ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 20 aprilie 2011, petiționarii O.L. și U.M.C. au

solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 5297/107/2010

al Tribunalul Alba, arătând, în esență, că la această instanță nu beneficiază

de imparțialitate întrucât modalitatea de învestire a instanței care încalcă

dispozițiile art. 30 C. proc. pen., precum și periplul cauzei a cărei

competență de soluționare a fost declinată succesiv și ulterior stabilită

printr-un regulator de competență, precum și modificările intervenite în

compunerea completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei urmare

faptului că magistrații titulari s-au mutat la alte secții ale instanței

imediat ce au fost desemnați să judece cauza, constituie tot atâtea indicii ale

faptului că nu vor beneficia de o judecată corectă.

Totodată, s-a arătat că bănuiala

legitimă cu privire la lipsa de obiectivitate a instanței se raportează și la

faptul că dosarul este judecat de un magistrat care s-a autodeclarat

incompatibil, în condițiile în care cererea acestuia de abținere a fost

respinsă, în mod nejustificat.

S-a mai arătat și faptul că bănuiala

legitimă cu privire la instanța Tribunalului Alba rezidă și în respingerea de

către magistrații desemnați să soluționeze cauze a unor cereri temeinice

privind restituirea unor bunuri sechestrate aparținând unor persoane care nu

sunt cercetate în cauză.

Concluzionând, petiționarii au

învederat faptul că întreaga atitudine a magistraților ce au fost desemnați în

cauză denotă ori teamă ori părtinire față de DIICOT Alba, astfel încât sunt

îndreptățiți să creadă că în cauză nu se dorește aflarea adevărului, ci numai

condamnarea inculpaților cercetați.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Alba se află dosarul

nr. 5297/107/2010 în care sunt cercetați inculpații R.O.M., M.N.C., U.M.C., O.L.,

T.L.C., B.I.O., B.S.C., C.M., M.C., N.T.L., G.F.R., G.I.M., G.D.C., D.C.I., B.M.C.,

G.D.M., A.T.I., H. (fost C.) R.I., S.I., T.C., V.S.T., S.S.N., I.C.A., N.M., D.G.C.,

C.T., B.S., G.Z. și S.I.I. sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de inițiere,

constituire de grup infracțional organizat, aderare sau sprijinire a unui

asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7), șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C.

pen.; complicitate la șantaj,

prev.

de

art. 26

rap. la art. 194 alin. (1) C. pen.; violare de domiciliu,

prev. de

art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.;

complicitate la violare de domiciliu

prev.de

art.

26 rap. la art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.; complicitate la înșelăciune,

prev. de

art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și

(2) C. pen.; amenințare,

prev.

de

art. 193 C.

pen., lovire și alte violențe

prev.

de

art. 180 alin.

(1) C. pen.; vătămare corporală gravă,

prev. de

art. 182 alin. (1) și (2) C. pen.,

instigare la lipsire de libertate,

prev. de

art.

25 C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) și (2), 5 C. pen.; lipsire de libertate,

prev. de

art. 189

alin. (1), (2) și (5)

C. pen.; distrugere,

prev. de

art. 217 alin. (1) C. pen.; portul

fără drept a unor obiecte confecționate pentru lovire,

prev. de

art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri,

prev. de

art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., folosirea și deținerea fără drept de arme de foc și

a muniției aferente,

prev.

de

art. 279 alin.

(1) C. pen.; tâlhărie,

prev.

de

art .211 alin.

(1) și (2) lit. c) și alin. (3) lit. a), b) C. pen.; complicitate la tâlhărie,

prev. de

art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) și

(2) lit. c) și alin. (3) lit. a) C. pen.; tentativă de omor calificat,

prev. de

art. 20 rap. la art. 174, 175 alin.

(1) lit.i C. pen.; purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1) și (2), (3)

rap. la art. 258 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de

art. 290 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Inițial, cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului Alba la data de 27 noiembrie 2009, sub nr. 5990/107/2009.

Conflictul negativ de competență ivit

între Tribunalul Alba și Tribunalul Sibiu cu privire la competența de

soluționare a cauzei a fost soluționat de Curtea de Apel Alba Iulia prin

sentința penală nr. 1 din 7 iunie 2010 în favoarea instanței inițial investite.

Ca urmare, cauza a fost reînregistrată

pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 5297/107/2010 .

