ÎCCJ, decizie (scj.ro #178574)

Contract de lucrări. Lichidarea conturilor de bună execuție la cererea administratorului judiciar al executantului.  Acțiune a beneficiarului garanției de obligare a băncii la repunerea în situația anterioară. Condiții de admisibilitate în raport cu natura juridică a garanției de bună execuție

Cuprins pe materii: Drept comercial. Despre obligații. Izvoarele obligațiilor. Contractul

Index alfabetic: acțiune de repunere în situația anterioară

contract de lucrări

garanție de bună execuție

lichidarea conturilor de bună execuție la cererea administratorului judiciar

cerere de repunere în situația anterioară

efectele deschiderii procedurii insolvenței succesorului executantului lucrării

O.U.G. nr. 34/2006

H.G. nr. 925/2006, art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (3), art. 91, art. 92 alin. (4)

Legea nr. 85/2006, art. 3 pct. 2, art. 48 alin. (1)

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 2

din

Legea nr. 85/2006,

averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor și drepturilor sale patrimoniale - inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenței -, care pot face obiectul executării silite, în condițiile reglementate de Codul de procedură civilă.

Garanția de bună execuție, constituită de către un debitor aflat în procedură de insolvență în varianta indisponibilizării unei sume de bani pentru o perioadă determinată de timp și sub condiția producerii unui prejudiciu decurgând din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, nu reprezintă

propriu-zis o garanție, astfel încât regimul său nu este acela al unei garanții în procedura insolvenței.

În

contractele de achiziție publică, contractele de concesiune de lucrări publice și contractele de concesiune de servicii

, aceste conturi de garanție de bună execuție au un regim juridic special, instituit de o normă specială, respectiv H.G. nr. 925/2006.

Astfel, nu se poate considera că acțiunea prin care reclamantul solicită angajarea răspunderii pârâtei pentru sumele care se pretinde că au fost eliberate de aceasta din urmă în mod nelegal,  cu ignorarea afectațiunii speciale, respectiv a regimului juridic specific acestora, nu ar putea fi, de plano, dedusă judecății pe calea dreptului comun, doar în considerarea faptului că

sumele constituite cu titlu de garanție de bună execuție au fost puse de banca pârâtă la dispoziția administratorului judiciar în cadrul procedurii insolvenței debitorului.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1070 din 21 aprilie 2021

Notă

: * Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost abrogată de Legea nr. 85/2014 la data de 28 iunie 2014.

** H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii a fost abrogată de H.G. nr. 395/2016 la data de 6 iunie 2016.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, Secția a II - a civilă,  de contencios administrativ - fiscal și de insolvență,  Consiliul Local al  Orașului Zlatna a solicitat obligarea pârâtelor A. S.A. și A. S.A. - Agenția Magheru la repunerea în situația anterioară a lichidării conturilor de bună execuție prin alimentarea conturilor de garanție de bună execuție deschise la pârâta de ordinul 2, după cum urmează:

-          suma de 1.074.988,59 lei care a fost constituită în contul X, pentru Contractul de lucrări nr. 1912/2008, aferent obiectivului de investiții „Reabilitare și extindere rețele de canalizare în orașul Zlatna”

-          suma de 351.562,51 lei care a fost constituită în contul Y, pentru Contractul de lucrări nr. 542/2008, aferent obiectivului de investiții „Extindere rețele de apă potabilă pe teritoriul administrativ al orașului Zlatna - Aducțiune apă brută” și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 15/COM/2018, Tribunalul Alba, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta A. S.A. și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Local  al Orașului Zlatna în contradictoriu cu pârâtele A. S.A. și A. S.A. - Agenția Magheru.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Consiliul Local al Orașului Zlatna, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, Secția a II-a civilă sub nr. x/107/2017.

De asemenea, pârâta A. S.A. a declarat recurs incident împotriva sentinței civile nr. 15/COM/2018, pronunțată de Tribunalul Alba, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență

Prin decizia nr

.

213/2018, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a  Curții de Apel Alba Iulia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, Secția de contencios  administrativ și fiscal sub nr. x/107/2017*.

Prin decizia nr. 3847/2018, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția de contencios  administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Secției a II- a civile a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin decizia nr.3847/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în regulator de competență, în dosarul nr. x/107/2017*, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, Secția a II-a civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, Secția de contencios  administrativ și fiscal sub nr. x/107/2017**.

