ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 564/2020

HOTĂRÂRE

05.03.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 564/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2017 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub nr. x/2017, reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII - I.S.C. pentru Inspectoratul Județean în Construcții Alba a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Zlatna, obligarea pârâtului la plata sumei totale de 3.647,68 RON, reprezentând cote datorate în baza a două legi speciale, aferente lucrărilor de construcții autorizate, calculate astfel:

- 227,98 RON, contravaloare cotă de 0,1% calculată la valoarea finală a lucrărilor realizate;

- 1.595,86 RON, contravaloare cotă de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor realizate;

- 1.823,84 RON, penalități de întârziere de 0,15% pe fiecare zi întârziere aplicate celor două cote datorate.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 518/2018 din 13 martie 2018, a admis cererea formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C., prin Inspectoratul Regional în Construcții Centru, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Zlatna și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3647,68 RON, reprezentând penalități de întârziere.

Prin decizia nr. 1243/A/2018 din 29 noiembrie 2018 a Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Insolvență, s-a admis apelul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ ZLATNA împotriva sentinței civile nr. 518/2018 a Judecătoriei Alba Iulia, s-a schimbat, în parte, sentința și, în rejudecare, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII - I.S.C., prin INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCȚII CENTRU, în sensul că pârâta a fost obligată la plata către reclamant a următoarelor sume:

- 183,85 RON, contravaloare cotă de 0,1% calculată la valoarea finală a lucrărilor realizate;

- 183,85 RON, penalități de întârziere aplicate acestei cote;

- 1.286 RON, contravaloare cotă de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor realizate;

- 1.286 RON, penalități de întârziere aplicate acestei cote.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII - I.S.C., prin INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCȚII CENTRU, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 ianuarie 2019.

Prin încheierea nr. 65/2019 din 15 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia și s-a declinat competența de soluționare a cererii de recurs formulate de recurentul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCTII, în contradictoriu cu intimatul-pârât ORAȘUL ZLATNA, în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a se pronunța astfel, secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia a reținut că obiectul acțiunilor judiciare de contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004, conform căruia persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, a notat că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Totodată, s-a arătat că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze și litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

S-a reținut că, în speță, reclamantul a formulat o acțiune în pretenții, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale de 3.647,68 RON, aferente lucrărilor de construcții autorizate, prevăzute de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, astfel încât pentru stabilirea competenței materiale a instanței devin incidente prevederile art. 94-96 din C. proc. civ.

Prin urmare, s-a conchis că litigiul de față nu s-a născut în legătură cu cercetarea legalității unui act administrativ tipic sau asimilat, nefiind nici o acțiune în despăgubiri în sensul art. 19 din Legea nr. 554/2004, ipoteze ce ar fi atras competența instanțelor de contencios administrativ, ci privește îndeplinirea unei obligații legale de plată a unor contribuții datorate I.S.C.

La data de 22 mai 2019 dosarul a fost înregistrat, sub nr. x/2017*, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, iar prin decizia nr. 461/2019 din 4 decembrie 2019, s-a admis excepția de necompetență materială funcțională a secției a II-a Civile a Curții de Apel Alba Iulia, invocată de către intimata Unitatea Administrativ Teritorială - Oraș Zlatna și s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurentul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII împotriva deciziei nr. 1243/A/2018, pronunțate de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru judecarea regulatorului de competență.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că prin decizia nr. 8 din 19.02.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 441/25.05.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 și poziția 5 din anexa nr. 1 la aceeași lege, precum și cu prevederile art. 21 și art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, că obligația de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire este o obligație fiscală.

S-a arătat că, în speță, decizia atacată a fost pronunțată într-un apel înregistrat cu obiectul de "contencios administrativ și fiscal - pretenții", astfel încât, raportat la aspectele menționate, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială funcțională în soluționarea recursului îi revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 ianuarie 2020.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții ale Curții de Apel Alba Iulia, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 8/2018 din data de 19 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2017, s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 și poziția 5 din anexa nr. 1 la aceeași lege, precum și cu prevederile art. 21 și art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligația de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire este o obligație fiscală".

Totodată, instanța supremă a stabilit că "În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu prevederile art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligația fiscală de plată a cotei prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/1995 se supune termenului de prescripție de 5 ani, specific raporturilor juridice fiscale".

În speță, acțiunea cu care a fost învestită Judecătoria Alba Iulia are ca obiect obligarea pârâtei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ ZLATNA la plata sumei totale de 3.647,68 RON, reprezentând cote datorate în baza a două legi speciale, aferente lucrărilor de construcții autorizate, respectiv regularizarea cotei de 0,1% la valoarea din autorizația de construire și a cotei de 0,7% din cheltuielile pentru executarea lucrărilor de construcții, în temeiul art. 30 din Legea nr. 50/1991 și art. 40 din Legea nr. 10/1995.

Față de cele arătate anterior, Înalta Curte a constatat că litigiul dintre părți este de natură fiscală, astfel încât este competentă să îl soluționeze secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Alba Iulia.