ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2030/2019

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 27 septembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. ALBA, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. - în reorganizare și C. S.A., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească să se dispună obligarea pârâtei de ordin 1 la plata sumei în cuantum de 1.238.008,74 RON și pârâtei de ordin 2 la deblocarea și punerea la dispoziția reclamantei la plata sumelor reținute cu titlu de garanție de bună execuție, în sumă de 933.746,15 RON.

A solicitat, totodată, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194-204 din C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 86/COM din data de 7 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a admis excepția privind necompetența materială funcțională de soluționare a cauzei, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat cauza spre competentă soluționare secției I Civilă din cadrul Tribunalului Alba, în considerarea faptului că, raportat la prevederile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în speță fiind vorba despre o cerere care decurge din executarea unui contract administrativ, se soluționează în primă instanță de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

Urmare conflictului negativ de competență creat între secția I Civilă a Tribunalului Alba și secția a II a Civilă a aceleiași instanțe, a fost emis de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018 regulatorul de competență din data de 13 decembrie 2018, prin care s-a stabilit că aparține Tribunalului Alba, secția a II a civilă, de contencios administrativ Fiscal și de Insolvență, competența de soluționare a cauzei, în considerarea faptului că, litigiul pendinte, prin obiectul său și motivele invocate în acțiune, este generat de activitatea economică a unui profesionist, vizând despăgubirile pretinse în executarea unui contract de lucrări.

Prin sentința nr. 11/COM din data de 6 martie 2019, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Alba invocată din oficiu, reținând, în esență, că tranșarea competenței materiale funcționale nu împiedică stabilirea subsecventă a competenței teritoriale exclusive de soluționare a cauzei, de către o instanță de același grad, iar potrivit art. 102 alin. (6) din Legea 85/2014, creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, prevederea aplicându-se, în mod corespunzător, pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii de faliment.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a concluzionat că acțiunea dedusă judecății are valențele juridice ale cererii de plată despre care fac vorbire art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 - invocat, de altfel, ca temei de drept și art. 75 alin. (3) din același act normativ.

Ca atare, instanța a stabilit că acțiunea nu poate fi soluționată în cadrul unei acțiuni de drept comun, ci, exclusiv în cadrul procedurii insolvenței debitoarei pârâte S.C. B. S.A., fiind, așadar, o cerere în materia insolvenței care, potrivit art. 120 din C. proc. civ., este de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul, anume Tribunalul Prahova, pe rolul căruia se află dosarul nr. x/2014, având ca obiect procedura insolvenței pârâtei S.C. B. S.A.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 4 aprilie 2019, iar la primul termen de judecată, respectiv 22 iulie 2019, instanța a invocat, din oficiu, necompetența materială funcțională a judecătorului sindic și teritorială a Tribunalului Prahova în soluționarea prezentei cereri.

Prin sentința civilă nr. 698/2019 din 22 iulie 2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale funcționale a judecătorului sindic și teritoriale a Tribunalului Prahova și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Prahova și Tribunalul Alba.

A suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis, de îndată dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, pe calea regulatorului de competență, Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit, în funcție de obiectul cererii, că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.

În acest context, invocarea excepției necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Alba s-a facut atât cu nerespectarea dispozițiilor cuprinse în regulatorul de competență al Curții de Apel Alba Iulia, dar și a principiului disponibilității, prin calificarea prezentei cereri ca fiind o cerere în materia insolvenței.

A arătat că Legea nr. 85/2014 prevede în mod expres, în dispozițiile ar. 45, competența materială funcțională a judecătorului sindic, ce constă în soluționarea unor aspecte care vizează obiectul și etapele procedurii, inclusiv în cereri și acțiuni de asemenea reglementate cu titlu special.

