ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20 aprilie 2011, petiționarii O.L. și U.M.C. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 5297/107/2010 al Tribunalul Alba, arătând, în esență, că la această instanță nu beneficiază de imparțialitate întrucât modalitatea de învestire a instanței care încalcă dispozițiile art. 30 C. proc. pen., precum și periplul cauzei a cărei competență de soluționare a fost declinată succesiv și ulterior stabilită printr-un regulator de competență, precum și modificările intervenite în compunerea completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei urmare faptului că magistrații titulari s-au mutat la alte secții ale instanței imediat ce au fost desemnați să judece cauza, constituie tot atâtea indicii ale faptului că nu vor beneficia de o judecată corectă.

Totodată, s-a arătat că bănuiala legitimă cu privire la lipsa de obiectivitate a instanței se raportează și la faptul că dosarul este judecat de un magistrat care s-a autodeclarat incompatibil, în condițiile în care cererea acestuia de abținere a fost respinsă, în mod nejustificat. S-a mai arătat și faptul că bănuiala legitimă cu privire la instanța Tribunalului Alba rezidă și în respingerea de către magistrații desemnați să soluționeze cauze a unor cereri temeinice privind restituirea unor bunuri sechestrate aparținând unor persoane care nu sunt cercetate în cauză. Concluzionând, petiționarii au învederat faptul că întreaga atitudine a magistraților ce au fost desemnați în cauză denotă ori teamă ori părtinire față de DIICOT Alba, astfel încât sunt îndreptățiți să creadă că în cauză nu se dorește aflarea adevărului, ci numai condamnarea inculpaților cercetați.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Alba se află dosarul nr. 5297/107/2010 în care sunt cercetați inculpații R.O.M., M.N.C., U.M.C., O.L., T.L.C., B.I.O., B.S.C., C.M., M.C., N.T.L., G.F.R., G.I.M., G.D.C., D.C.I., B.M.C., G.D.M., A.T.I., H. (fost C.) R.I., S.I., T.C., V.S.T., S.S.N., I.C.A., N.M., D.G.C., C.T., B.S., G.Z. și S.I.I. sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de inițiere, constituire de grup infracțional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7), șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.; complicitate la șantaj, prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen.; violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.; complicitate la violare de domiciliu prev.de art. 26 rap.

la art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.; complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; amenințare, prev. de art. 193 C. pen., lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.; vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen., instigare la lipsire de libertate, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) și (2), 5 C. pen.; lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen.; distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.; portul fără drept a unor obiecte confecționate pentru lovire, prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., folosirea și deținerea fără drept de arme de foc și a muniției aferente, prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.; tâlhărie, prev. de art .211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (3) lit. a), b) C. pen.; complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (3) lit. a) C. pen.; tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit.i C. pen.; purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1) și (2), (3) rap. la art. 258 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 27 noiembrie 2009, sub nr. 5990/107/2009.

Conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Alba și Tribunalul Sibiu cu privire la competența de soluționare a cauzei a fost soluționat de Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința penală nr. 1 din 7 iunie 2010 în favoarea instanței inițial investite. Ca urmare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 5297/107/2010 . În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de Curtea de Apel Alba Iulia se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum și motivele cererii, apreciindu-se că aspectele prezentate de petiționari în argumentarea cererii sunt lipsite de suport, dar că, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni cu privire la lipsa de imparțialitate și obiectivitate a magistratului, este oportună admiterea cererii de strămutare.

Prioritar, analizând cererea dedusă judecății prin prisma dispozițiilor art. 61 C. proc. pen., Înalta Curte constată că prezenta cerere de strămutare este admisibilă întrucât se fundamentează pe o împrejurare nouă, necunoscută instanței la soluționarea cererii de strămutare care a făcut obiectul dosarului nr. 8979/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, respectiv bănuiala legitimă care rezidă în judecarea cauzei de către un magistrat care s-a declarat incompatibil, în condițiile în care declarația sa de abținere a fost respinsă. Trecând la analizarea pe fond a cererii, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen.

stabilesc că instanța supremă strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. Aplicând principiile jurisprudențiale anterior enunțate la cauza de față, Înalta Curte constată că derularea procedurilor judiciare în cauza a cărei strămutare se solicită nu creează suspiciuni rezonabile cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea instanței de judecată învestită cu judecarea respectivei cauze. Astfel, problema competenței teritoriale a instanței care a fost tranșată definitiv prin regulatorul de competență pronunțat de Curtea de Apel Alba Iulia nu poate constitui un indiciu al imparțialității instanței, atâta vreme cât criteriul care a stat la baza stabilirii competenței în sarcina instanței Tribunalului Alba au fost dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc.

pen., precum și buna desfășurare a procesului penal, în raport de natura infracțiunilor pretins a fi comise și pericolul de influențare a părților și martorilor, apreciindu-se că judecarea cauzei s-ar asigura în mai bune condiții la o instanță situată în afara arealului comiterii faptelor. În plus, referatul întocmit de instanța ierarhic atestă faptul că transferul la alte secții a magistraților învestiți cu soluționarea cauzei nu a avut nicio legătură cu obiectul cauzei și calitatea părților, nefăcându-se dovada vreunor presiuni exercitate de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba în acest sens sau pentru soluționarea cauzei într-o anumită manieră. Din același referat rezultă că inculpații nu au fost în nici un fel prejudiciați în drepturile lor procesuale prin maniera de derulare a judecății, acestora acordându-li-se mai multe termene de judecată în vederea angajării de apărători aleși și a pregătirii apărării.

Totodată, se constată că cererile formulate în apărare au fost dezbătute cu respectarea procedurii legale, nemulțumirea părților cu privire la soluțiile pronunțate neconstituind un indiciu cu privire la o eventuală manieră părtinitoare de administrare a justiției de către completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei. În aceeași ordine de idei se constată ca fiind neîntemeiate susținerile petiționarilor în sensul că bănuiala legitimă rezidă și în respingerea unor cereri întemeiate de restituire a unor bunuri sechestrate către proprietarii lor, în condițiile în care, dacă ar corespunde realității, astfel de soluții ale instanței ar putea prejudicia numai pe respectivii proprietari, interesele petiționarilor nefiind în nici un fel vizate de aceste măsuri.

Nici împrejurarea judecării dosarului de către un magistrat judecător a cărei declarație de abținere formulată în cauză a fost respinsă, deși, potențial, poate crea suspiciuni petiționarilor cu privire la obiectivitatea instanței, nu constituie un indiciu cert al lipsei de imparțialitate a magistratului întrucât împrejurarea că unul din inculpați a lucrat o perioadă scurtă la un club administrat de o societate ce aparține soțului doamnei judecător nu se circumscrie unuia dintre cazurile prevăzute de art. 50 C. proc. pen., în condițiile în care membrii familiei magistratului nu sunt părți sau martori în respectiva cauză. În consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiționarii O.L. și U.M.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 5297/107/2010 al Tribunalului Alba. Obligă petiționarii la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2011.