ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 426/2024, pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 21.03.2024, în dosarul nr. x/2020, cu privire la inculpatul A., s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) C. pen. din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (legea de la data faptelor), art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pădurar la data faptelor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tăierea fără drept de arbori din fondul forestier național (faptă din perioada octombrie 2016- martie 2017, persoane vătămate B. și C.).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a ocupa funcția de pădurar, prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. și de a se afla în anumite locuri, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. m) C. pen., pe o durată de 3 ani [dreptul de a se deplasa în vreo suprafață de pădure (în sensul prevăzut de art. 2 din Legea 46/2008 privind Codul silvic) de pe raza județului Bacău, cu excepția situației în care se află în tranzit pe drumurile publice].

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) și m) C. pen.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (legea de la data faptelor), art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt de arbori (faptă din perioada octombrie 2016- martie 2017, persoane vătămate B. și C.).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a ocupa funcția de pădurar, prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. și de a se afla în anumite locuri, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. m) C. pen., pe o durată de 3 ani [dreptul de a se deplasa în vreo suprafață de pădure (în sensul prevăzut de art. 2 din Legea 46/2008 privind Codul silvic) de pe raza județului Bacău, cu excepția situației în care se află în tranzit pe drumurile publice].

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) și m) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile de la pct. IV.1 și IV.2 sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat cu aplic. art. 91 C. pen. prin sent. pen. nr. 376/04.03.2021 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Bacău, definitivă prin dec. pen. nr. 432/06.05.2021 a Curții de apel Bacău la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea mostrelor biologice, prev. de art. 337 C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.. (faptă din 22.07.2019).

În temeiul art. 585 alin. (1) lit. a), 583 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 97 alin. (1) C. pen. a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sent. pen. nr. 376/04.03.2021 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Bacău, definitivă prin dec. pen. nr. 432/06.05.2021 a Curții de apel Bacău și a fost reținută pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la care a fost condamnat.

În temeiul art. 97 alin. (1), art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. s-a constatat că infracțiunile de la pct. IV.1, IV.2 și IV.3 și pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoarea, au fost comise de către inculpatul A. în concurs real și ideal de infracțiuni.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen. rap. la art. 40 alin. (2), art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate. A fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare (pct. IV.1), la care a fost adăugat 1/3 din celelalte 2 pedepse cu închisoarea (4 ani + 1 an și 6 luni = 5 ani și 6 luni/3), respectiv 1 an și 10 luni închisoare, și în final, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani și 10 (zece) luni închisoare, cu executare efectivă.

În temeiul art. 45 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen. au fost interzise inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de trei ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) (dreptul de a ocupa funcția de pădurar) și art. 66 alin. (1) lit. m) C. pen. pe o durată de 3 ani [dreptul de a se deplasa în vreo suprafață de pădure (în sensul prevăzut de art. 2 din Legea 46/2008 privind Codul silvic) de pe raza județului Bacău, cu excepția situației în care se află în tranzit pe drumurile publice], ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) și m) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) și e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați și persoanele percheziționate domiciliar a bunurilor indicate în cuprinsul sentinței.

În baza art. 19 C. proc. pen.. și art. 397 C. proc. pen.. raportat la art. 1349, 1357, 1381 ș.u. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de persoanele vătămate/părți civile B., și C., ambii cu domiciliul procesual ales la Cab. Av. D., cu sediul în Bacău, jud. Bacău.

Au fost obligați, în solidar, inculpații E., F., G. și A. la plata către părțile civile a sumei de 111.949 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (5) C. proc. pen.. a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța procurorului din 14.08.2020 asupra bunurilor deținute de inculpați, astfel cum sunt individualizate în cuprinsul sentinței.

Față de soluția dispusă în cauză și văzând art. 272 alin. (1) și art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., au fost obligați inculpații E., F., G. și A. la plata către stat a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare: câte 600 RON primii trei inculpați, respectiv 1.200 RON inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de inculpații F., G. și A., precum și persoanele vătămate/părți civile B. și C. împotriva sentinței penale nr. 426/2024, pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 21.03.2024, în dosarul nr. x/2020.

A fost desființată parțial sentința în ceea ce privește latura penală, respectiv încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., individualizarea pedepselor cu privire la același inculpat; aplicarea pedepselor complementare și accesorii privind pe toți inculpații apelanți.