Astfel, întrucat prezentul litigiu priveste pretenții care decurg din executarea unui contract administrativ de achiziții publice, în sensul prevederilor art. 53 din Legea nr. 101/2016, observând și valoarea obiectului cererii reclamantei și prevederile art. 95 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic apreciază că, în speță, competența materială de soluționare a prezentei acțiuni aparține instanței de drept comun, respectiv Tribunalului Prahova.

III. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență și, respectiv, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, văzând și dispozițiile coroborate ale art. 132 alin. (3) și art. 136 din C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prin emiterea regulatorului de competență.

Se reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 27 septembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. ALBA, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. - în reorganizare și C. S.A., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor la plata unor sume reprezentând, în esență, despăgubiri contractuale.

Urmare conflictului negativ de competență creat între secția I Civilă a Tribunalului Alba și secția a II a Civilă a aceleiași instanțe, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a pronunțat, în dosarul nr. x/2018, sentința civilă nr. 188/2018 din data de 3 decembrie 2018, hotărâre cu caracter definitiv, prin care, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., instanța a stabilit că aparține Tribunalului Alba, secția a II a civilă, de contencios administrativ Fiscal și de Insolvență competența de soluționare a cauzei, în considerarea obiectului litigiului, ce vizează raporturi contractuale dintre o autoritate publică și un profesionist și are legătură cu activitatea acelui profesionist, de la care se solicită despăgubiri pentru modalitatea în care și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

Curtea de Apel Alba Iulia a făcut, în acest sens, referire la Hotărârea nr. 25 din 13 noiembrie 2015 a Colegiului de conducere al Tribunalului Alba, arătând că prin aceasta, s-a stabilit reorganizarea activității instanței, prin soluționarea de către secția a II Civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a cauzelor vizând activitatea profesioniștilor.

De la pronunțarea regulatorului de competență, respectiv a sentinței civile nr. 188/2018 din data de 3 decembrie 2018, prin care instanța a stabilit că aparține Tribunalului Alba, secția a II a civilă, de contencios administrativ Fiscal și de Insolvență competența de soluționare a cauzei, nu a intervenit nicio chestiune de fapt sau de drept nouă, de natură a justifica repunerea în discuție a competenței primei instanțe învestite.

Mai mult, potrivit adresei nr. x/28.01.2019, de care Tribunalul Alba, secția a II a civilă, de contencios administrativ Fiscal și de Insolvență s-a prevalat pentru a invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale exclusive și pentru a justifica a doua soluție de declinare, rezultă în mod expres că reclamanta S.C. A. S.A. ALBA, deși a invocat dispozițiile art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, a înțeles să solicite pe calea dreptului comun recuperarea creanțelor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, și nu în cadrul procedurii insolvenței S.C. B. S.A..

În acest context Înalta Curte subliniază lipsa de consecvență a primei instanțe învestite cu soluționarea cauzei, care în prima declinare de competență a calificat acțiunea cu care a fost învestită, raportat la prevederile art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016, ca fiind o cerere care decurge din executarea unui contract administrativ, ce se soluționează de către instanța civilă de drept comun, pentru ca apoi, aceeași instanță, fără să ia act de nicio modificare a aceleiași acțiuni, să o califice ca fiind o cerere în materia insolvenței, ce nu poate fi soluționată în cadrul unei acțiuni de drept comun, ci exclusiv în cadrul procedurii insolvenței debitoarei S.C. B. S.A..

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, chestiunea competenței - inclusiv a competenței teritoriale în funcție de obiectul cauzei - a fost tranșată de Curtea de Apel Alba Iulia prin hotărâre definitivă, dată de la care nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice repunerea în discuție a competenței astfel stabilite. Invocarea excepției necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Alba s-a făcut atât cu nerespectarea dispozițiilor cuprinse în regulatorul de competență al Curții de Apel Alba Iulia, dar și a principiului disponibilității, prin calificarea cererii cu judecarea căreia a fost învestită instanța ca fiind o cerere în materia insolvenței.

Așa fiind, în raport cu considerentele expuse și regulatorul de competență pronunțat deja în cauză, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2019.