ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 martie 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 349 din 25 iunie 2024 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. trimis în judecată, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2017 din 03.06.2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 07.06.2022, sub nr. x/2022, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008.

În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, la data de 07.09.2017, inculpatul, pădurar angajat al Ocolului Silvic Târgoviște, în pădurea din localitatea B., a tăiat, fără drept, un număr de 3 arbori din specia stejar (cer), provocând un prejudiciu de 735 RON, valoare care este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Instanța de fond a constatat că, esențial, pentru a se reține întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, este rezultatul produs prin săvârșirea infracțiunii, element al laturii obiective, exprimat în valoarea materialului lemnos care trebuie să fie de cel puțin cinci ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior .

Acest element este hotărâtor pentru a se stabili dacă fapta constituie infracțiune, precum și modalitatea de sancționare în funcție de variantele legale prevăzute în textul incriminator.

În speță, s-a stabilit că valoarea prejudiciului este de 355.61 RON, fără TVA, adică de 3,1 ori mai mare decât valoarea stabilita de dispozițiile Legii nr. 4/2015 pentru un metru cub de lemn, respectiv de 1,8 ori mai mare decât valoarea cu care se vindea în anul 2017 metrul cub de lemn de cer de foc din depozitul Ocolului Silvic Târgoviște (conform raportului de expertiza), astfel încât, s-a reținut că, nu sunt întrunite toate elementele care intră în structura laturii obiective a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și prin urmare fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste considerente, reținând și faptul că potrivit art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010, constituie contravenție tăierea arborilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și partea civilă Direcția Silvică Dâmbovița.

Prin decizia penală nr. 1112 din 12.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 12 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și de partea civilă Direcția Silvică Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 349 din data de 25 iunie 2024 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, privind pe inculpatul A., și, în consecință:

A fost desființată, în totalitate sentința penală atacată și rejudecând:

S-a înlăturat dispoziția de achitare a inculpatului A. și în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplic. art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 154 alin. (2) C. pen. cu referire la decizia nr. 67/25 octombrie 2022 pronunțată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008, faptă din data de 07.09.2017, constatând intervenirea prescripții răspunderii penale a inculpatului A..

S-a înlăturat dispoziția privind lăsarea nesoluționată a acțiunii civile și în temeiul art. 19 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. (astfel cum a fost interpretat prin decizia de neconstituționalitate nr. 586/2016) și având în vedere dispozițiile art. 1357 C. civ. și art. 1385, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Direcția Silvică Dâmbovița ca rămasă fără obiect, constatând că prejudiciul în cuantum de 735 RON a fost acoperit în integralitate de către inculpat conform chitanței seria x nr. x/25.09.2020.

S-a înlăturat dispoziția privind rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare la instanța de fond și în temeiul art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) Cod procedură obligă pe inculpat la plata sumei de 1.700 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond, din care suma de 223 RON este aferentă cheltuielilor efectuate în faza de urmărire penală.

În baza art. 272 raportat la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 998 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., conform delegației cu nr. 46904/02.08.2024, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în calea de atac au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, acuzația ce constituie obiectul sesizării instanței a fost dovedită în cauză dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar elementele de tipicitate ale infracțiunii deduse judecății sunt în totalitate întrunite, în cauză, fiind aplicabilă cea de a doua variantă a expertizei judiciare în specialitatea silvicultură, în raport de care s-a constatat că valoarea prejudiciului este de 752,87 RON, respectiv de 6,5 ori mai mare decât valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, coroborată cu procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție după comiterea infracțiunii, fiind întrunite astfel, elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008.

În continuare, ținând seama de natura juridică a prescripției prin raportare la dispozițiile art. 5 C. pen., art. 155 alin. (1) C. pen. (așa cum acestea au fost statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională prin deciziile evocate mai sus) și față de termenele de prescripție prevăzute de art. 154 C. pen., Curtea a constatat că pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori dedusă judecății, termenul de prescripție generală a răspunderii penale de 5 ani a fost împlinit în cauză anterior datei pronunțării prezentei decizii în apel, respectiv la data de 06 septembrie 2022, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 24 iulie 2024.

Prin urmare, s-a arătat că, antrenarea răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii imputate inculpatului nu mai poate opera în cauză, având în vedere impedimentul ivit la exercitarea acțiunii penale, respectiv prescripția răspunderii penale, potrivit deciziei nr. 297/26 aprilie 2018 a Curții Constituționale și a deciziei nr. 358/26 mai 2022 a Curții Constituționale, motiv pentru care, s-a dispus, în baza art. art. 154 alin. (2) C. pen. cu referire la decizia nr. 67/25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008, faptă din data de 07.09.2017.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că prejudiciul generat prin fapta ilicită a inculpatului a fost recuperat în totalitate, motiv pentru care, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Direcția Silvică Dâmbovița, constând în obligarea inculpatului A. la repararea prejudiciului pecuniar în cuantum de 735 RON, a rămas fără obiect.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la 11 decembrie 2024, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, avocat C., invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, instanța de apel, a dat eficiență procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție, înlăturând concluziile raportului de expertiză în specialitatea silvicultură și exploatări forestiere, întocmit în cauză, evaluând, astfel, în mod greșit, materialul lemnos.