A fost admisă cererea formulată de inculpatul A. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia din infracțiunile de complicitate la tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma anterioară datei de 11.09.2020) și complicitate la furt de arbori, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma anterioară datei de 11.09.2020) în infracțiunile de complicitate la tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma anterioară datei de 11.09.2020) și complicitate la furt de arbori, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma anterioară datei de 11.09.2020).

A fost descontopită pedeapsa rezultantă principală aplicată inculpatului A. în elementele ei componente și a fost înlăturat sporul de pedeapsă.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (legea de la data faptelor), art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tăierea fără drept de arbori din fondul forestier național (faptă din perioada octombrie 2016- martie 2017, persoane vătămate B. și C.).

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (legea de la data faptelor), art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt de arbori (faptă din perioada octombrie 2016- martie 2017, persoane vătămate B. și C.).

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen. rap. la art. 40 alin. (2), art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate. A fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din celelalte 2 pedepse cu închisoarea (2 ani și 3 luni + 1 an și 6 luni = 3 ani și 9 luni/3), respectiv 1 an și 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să fie condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (sase) luni închisoare, cu executare efectivă.

A fost înlăturat din dispozitivul sentinței pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. m) C. pen. pe o durată de 3 ani [dreptul de a se deplasa în vreo suprafață de pădure (în sensul prevăzut de art. 2 din Legea 46/2008 privind Codul silvic) de pe raza județului Bacău, cu excepția situației în care se află în tranzit pe drumurile publice], precum și pedeapsa accesorie cu același conținut, cu privire la inculpații F., G. și A..

A fost desființată în totalitate sentința în ceea ce privește latura civilă a cauzei și a fost trimis dosarul spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Bacău, pentru soluționarea pe fond a laturii civile.

Au fost menținute restul dispozițiilor din sentința penală apelată, în măsura în care nu contravin deciziei.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație, în esență, recurentul a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a menținut soluția instanței de fond de condamnare a acestuia, retinându-se că s-a folosit de informațiile referitoare la o suprafață de teren care nu ar fi fost în paza acestuia și a Ocolului Silvic Bacău.

Astfel, a arătat că la data faptelor, era pădurar (oct. 2016-mar. 2017) și angajat al Ocolului Silvic Bacău din anul 2011, când a primit în pază cantonul 1 Gâșteni, cu o suprafață de cca 700 de hectare (1 canton și jumătate prin preluarea de la un coleg plecat).

În acest sens, a solicitat să se rețină că întreg cantonul are acces de pe toate părțile (terenuri private) fiind peste putință ca o persoană să efectueze zilnic patrulare și să ajungă în toate suprafețele aflate în pază.

A mai susținut că, începând cu anul 2016, a sesizat în mod repetat conducerea Ocolului Silvic referitor la cioatele identificate și, potrivit regulamentului, agenții din cadrul Gărzii forestiere trebuiau să se prezinte în maxim 48 h pentru identificarea acestora.

Potrivit adresei nr. x din 11.04.2019 emisă de Ocolul Silvic Bacău, la data ultimului control de fond, 29.11.2019, efectuat în cantonul inculpatului nu au fost identificați arbori tăiați sau sustrași și nu au fost semnalate probleme de nici un fel. A menționat că această adresă este în contradicție cu toate rapoartele înregistrate de inculpat la Ocolul Silvic Bacău.

A învederat că pentru fiecare cioată pe care aceasta a găsit-o și-a asumat responsabilitatea și a întocmit un raport adresat Ocolului, acesta înregistrând la plata toate aceste cioate identificate.

În acest context, a arătat că situația de fapt a fost reținută în mod greșit atât de instanța de fond, cât și de instanța de control judiciar, contrar actelor de la dosarul cauzei.

Astfel, a susținut că suprafața de 7 ha de fond forestier, (pădure situată pe raza localității Răcăciuni, tarla x, parcela x, UP I, ua 6%) este proprietatea numitei H. (moștenitor al defunctei I.), conform titlului de proprietate din 30.09.2003, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bacău. După emiterea titlului de proprietate anterior menționat, proprietara a încheiat cu Direcția Silvică Bacău contractul de prestări servicii silvice (pază a suprafeței de 7 ha de fond forestier) nr. 9893/04.11.2003, paza fiind efectuată efectiv de la data de 0l.10.2003. Din anexa aceluiași contract s-a stabilit prețul prestației anuale la 3.332.000 ROL, împărțit în 4 tranșe de plată a câte 833.000 ROL.

La momentul predării acestei suprafețe către Ocolul Silvic J., reprezentanții au refuzat să semnez procesul-verbal, motivând explicit că aceștia nu aveau în pază această suprafață de teren.

