ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2023

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 79/2023

HOTĂRÂRE
01.02.2023
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 79/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 03 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2022 invocată de către inculpatul A..

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reținut că excepția invocată de către condamnatul contestator nu are legătură cu soluționarea cauzei, nefiind astfel îndeplinită condiția prevăzută la art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992.

Chiar dacă condamnatul contestator a formulat contestație în anulare fundamentată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., invocând intervenția prescripției generale a răspunderii penale, s-a arătat că ordonanța de urgență vizată de către condamnatul contestator se referă la prescripția specială a răspunderii penale.

S-a arătat că Ordonanța de Urgență a Guvernului criticată nu poate fi aplicabilă în nicio situație în cauză, deoarece nu constituie o lege penală mai favorabilă, astfel că ea nu poate retroactiva.

În acest context, s-a apreciat că această Ordonanță nu are legătură cu soluționarea cauzei, raportat la datele concrete ale speței.

Împotriva încheierii din din data de 03 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a formulat contestație recurentul A. apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către recurentul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, are în vedere neconstituționalitatea Ordonanței de Urgență a Guvernului din 30 mai 2022 privind art. 155 din C. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, de asemenea, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Această condiție presupune că norma invocată orientează soluția.

Recurentul a criticat Ordonanța de Urgență a Guvernului din 30 mai 2022 privind art. 155 din C. pen. considerând că aceste dispoziții sunt neconstituționale având în vedere că vizează modificări ale C. pen. pe bază de Ordonanță de Urgență a Guvernului care, este un act administrativ, nu este legea organică și care nu poate modifica C. pen.

Înalta Curte constată că recurentul a formulat contestație în anulare invocând existența cazului prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv a cauzei de încetare a procesului penal, constând în incidența prescripției generale a răspunderii penale.

Ordonanța de urgență a guvernului criticată prevede că art. 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. se modifică și va avea următorul conținut: cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

Astfel, textul de lege criticat are în vedere instituția prescripției speciale a răspunderii penale, aspect ce nu poate avea un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța pe fondul contestației în anulare formulate de recurent, ce evocă prescripția generală și în raport cu care este incidentă Decizia Curții Constituționale ce generează o lege penală mai favorabilă care ar avea aplicabilitate de principiu.

Conchizând, Înalta Curte constată că dispozițiile legale criticate nu au legătura cu soluționarea cauzei, întrucât art. 155 din C. pen., referitor la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, astfel cum a fost modificat de ordonanța de urgență criticată, nu poate fi incident în cauza dedusă judecății în condițiile evaluării legii penale mai favorabile ce ar putea conduce la aplicarea art. 154 din C. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 03 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 03 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-02-04
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 94/2021
Ședința publică din data de 04 februarie 2021 Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de mino
ÎCCJ 2021-09-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 755/2021
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin încheierea penală din data de 25 august 2021, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, instanță învestită cu soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul A. împo
ÎCCJ 2023-02-08
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 108/2023
penală, în dosarul nr. x/2022, prin decizia nr. 67/25.10.2022. Practic, contestatorul, nemulțumit de soluția pronunțată de ÎCCJ în decizia 67/25.10.2022, conform căreia instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efecte
ÎCCJ 2023-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 264/2023
cția penală și de minori sub nr. x/2021/a1*. Totodată, s-a format Dosarul nr. x/211/201/a1*/a3 în care a fost pronunțată încheierea din 28 februarie 2023 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituțional
ÎCCJ 2021-02-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2021
nr. 47/1992, Curtea de Apel Cluj a reținut că, prin Decizia nr. 297 din 2018 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției r
Sursă