La termenul de judecată din data de 19 februarie 2019, reclamantul Consiliul Local al orașului Zlatna a precizat calea de atac formulată în cauză ca fiind apelul, aceasta fiind calificarea dată de instanță, prin încheierea din 16 aprilie 2019, căilor de atac exercitate de reclamant și pârâta A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 179/2019 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția a II-a civilă, a fost admisă excepția tardivității apelului incident formulat către A. SA împotriva sentinței nr. 15/COM/2018, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/107/2017, cu consecința anulării acestuia, și a fost respins apelul formulat de către Consiliul Local al orașului Zlatna împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al  orașului Zlatna, invocând dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii atacate.

În motivarea recursului, s-a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, criticându-se faptul că au fost menținute de către Curtea de Apel Alba Iulia considerentele primei instanțe referitoare la faptul că sumele constituite cu titlu de garanție de bună execuție au fost puse în mod corect de banca pârâtă la dispoziția administratorului judiciar, ca urmare a efectelor deschiderii procedurii insolvenței.

Sub acest aspect, recurentul arată că transferarea sumelor de bani nu poate fi dispusă de judecătorul sindic și cu atât mai puțin de administratorul judiciar, întrucât, pe de o parte, nu există temei legal, iar, pe de altă parte, aceste conturi constituite cu titlu de garanție de bună execuție au un regim special, instituit de o normă specială, și anume H.G. nr. 925/2006.

Susține recurenta că modalitatea defectuoasă a băncii de a gestiona și de a efectua transferuri bancare fără acordul sau acceptul beneficiarului garanției și fără acceptul Ministerului Mediului și Dezvoltării, condiție esențială prevăzută în art. 13.6 din contractele de lucrări, sunt de natură a atrage răspunderea acesteia.

Recurentul precizează că sumele cu care Primăria Zlatna s-a înscris la masa credală reprezintă taxe și impozite locale, iar nu garanțiile de bună execuție constituite pentru cele două obiective de investiții.

De asemenea, se susține că în mod greșit instanța de apel a reținut nedepunerea de către autoritatea contractantă a procesului verbal de recepție a lucrării sau cel de recepție finală, fiind omisă precizarea reclamantului în sensul că aceste procese verbale nu au fost încheiate din cauza nefinalizării lucrărilor nici până la momentul recursului.

Concluzionând, recurentul solicită instanței de recurs să constate că în mod nelegal pârâta a procedat la lichidarea conturilor de bună execuție, la solicitarea administratorului judiciar B. SPRL.

Prin întâmpinarea depusă de intimata - pârâtă Banca C. S.A., care a preluat calitatea procesuală a A. S.A., fiind continuatoarea în drepturi și obligații a acesteia urmare a fuziunii prin absorbție, a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a Consiliul Local al  orașului Zlatna, arătând că în justiție poate sta doar unitatea administrativ - teritorială, reprezentată prin primar.

În ceea ce privește recursul dedus judecății, intimata a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, în principal, pentru neîncadrarea criticilor invocate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 C. proc. civ., și ca neîntemeiat, în subsidiar, arătând că lichidarea contului de bună execuție a avut loc ca urmare a dispoziției administratorului judiciar desemnat conform prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în legătură cu societatea succesoare a SC D. SA, în dosarul nr. x/3/2013 al Tribunalului București.

În concret, societatea E. SA este succesoarea cu titlu particular a SC D. SA în privința drepturilor și obligațiilor decurgând din contractele de lucrări invocate de recurentul - reclamant în cauză.

Arată intimata - pârâtă că Primăria Zlatna a înțeles să se înscrie la masa credală pentru următoarele sume: 203,15 lei creanță bugetară, 6.230,94 lei creanță chirografară, dar nu a procedat în același mod în privința sumelor reprezentând garanția de bună execuție urmărite prin prezenta acțiune.

Subliniază intimata faptul că sumele reprezentând garanția de bună execuție rămân într-un cont special al cărui titular este executantul lucrărilor, ele nu devin proprietatea băncii, astfel că beneficiarul lucrărilor nu dobândește o creanță directă asupra instituției de credit, raportul juridic rămânând acela între executant și beneficiar, în baza contractului încheiat între aceștia, în care banca nu este parte.

În acest context, susține intimata că nu era în măsură să decidă și să procedeze la eliberarea către creditor a sumelor reținute cu titlu de garanție, în special în contextul prevederilor Legii nr. 85/2006, banca nefăcând altceva decât să dea curs dispoziției administratorului judiciar și neputând fi răspunzătoare pentru modul în care administratorul judiciar a înțeles să își exercite atribuțiile prevăzute de lege.

