ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2073/2019

HOTĂRÂRE

13.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2073/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 31.10.2016, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții, pentru Inspectoratul Județean în Construcții Alba, a chemat în judecată pe pârâtul orașul Zlatna, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei totale de 80.625,43 RON, reprezentând cote datorate în baza Legii nr. 50/1991 și a Legii nr. 10/1995, precum și penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 1261/09.05.2017, Judecătoria Alba Iulia a admis acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 80.625,43 RON, reprezentând cote legale aferente lucrărilor de construcții autorizate și penalități de întârziere.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, care prin decizia nr. 1548/A/2017 a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției I Civile a aceluiași tribunal.

Pentru a decide astfel, a reținut că litigiul are o natură civilă, întrucât nu decurge din încheierea, modificarea sau executarea unui contract administrativ și nici nu se referă la acte emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau centrale, după cum nu are ca obiect impozite, taxe, contribuții, taxe vamale, ci vizează sume de bani reprezentând cotele suportate de investitori în baza dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și Legii nr. 10/1995, fiind exclusă competența instanțelor de contencios administrativ.

Prin decizia civilă nr. 406/A/28.06.2018, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a Tribunalului Alba, a constatat apariția conflictului negativ de competență între cele două secții ale Tribunalului Alba și a sesizat de Curtea Apel Alba Iulia pentru soluționarea acestuia.

Pentru a decide astfel, a reținut că prin decizia nr. 8/19.02.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis o sesizare privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 și poziția 5 din anexa nr. 1 la aceeași lege, precum și cu prevederile art. 21 și 22 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligația de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire, este o obligație fiscală care este supusă termenului de prescripție de 5 ani, specific raporturilor juridice fiscale.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a pronunțat sentința civile nr. 152/09.08.2018, prin care a stabilit competența de soluționare a apelului în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a Tribunalului Alba.

A reținut instanța care a pronunțat regulatorul de competență că acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită Judecătoria Alba Iulia are natură fiscală, după cum Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat prin decizia nr. 8/2018.

Prin decizia nr. 1136/A/08.11.2018, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, la 03.01.2019, pârâtul a declarat recurs.

Prin decizia nr. 337/27.03.2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Alba Iulia, apreciind că litigiul are natură civilă.

La rândul său, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 291/17.09.2019, a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Problema competenței materiale de atribuțiune a fost tranșată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, care, prin sentința nr. 152/09.08.2018, a stabilit că aceasta aparține secției a II-a Civile, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a Tribunalului Alba, statuările instanței cu privire la competență dobândind astfel putere de lucru judecat.

Această hotărâre cu rol de regulator de competență are caracter definitiv potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și leagă instanța pentru întregul proces.

Secțiile aflate în conflict au ignorat însă coordonatele juridice ale instituției consacrate de art. 430 C. proc. civ., atunci când au readus în dezbatere natura litigiului, care urma să determine competența materială de atribuțiune.

Dat fiind faptul că prin regulatorul de competență Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a statuat deja asupra naturii fiscale a litigiului, fapt ce a determinat stabilirea competenței instanței de contencios administrativ și fiscal, iar această chestiune nu mai poate fi repusă în discuție, Înalta Curte constată, în temeiul art. 135 alin. (4), rap. la art. 136 C. proc. civ., că secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia este cea competentă să judece recursul.