ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 173/25.02.2021, pronunțată în dosar nr. x/2016, Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul A., la acel moment, deținut în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., pentru fapta de tăiere de arbori din parcela situată x proprietatea numitei B., la pedeapsa de 4 ani închisoare;
- participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., pentru fapta de tăiere de arbori din parcela situată în x proprietatea martorei C., la pedeapsa de 5 ani închisoare;
- participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., pentru fapta de tăiere de arbori din parcela situată în x, proprietatea martorului D., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 243/15 martie 2011 a Judecătoriei Satu Mare pronunțată în dosar nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 471/R/31.05.2011 a Curții de Apel Oradea, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 82/11 martie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosar nr. x/2013, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, totodată fiind anulată suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 243/2011, pedeapsa rezultantă, ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni, fiind de 2 ani închisoare, a cărei executarea a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 838/15.10.2019, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosar nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 347/A/18.03.2020 a Curții de Apel Cluj, inculpatul a fost condamnat la trei pedepse de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 raportat la art. 83 C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 243/15 martie 2011 a Judecătoriei Satu Mare, pronunțată în dosar nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 471/R/31.05.2011 a Curții de Apel Oradea, și, în același temei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 82/11 martie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosar nr. x/2013, definitivă prin neapelare, reținându-se că aceste două fapte au fost săvârșite în concurs și constatându-se că prin sentința penală nr. 82/2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosar nr. x/2013, definitivă prin neapelare, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare și efectuându-se contopirea potrivit concursului de infracțiuni, s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa stabilită în cauză (de 3 ani și 4 luni închisoare), inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 838/15.10.2019, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 347/A/18.03.2020 a Curții de Apel Cluj de: 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani închisoare.
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 82/11 martie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosar nr. x/2013, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare;
S-a constatat că, în prezenta cauză, au fost aplicate inculpatului următoarele pedepse: 4 ani închisoare, 5 ani închisoare și 4 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare .
S-a constatat că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de cele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 243/15.03.2011 a Judecătoriei Satu Mare rămasă definitivă prin decizia penală nr. 471/R/31.05.2011 a Curții de Apel Oradea.
În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 și art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus revocarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, aplicată prin sentința 243/15.03.2011 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 471/R/31.05.2011 a Curții de Apel Oradea și s-a dispus executarea de către inculpat a acesteia, alăturat pedepsei de 5 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 72 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință, perioada executată de inculpat în baza mandatului emis în baza sentinței penale nr. 838/15.10.2019 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 347/A/18.03.2020 a Curții de Apel Cluj, și s-a anulat mandatul de executare emis în baza acestuia, dispunându-se emiterea unui nou mandat.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că persoana vătămată, E., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de câte 1500 RON cheltuieli judiciare.
II. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 1411 pronunțată la data de 15.11.2021 de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 173/25.02.2021, pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației.
În baza art. 272 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 600 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice pentru inculpat, av. F., care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul-apelant la plata, în favoarea statului, a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
III. Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare condamnatul A..
Prin decizia penală nr. 990/A/2022, pronunțată la 18.07.2022, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a fost admisă contestația în anulare formulată de către contestatorul-condamnat A., împotriva deciziei penale nr. 1411/A/15.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, pe care a desființat-o în parte, în latură penală, în privința omisiunii reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) sub aspectul săvârșirii celor 3 infracțiuni de participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., și rejudecând în acest limite:
S-a constatat că legea mai favorabilă inculpatului este C. pen. în vigoare și Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la data pronunțării prezentei decizii.
S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate inculpatului A. din 3 infracțiuni de participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în 3 infracțiuni de participație improprie la infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 52, alin. (3), C. pen. raportat la art. 107 alin. (1)1 lit. c), din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 43 alin. (1) teza I, art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., la acel moment deținut în Penitenciarul Gherla, pentru 3 infracțiuni de participație improprie la infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 52, alin. (3), C. pen. raportat la art. 107 alin. (1)1, lit. c), din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 43 alin. (1) teza I, art. 5 C. pen. (fapta de tăiere de arbori din parcela situată x proprietatea numitei B.; fapta de tăiere de arbori din parcela situată în x proprietatea martorei C.; fapta de tăiere de arbori din parcela situată în x proprietatea martorului D.).