În plus, se arată că prin acțiune se aduc critici privind eliberarea garanției de bună execuție în alte condiții decât cele contractuale, respectiv ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței, însă, așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamantul nu a dovedit că a solicitat administratorului judiciar, în cadrul procedurii insolvenței, să restabilească situația anterioară lichidării contului

Recurentul - reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. 3 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2020, Înalta Curte a calificat excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata - pârâtă Banca C. S.A. prin întâmpinare, ca fiind excepția nulității cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 489 alin. 2 C. proc. civ., a respins această excepție, constatând că prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 C. proc. civ., și a admis În principiu recursul, fixând termen pentru judecarea acestuia în ședință publică.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Consiliul Local al  orașului Zlatna, reiterată în conținutul întâmpinării la recurs, Înalta Curte constată că pârâta nu a învestit instanța cu o cale proprie de atac privitoare la soluția instanței de apel de admitere a excepției tardivității apelului incident formulat către A. SA, apel care viza tocmai respingerea de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale active, ceea ce face ca dezlegarea dată acestei chestiuni de drept să intre în puterea lucrului judecat, fără posibilitatea de a mai fi repusă în discuție.

Analizând recursul formulat de

reclamantul

Consiliul Local al  orașului Zlatna,

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Așa cum s-a stabilit în etapele anterioare ale procesului în ceea ce privește situația de fapt, în anul 2008, între reclamantul Consiliul Local al orașului Zlatna și SC F. S.A. București s-au încheiat două contracte de lucrări (nr. 1912/2008 și nr. 542/2008), în baza O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Pe durata executării lucrărilor, SC F. S.A. a transferat drepturile și obligațiile asumate prin cele două contracte către SC D. SA, în baza contractului de concesiune și a acordului achizitoriului, iar în baza contractului de novație nr. 4/12.01.2001, SC D. SA a preluat datoriile către terți ale G. SA.

În contractele de lucrări s-a prevăzut că executantul se obligă să constituie garanția de bună execuție, prin rețineri succesive din sumele datorate pentru facturi parțiale, iar în vederea constituirii garanției SC F. SA a solicitat acordul reclamantului, pentru a fi depusă în contul H. - Sucursala Unirea București. După încheierea contractului de novație, SC D. SA a comunicat numărul conturilor deschise la A. S.A. în care să fie depusă această garanție și în care s-au virat sumele reținute din facturi, cu titlu de garanție de bună execuție. Reclamantul a solicitat A. S.A. - Agenția Magheru să îi confirme soldurile conturilor de garanție de bună execuție deschise pentru contractele de lucrări, însă i s-a comunicat, prin adresa nr. 524/12.10.2015, că aceste conturi au fost lichidate, în data de 22.06.2012, la solicitarea administratorului judiciar B. SPRL, urmare a insolvenței societății succesoare  a SC D. SA (SC E. SA).

Prin acțiunea formulată în cauză, reclamantul Consiliul Local al orașului Zlatna a solicitat obligarea pârâtelor A. S.A. și A. S.A. - Agenția Magheru la repunerea în situația anterioară lichidării conturilor de bună execuție menționate, prin alimentarea conturilor de garanție de bună execuție cu sumele corespunzătoare, invocând dispozițiile art. 89 alin. 1, art. 92 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006, mecanismul de executare a garanției bancare, asemănător stipulației pentru altul, și faptul că în mod nelegal pârâta A. S.A. - Agenția Magheru a procedat la lichidarea conturilor de garanție de bună execuție, cu consecința imposibilității reclamantului de a recupera din această garanție prejudiciile cauzate de constructor.

Pornind de la aceste precizări prealabile, necesare pentru înțelegerea problematicii deduse judecății în cadrul recursului, Înalta Curte constată ca fiind fondată principala critică invocată de reclamant, subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea greșită de către instanța de apel a naturii juridice a garanției de bună execuție și a efectului pe care deschiderea procedurii insolvenței succesoarei executantului lucrărilor l-ar avea în privința acestei garanții, în raport cu prevederile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Astfel, a reținut instanța de apel că dispozițiile textului anterior menționat, care se aplică cu prioritate față de dreptul comun, prevăd faptul că prin sentința sau, după caz, încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare,

judecătorul-sindic va da dispoziții tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului

, astfel încât în mod legal pârâta a procedat la lichidarea conturilor de bună execuție, la solicitarea administratorului judiciar B. SPRL.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că reclamantul nu a stabilit în mod corect părțile și cauza cererii de chemare în judecată, întrucât restabilirea situației anterioare lichidării contului de bună execuție trebuia cerută administratorului judiciar, în cadrul procedurii insolvenței, iar nu pe calea dreptului comun, calea procedurală aleasă de parte fiind considerată greșită atâta timp cât eliberarea garanției s-a făcut la cererea administratorului judiciar, și nu prin fapta exclusivă sau dorința băncii.