Ulterior, la foarte scurt timp, după preluarea suprafeței de către S.C. J. S.R.L., s-au efectuat marcări și tăieri masive în baza unor autorizații de exploatare, pentru a îngreuna efectuarea unei eventuale expertize.

Din înscrisurile puse la dispoziție de Direcția Silvică Bacău, rezultă că până la data de 20.10.2006 activitatea de pază s-a desfășurat în mod normal, ambele părți ale contractului de prestări servicii silvice respectându-și obligațiile.

La data de 04.11.2006 (după cum rezultă din înștiințarea O.S. Bacău cu nr. 30/05.01.2007 a fost încheiat, cu privire la aceeași suprafață de pădure un nou contract de prestări servicii silvice (sau act adițional) cu același obiect, dar în care s-a precizat că are valabilitate (în mod inexplicabil) în perioada 20.10.2006 - 31.12.2006. În acest act adițional se precizează următoarele clauze:"- art. 24. Contractul se consideră reziliat de drept dacă beneficiarul nu achită contravaloarea prestației de pază a pădurilor pe o durată mai mare de un trimestru ori cel mai târziu 30 mai a anului curent, în cazul în care plata prestației se face într-o singură tranșă. În situația în care nu achită sumele datorate în termen 13 de 30 de zile calendaristice de la notificare, prestatorul va recupera sumele datorate pe cale civilă; - în situația în care beneficiarul nu îndeplinește obligațiile contractuale prevăzute în cap. V aliniat A."

La data de 05.01.2007, prin înștiințarea nr. 30 adresată numitei H., Ocolul Silvic Bacău menționează că aduce la cunoștința proprietarului că la data de 31.12.2006, contractul de prestări servicii silvice (actul adițional 9893/04.11.2006) a expirat. De asemenea, se precizează că numita H. este obligată să se prezinte la sediul Ocolului Silvic Bacău pentru prelungirea contactului și achitarea contravalorii serviciilor silvice, în caz contrar aceștia nu își mai asumă răspunderea patrimonială pentru eventualele pagube create după data de 31.12.2006 și dacă până la data de 15.01.2007 nu răspunde la înștiințare, consideră contractul nul de drept.

*

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11.06.2025, sub nr. x/2020, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 01 octombrie 2025, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 20.05.2025, părții civile B., părții civile C., părții responsabile civilmente Ocolului Silvic Bacău, inculpatului G. și inculpatului F. la data de 21.05.2025.

***

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", "dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) și art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație".

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, "în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație".

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii, în cazul cererii de recurs pendinte, a condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată următoarele:

Hotărârea recurată - decizia penală nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020 a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluțiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului și al apărătorului ales al acestuia (avocat K. care a atașat împuternicirea avocațială seria x, nr. x - dosar ÎCCJ), hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situații în care fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea.

Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.

În speță, se observă că argumentele recurentului inculpat A. din cuprinsul cererii de recurs în casație invocate în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. presupun reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, or, acestea nu pot fi valorificate în contextul vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Argumentele inculpatului A. prin care se evocă situația de fapt reținută de instanța de apel ori interpretarea dată de aceasta probatoriului administrat în cauză, constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel și dispunerii unei soluții favorabile așa cum s-a solicitat.

În concret, recurentul inculpat a susținut în mod expres, în cuprinsul cererii de recurs în casație, că situația de fapt a fost reținută în mod greșit atât de instanța de fond, cât și de instanța de control judiciar, contrar actelor de la dosarul cauzei. Criticile acestuia au vizat, în esență, faptul că în mod greșit s-a reținut că acesta s-a folosit de informațiile referitoare la o suprafață de teren care nu ar fi fost în paza acestuia și a Ocolului Silvic Bacău și, pe cale de consecință, ar fi săvârșit infracțiunile de complicitate la tăierea fără drept de arbori din fondul forestier național, respectiv complicitate la furt de arbori. Or, aceste critici nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație, scopul căii extraordinare de atac fiind, așa cum s-a arătat, reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive.

Așadar, starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare.

Revenind la verificarea condițiilor cerute de lege în conținutul art. 440 C. proc. pen., în raport de cele reținute anterior, Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpat, așa cum au fost formulate, nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile legale în materie, ceea ce conduce la concluzia că îndeplinirea formală a unei condiții, respectiv indicarea unor cazuri de casare prevăzute de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că cererea de recurs în casație nu îndeplinște cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2025.