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 199/15.11.2021 emis de Judecătoria Sighetu Marmației.
A fost înlăturată dispoziția din sentința penală nr. 173 din 25 februarie 2021 a Judecătoriei Sighetu Marmației, menținută prin decizia penală nr. 1411/A/15.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, privind anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii 928/18.03.2020, emis de Judecătoria Sighetu Marmației, și s-a dispus repunerea acestuia în ființă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură au rămas în sarcina acestuia.
IV. Împotriva deciziei penale nr. 990/A/2022 din 18 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, la data de 24.10.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susținând, în esență, că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față inculpatul A..
În motivarea recursului în casație a arătat următoarele:
În analiza temeiului de contestație în anulare invocat de contestatorul-inculpat, respectiv cel prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., instanța nu se putea raporta la o altă încadrare juridică a faptei decât cea reținută de instanța de apel, în speță fiind cea prevăzută de art. art. 107 alin. (1)1 lit. c) din Legea 46/2008, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 197/07.09.2020 (limite de pedeapsă: 2-7 ani închisoare).
Infracțiunile de participație improprie la tăiere fără drept de arbori pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârșite de inculpat în perioadele: septembrie- noiembrie 2013, septembrie- noiembrie 2013 și noiembrie- decembrie 2013.
Infracțiunea de participație improprie la tăiere fără drept de arbori, prevăzută și pedepsită de 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) ind. l lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 43 alin. (1) și art. 5 C. pen. (încadrare juridică reținută mai favorabilă inculpatului de instanța de control judiciar care a judecat cauza în apel), are limita maximă a pedepsei mai mare de 5 ani, dar nu mai mare de 10 ani închisoare.
Raportat la această limita maximă a pedepsei închisorii, termenul de prescripție generală este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., iar termenul de prescripție specială este așadar de 16 ani, potrivit ar. 155 alin. (4) C. pen.
Cu toate acestea, în considerentele deciziei recurate, Curtea a făcut referire la alte limite de pedeapsă, apreciind în mod eronat că termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul este de 5 ani și nu de 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen.
Prin urmare, ținând cont de data săvârșirii (data epuizării) infracțiunilor, și anume: noiembrie 2013, noiembrie 2013, decembrie 2013, se constată că la data soluționării definitive a cauzei prin decizia penală nr. 1411/A/15.11.2021 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2016, termenul general de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit cursul termenului prescripției răspunderii penale fiind și suspendat pe durata de 60 de zile a stării de urgență, instituită și prelungită prin decretele Președintelui României, respectiv Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial la data de 16.03.2020 și Decretul nr. 240/2020, publicat în Monitorul Oficial la data de 14.04.2020.
Pe de altă parte, o soluție de încetare a procesului penal nu se justifică nici din perspectiva prescripției speciale a răspunderii penale, termenul special de prescripție nefiind împlinit la data de 18.07.2022, când a fost pronunțată decizia recurată.
A apreciat că întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, iar pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere între 2018 și 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție din perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.
Astfel, în cauza de față au fost evident îndeplinite astfel de acte de procedură, termenul de prescripție generală fiind întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018), cât și prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.
V. Prin încheierea din 19.01.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 990/A/2022 din 18 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.
În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.
VI. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".
Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.
În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel subsecvent admiterii contestației în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.
În acest sens, sub aspectul situației de fapt și de drept, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în perioada septembrie - noiembrie 2013, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a determinat cu intenție pe angajații firmei S.C. G. S.R.L. Săliștea de Sus al cărui administrator era, respectiv pe martorii H., I., J., K., L. și M., dar și pe alte persoane rămase neidentificate, să taie la ras, fără aprobare în condițiile legii, arborii de esență foioase din parcela situată x, proprietatea numitei B., pe care i-a cumpărat anterior de la aceasta, totalizând 416 arbori cu un volum de masă lemnoasă de 1.047,734 m.c., în valoare de 203.407,64 RON, faptă ce întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, și art. 5 C. pen.