Contrar acestor considerente, Înalta Curte reține că garanției de bună execuție, constituită de către un debitor aflat în procedură de insolvență în varianta indisponibilizării unei sume de bani pentru o perioadă determinată de timp și sub condiția producerii unui prejudiciu decurgând din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, nu reprezintă propriu-zis o garanție, astfel încât regimul său nu este acela al unei garanții în procedura insolvenței.

Art. 3 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 definește

averea debitorului

ca reprezentând

„totalitatea bunurilor și drepturilor sale patrimoniale - inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenței -, care pot face obiectul executării silite, în condițiile reglementate de Codul de procedură civilă”.

Or, sumele constituite drept garanție de execuție nu fac parte din averea debitorului, în sensul definiției sus menționate, și nu sunt la dispoziția acestuia până la momentul împlinirii termenului de restituire și a condiției inexistenței unui prejudiciu decurgând din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, când aceste sume ar avea regimul unor sume dobândite în cursul procedurii insolvenței și ar putea fi distribuite în mod corespunzător.

Pe de altă parte, se reține că, în contractele de achiziție publică, contractele de concesiune de lucrări publice și contractele de concesiune de servicii, aceste conturi de garanție de bună execuție au un regim juridic special.

Astfel, H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data încheierii celor două contracte de lucrări încheiate în cauză, prevede, la art. 89 alin.1, că garanția de bună execuție a contractului se constituie de către contractant în scopul asigurării autorității contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă și în perioada convenită a contractului, iar la art. 90 alin. 3 indică modalitățile în care poate fi constituită garanția, una dintre acestea constând în rețineri succesive din sumele datorate pentru facturi parțiale. În acest caz, contractantul are obligația de a deschide

un cont la dispoziția autorității contractante, la o bancă agreată de ambele părți

. Pe parcursul îndeplinirii contractului, autoritatea contractantă urmează să alimenteze acest cont de disponibil prin rețineri succesive din sumele datorate și cuvenite contractantului până la concurența sumei stabilite drept garanție de bună execuție în documentația de atribuire. Autoritatea contractantă va dispune ca banca să înștiințeze contractantul despre vărsământul efectuat, precum și despre destinația lui.

De asemenea, art. 91 din H.G. nr. 925/2006 prevede faptul că autoritatea contractantă

are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, oricând pe parcursul îndeplinirii contractului, în limita prejudiciului creat

, în cazul în care contractantul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract. Anterior emiterii unei pretenții asupra garanției de bună execuție autoritatea contractantă are obligația de a notifica pretenția contractantului, precizând obligațiile care nu au fost respectate.

Dispoziții legale mai sus redate conturează un mecanism specific garanției de bună execuție constituite prin ali­mentarea succesivă a unui cont bancar deschis de executant, prin rețineri din prețul datorat executantului, la care beneficiarul să aibă acces în cazul angajării răspunderii con­tractuale.

Prin urmare, nu se poate aprecia că acțiunea prin care reclamantul solicită angajarea răspunderii pârâtei pentru sumele care se pretinde că au fost eliberate de aceasta din urmă în mod nelegal,  cu ignorarea afectațiunii speciale, respectiv a regimului juridic specific acestora, nu ar putea fi,

de plano,

dedusă judecății pe calea dreptului comun, doar în considerarea faptului că sumele constituite cu titlu de garanție de bună execuție au fost puse de banca pârâtă la dispoziția administratorului judiciar B. SPR în cadrul procedurii insolvenței SC E. SA.

Cum acesta a fost unicul argument care a stat la baza respingerii apelului reclamantului, constatând fondate criticile formulate de recurentul - reclamant în legătură cu nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., cu referire la cele ale art. 497 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat în parte decizia recurată, în ceea ce privește apelul formulat de către Consiliul Local al orașului Zlatna și a trimis cauza la aceeași instanță spre o nouă judecată a acestei căi de atac. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.