În informațiile solicitate potrivit

art. 57 C. proc. pen. și comunicate de Curtea de Apel Alba Iulia se prezintă

etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum

și motivele cererii, apreciindu-se că aspectele prezentate de petiționari în

argumentarea cererii sunt lipsite de suport, dar că, pentru înlăturarea

oricăror suspiciuni cu privire la lipsa de imparțialitate și obiectivitate a

magistratului, este oportună admiterea cererii de strămutare.

Prioritar, analizând cererea dedusă

judecății prin prisma dispozițiilor art. 61 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că prezenta

cerere de strămutare este admisibilă întrucât se fundamentează pe o împrejurare

nouă, necunoscută instanței la soluționarea cererii de strămutare care a făcut

obiectul dosarului nr. 8979/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, respectiv bănuiala legitimă care rezidă în judecarea cauzei de către un

magistrat care s-a declarat incompatibil, în condițiile în care declarația sa

de abținere a fost respinsă.

Trecând la analizarea pe fond a

cererii,

Înalta Curte reține

că dispozițiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc că instanța supremă

strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță

egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi

știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității

părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre

părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau

procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cazul unei cereri de strămutare,

imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat.

La acest control, instanța învestită

cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita

judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în

discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Aplicând principiile jurisprudențiale

anterior enunțate la cauza de față, Înalta Curte constată că derularea

procedurilor judiciare în cauza a cărei strămutare se solicită nu creează

suspiciuni rezonabile cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea instanței

de judecată învestită cu judecarea respectivei cauze.

Astfel, problema competenței

teritoriale a instanței care a fost tranșată definitiv prin regulatorul de

competență pronunțat de Curtea de Apel Alba Iulia nu poate constitui un indiciu

al imparțialității instanței, atâta vreme cât criteriul care a stat la baza

stabilirii competenței în sarcina instanței Tribunalului Alba au fost

dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. pen., precum și

buna desfășurare a procesului penal, în raport de natura infracțiunilor pretins

a fi comise și pericolul de influențare a părților și martorilor, apreciindu-se

că judecarea cauzei s-ar asigura în mai bune condiții la o instanță situată în

afara arealului comiterii faptelor.

În plus, referatul întocmit de

instanța ierarhic atestă faptul că transferul la alte secții a magistraților

învestiți cu soluționarea cauzei nu a avut nicio legătură cu obiectul cauzei și

calitatea părților, nefăcându-se dovada vreunor presiuni exercitate de DIICOT -

Serviciul Teritorial Alba în acest sens sau pentru soluționarea cauzei într-o

anumită manieră.

Din același referat rezultă că

inculpații nu au fost în nici un fel prejudiciați în drepturile lor procesuale

prin maniera de derulare a judecății, acestora acordându-li-se mai multe

termene de judecată în vederea angajării de apărători aleși și a pregătirii apărării.

Totodată, se constată că cererile

formulate în apărare au fost dezbătute cu respectarea procedurii legale,

nemulțumirea părților cu privire la soluțiile pronunțate neconstituind un

indiciu cu privire la o eventuală manieră părtinitoare de administrare a

justiției de către completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei.

În aceeași ordine de idei se constată

ca fiind neîntemeiate susținerile petiționarilor în sensul că bănuiala legitimă

rezidă și în respingerea unor cereri întemeiate de restituire a unor bunuri

sechestrate către proprietarii lor, în condițiile în care, dacă ar corespunde

realității, astfel de soluții ale instanței ar putea prejudicia numai pe

respectivii proprietari, interesele petiționarilor nefiind în nici un fel

vizate de aceste măsuri.

Nici împrejurarea judecării dosarului

de către un magistrat judecător a cărei declarație de abținere formulată în

cauză a fost respinsă, deși, potențial, poate crea suspiciuni petiționarilor cu

privire la obiectivitatea instanței, nu constituie un indiciu cert al lipsei de

imparțialitate a magistratului întrucât împrejurarea că unul din inculpați a

lucrat o perioadă scurtă la un club administrat de o societate ce aparține

soțului doamnei judecător nu se circumscrie unuia dintre cazurile prevăzute de

art. 50 C. proc. pen., în condițiile în care membrii familiei magistratului nu

sunt părți sau martori în respectiva cauză.

În consecință, neexistând motive

temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi

respinsă ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, cererea

formulată de petiționarii O.L. și U.M.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul dosarului nr. 5297/107/2010 al Tribunalului Alba.

Obligă petiționarii la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20

iunie 2011.