În perioada septembrie - noiembrie 2013, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a determinat cu intenție pe angajații firmei S.C. G. S.R.L. Săliștea de Sus al cărui administrator era, respectiv pe martorii H., I., J., K., L. și M., dar și pe alte persoane rămase neidentificate, să taie la ras, fără aprobare în condițiile legii, arborii de esență foioase din parcela situată în x, proprietatea martorei C., pe care i-a cumpărat anterior de la aceasta, totalizând 4.470 arbori cu un volum de masă lemnoasă de 4.363 m.c., în valoare de 531.930 RON, faptă ce întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, și art. 5 C. pen.
În perioada noiembrie - decembrie 2013, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a determinat cu intenție pe angajații firmei S.C. G. S.R.L. Săliștea de Sus al cărui administrator era, respectiv pe martorii H., I., J., K., și M., dar și pe alte persoane rămase neidentificate, să taie fără aprobare în condițiile legii 44 arbori de esență foioase din parcela situată în x proprietatea martorului D., pe care i-a cumpărat anterior de la acesta, totalizând un volum de masă lemnoasă de 136,582 m.c., în valoare de 26.773,05 RON, faptă ce întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, și art. 5 C. pen.
Însă, Curtea, subsecvent admiterii contestației în anulare, a procedat la rejudecarea apelului și a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea nouă, schimbând încadrarea juridică a faptelor din 3 infracțiuni de participație improprie la infracțiunea silvică de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969, art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în vigoare la data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., în 3 infracțiuni de participație improprie la infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 52 alin. (3), C. pen. raportat la art. 107 alin. (1)1 lit. c), din) Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 43 alin. (1) teza I și art. 5, C. pen.
Raportat la noua încadrarea, Curtea a reținut că data de început a termenului de prescripție generală a răspunderii penale pentru fiecare dintre infracțiuni este data comiterii/epuizării infracțiunii, respectiv noiembrie 2013 (faptele comise cu privire la arborii aflați în parcela situată x proprietatea numitei B. și parcela situată în x proprietatea martorei C.), respectiv decembrie 2013 (faptă comisă cu privire la arborii aflați în parcela situată în x proprietatea martorului D.), iar, în absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru fiecare dintre aceste infracțiuni este de 5 ani și s-a împlinit anterior pronunțării deciziei penale nr. 1411/A/15.11.2021 a Curții de Apel Cluj.
În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.
Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:
"... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).
Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:
"(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."
Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.
În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.
Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.
Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.
Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.
Astfel, în speță, Înalta Curte observă că, subsecvent admiterii contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - soluție ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casație - Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul, valorificând, în acest cadru procesual, prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.
Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.
În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, respectiv 3 infracțiuni de participație improprie la infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1)1 lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 43 alin. (1) teza I și art. 5, C. pen., este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani și a început să curgă din noiembrie 2013 (faptele comise cu privire la arborii aflați în parcela situată x proprietatea numitei B. și parcela situată în x proprietatea martorei C.), respectiv decembrie 2013 (faptă comisă cu privire la arborii aflați în parcela situată în x proprietatea martorului D.), data săvârșirii ultimei acțiuni din cadrul infracțiunilor continuate.
De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, în luna noiembrie cu privire la infracțiunile de tăiere de arbori, aflați în parcela situată x, proprietatea numitei B. și parcela situată în x, proprietatea martorei C.), respectiv decembrie 2021, cu privire la infracțiunea de tăiere de arbori, aflați în parcela situată în x, proprietatea martorului D. .
În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 990/A/2022 din 18 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina acestuia.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 990/A/2022 din 18 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.
Cheltuielile, ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2023.