De asemenea, s-a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a făcut aplicarea în cauză a Deciziei nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale, deși inculpatul a solicitat continuarea procesului penal.

Prin încheierea din 06 martie 2025 ronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1112 din 12 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022., dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reținut că sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., iar, deși recurentul inculpat a invocat în motivele de recurs în casație doar cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susținerile privind lipsa tipicității obiective a infracțiunii imputate au fost circumscrise de către judecătorul de filtru cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Examinând cauza în aceste coordonate, Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Astfel, în recursul în casație, sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, circumscrise cazurilor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea căii de atac extraordinare, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de către recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, se constată că recurentul - inculpat a susținut că fapta pentru care a fost condamnat nu se circumscrie ilicitului penal, deoarece lipsește condiția esențială atașată laturii obiective ca valoarea materialului lemnos să fie de cel puțin cinci ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, câtă vreme, potrivit expertizei efectuate în cauză, valoarea prejudiciului este de 335,61 RON fără TVA, respectiv de 3,1 ori mai mare decât valoarea stabilită de dispozițiile Legii nr. 4/2015 pentru un metru cub de lemn și de 1,8 ori mai mare decât valoarea cu care se vindea, în anul 2017, metrul cub din specia stejar (cer) de foc din depozitul Ocolului Silvic Târgoviște.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în cauză, s-a constatat vinovăția inculpatului A. pentru aceea că, la data de 07.09.2017, în calitate de pădurar angajat al Ocolului Silvic Târgoviște, în pădurea din localitatea B., a tăiat fără drept un număr de 3 arbori din specia stejar (cer), provocând un prejudiciu de 735 RON, valoare care este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Instanța de apel a apreciat că faptă expusă anterior există și se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice reținute și configurarea legală a infracțiunii de tăiere ilegală de arbori incriminată în legea specială, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului, că fapta ce îi este imputată, așa cum a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunește toate elementele de conținut prevăzute de norma de incriminare.

Astfel, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) și (11) se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârșite (…) de personal silvic.

Conform dispozițiilor art. 3 alin. (3) din O.U.G nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, pe terenurile orizontale, diametrul arborelui afectat/prejudiciat/tăiat se determină în plan orizontal, la o înălțime față de nivelul solului nu mai mare de 30 cm.

Potrivit alin. (5) al aceluiași articol, în cazul arborilor tăiați, care nu se mai găsesc lângă cioată, diametrul acestora se determină prin măsurarea efectivă a cioatei, dacă aceasta nu depășește înălțimea de 30 de cm, sau prin măsurarea diametrului acesteia la înălțimea de 30 de cm față de nivelul solului, în conformitate cu prevederile alin. (3) sau (4), după caz.

Se observă, astfel, că pentru existența infracțiunii reglementată de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic este necesar ca valoarea prejudiciului produs să fie de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

În speță, se observă că, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, respectiv a raportului de expertiză în specialitatea silvicultură și exploatări forestiere prin care au fost stabilite două variante de calcul a prejudiciului (prin luarea în considerare a diametrului cioatei arborilor de la nivelul de tăiere al acestora, adică de la nivelul solului, situație în care prejudiciul este în valoare de 752,87 RON sau prin luarea în considerare a diametrului cioatei arborilor tăiați la 30 de cm de la sol, situație în care, prejudiciul a fost calculat la valoarea de 355,61 RON), precum și a procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție la data de 07.09.2017, imediat după comiterea infracțiunii, potrivit căruia la fața locului au fost găsite un număr de trei cioate arbori esență tare din specia cer, având următoarele dimensiuni la cioată: (1) 28 cm x 29 cm, (2) 36 x 35 cm, (3) 27 cm x 26 cm, toate tăiate de la nivelul solului (din rasul pământului), în mod corect, instanța de apel a reținut aplicabilitatea în cauză a primei variante a expertizei, în raport de care s-a constatat că valoarea prejudiciului este de 752,87 RON, respectiv de 6,5 ori mai mare decât valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, aceasta fiind singura care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, încheiat la scurt timp după comiterea faptei.

Prin urmare, raportat la împrejurările de fapt reținute cu titlu definitiv de către instanța de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casație, Înalta Curte constată că este îndeplinită cerința esențială prevăzută de norma de incriminare, ca valoarea prejudiciului să fie de cel puțin cinci ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, astfel încât, există concordanță între situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat și latura obiectivă a infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 pentru care s-a constatat vinovăția recurentului - inculpat, dispunându-se, totodată încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Înalta Curte observă, așadar, în contextul existenței corespondenței între activitatea ilicită imputată și tiparul normei de incriminare, că, prin susținerile referitoare la lipsa unei condiții esențiale a laturii obiective a infracțiunii imputate, recurentul A. contestă, în realitate, situația de fapt reținută cu titlu definitiv de instanțele de instanța de apel, care, însă, așa cum s-a arătat anterior, nu mai poate fi repusă în discuție prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

Astfel, în prezentul cadru procesual, Înaltei Curți nu îi este permis să cenzureze concluzia la care a ajuns instanța de apel cu privire la valoarea prejudiciului, cu atât mai mult cu cât constatările făcute sub acest aspect s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost derulată activitatea imputată, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare, iar, în calea extraordinară de atac, nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situației factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situația de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului A. întrunește toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 1112 din 12 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1112 din 12 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2025.