. După expunerea sintetică a situației de fapt și a considerentelor hotărârilor judecătorești pronunțate, recurenta a criticat decizia instanței de apel sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc.

civ., deoarece greșit s-a apreciat că aceasta nu întrunește cerințele art. 112 pct. 3 C. proc. civ. Din examinarea acțiunii comerciale, se constată că obiectul a fost foarte clar definit, și anume să se constate nulitatea parțială a actelor prin care reclamanta a confirmat executarea lucrărilor suplimentare de către pârâtă și stabilirea lucrărilor suplimentare și valoarea acestora. Actele privind lucrările suplimentare au fost detaliate prin înscrisurile de la dosar fond, iar în raport de valoarea contestată privind lucrările suplimentare, a fost achitată o taxă de timbru de 6.513 RON. Prin precizarea de acțiune a fost contestată valoarea lucrărilor suplimentare în sumă de 247.612 RON, nefiind modificată acțiunea, ci fiind detaliat obiectul acesteia.

Pentru aceste motive, recurenta apreciază că în mod greșit a fost admisă excepția nulității acțiunii, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond. Recursul este fondat. Înalta Curte va lua în examinare motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza II C. proc. civ., abordarea acestei critici având în vedere dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ. Examinarea acestui motiv de recurs, impune observarea unor chestiuni prealabile: 1. Litigiul de față a fost declanșat pentru constatarea nulității parțiale a actelor prin care reclamanta a confirmat executarea de către pârâtă a lucrărilor suplimentare la obiectivul "Construire păstrăvărie" din comuna G.J., județul Alba, invocându-se eroarea de fapt și să se stabilească lucrările suplimentare și valoarea acestora.

În susținerea acestui petit au fost anexate actele privind lucrările suplimentare a căror nulitate parțială s-a solicitat. 2. Valorificarea dreptului s-a fundamentat pe o acțiune care are drept temei Contractul de antrepriză din 27 iunie 2007, contract a cărui valoare a fost stabilită la suma de 656.667 RON, sumă achitată în întregime de reclamantă. 3. Lucrările suplimentare efectuate de către pârâtă, au fost evidențiate separat, fiind întocmite facturi, centralizatoare lunare, situații de lucrări etc., care s-au ridicat la nivelul de 1/3 din valoarea contractului, care deși au fost semnate de către reclamantă, ulterior s-a constatat că o parte din aceste lucrări nu au fost executate, reclamanta contestând cuantumul valorii facturilor în sumă de 244.153 RON.

În raport de această valoare, prima instanță a stabilit o taxă judiciară de timbru în valoare de 6.513 RON, achitată de către reclamantă. 4. Prin precizarea de acțiune, depusă la dosarul cauzei la data de 15 iunie 2010, reclamanta a detaliat capătul 2 al cererii de chemare în judecată, în sensul că a indicat lucrările care au fost executate parțial și cele care au fost supraevaluate, precizând valoarea lucrărilor executate la suma de 247.612 RON. Valorificând precizările de mai sus se va reține că mențiunile sancționate cu nulitatea de art. 133 alin. (1) C. proc. civ., au într-adevăr un caracter esențial pentru o bună administrare a justiției, însă această sancțiune operează doar în cazul lipsei totale a mențiunilor referitoare la unul dintre elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată.

Neindicarea temeiului juridic al acțiunii sau neindicarea în mod clar a obiectului acțiunii, nu justifică aplicarea art. 133 C. proc. civ., câtă vreme cererea cuprinde toate elementele prevăzute de acest text de lege și reclamantul a precizat motivele de fapt ale acțiunii. Argumentele ambelor instanțe în ceea ce privește aplicarea sancțiunii nulității sunt greșite întrucât, pe de o parte, deși instanța acordă termen pentru determinarea obiectului acțiunii, reclamantul depunând în acest sens la data de 15 iunie 2010 o precizare de acțiune, declară nulitatea cererii, iar pe de altă parte, anterior declarării nulității, stabilește în raport de petitul 2 al acțiunii, o taxă judiciară de timbru în valoare de 6.513 RON.

Astfel, se reține că art. 132 C. proc. civ., distinge între cererile de întregire și de modificare a cererii inițiale. Precizarea de acțiune depusă de către reclamant la termenul de judecată din data de 15 iunie 2010, nu putea fi apreciată de către instanță ca fiind o cerere modificatoare, prin care reclamantul tinde să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, în contextul în care prin sus-menționata precizare, a fost detaliat petitul 2 al cererii, în sensul indicării lucrărilor suplimentare neexecutate și a celor supraevaluate. Al doilea argument în susținerea greșitului raționament al instanței este reprezentat de faptul că prima instanță a stabilit caracterul evaluabil al acțiunii, în raport de petitul 2 al acțiunii, din acest punct de vedere existând o contradicție între stabilirea taxei de timbru determinat de obiectul acțiunii și soluția pronunțată, de declarare a nulității cererii de chemare în judecată.

Distinct de acestea, soluția dispusă de către instanță, privind disjungerea cererii modificatoare depusă de către reclamant la termenul din 15 iunie 2010 este lipsită de temei legal, întrucât din interpretarea corectă a dispozițiilor art. 129 - 130 și art. 132 C. proc. civ., rezultă că modificarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau în cadrul termenului acordat de instanță în acest scop. Or, în speța de față, cererea precizatoare are caracterul unei cereri de întregire. În oricare situație, sancțiunea depunerii peste termen este tardivitatea. Măsura disjungerii consfințită ca o situație de excepție a unei cereri reconvenționale, nu poate fi dispusă, prin analogie, cu referire la modificările de acțiune în fața instanței de fond, ceea ce ar fi de natură a afecta buna administrare a justiției.

Este important să se sublinieze și faptul că ambele hotărâri pronunțate, încalcă dreptul la un proces echitabil, această noțiune reunind toate componentele unei bune administrări a justiției, guvernând toate fazele procedurii civile, începând cu cererea introductivă de instanță și terminând cu executarea efectivă a hotărârii. O aplicație a dreptului la un proces echitabil sunt dispozițiile art. 129 - 130 C. proc. civ., care instituie în sarcina judecătorului, obligația de a pune în dezbatere orice împrejurări de fapt sau de drept pe care le consideră pertinente și relevante, chiar dacă nu sunt menționate în cerere și de a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

Rezumând argumentele de mai sus, se va reține că, decizia atacată cu recurs, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., sub toate aspectele analizate, așa încât având în vedere că ambele instanțe nu au intrat în cercetarea fondului, cauza fiind soluționată prin prisma excepției nulității, prin raportare la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.F. SRL Alba Iulia împotriva Deciziei comerciale nr. 141/A din 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, casează decizia atacată și Sentința comercială nr. 378/Com din 15 iunie 2010 a Tribunalului Alba, secția comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Alba. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.