ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240/28.04.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Reșița, în baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăierea fără drept de arbori din fondul forestier.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 109 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier.

În baza art. 38 alin. (1), alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea și i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 (nouă) luni închisoare, la care a adăugat un spor de 3 (trei) luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul A. urmând a fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 (un) an închisoare sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. i-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Dognecea sau în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepselor complementare începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul A. la plata sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăierea fără drept de arbori din fondul forestier.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 109 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier.

În baza art. 38 alin. (1), alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea și i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 (nouă) luni închisoare, la care a adăugat un spor de 3 (trei) luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul B. urmând a fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 (un) an închisoare sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. i-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Dognecea sau în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepselor complementare începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul B. la plata sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

A constatat că persoana vătămată Ocolul Silvic Bocșa Română nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

Împotriva sentinței penale nr. 240/28.04.2022 pronunțate de Judecătoria Reșița, a declarat apel inculpatul B..

Prin decizia penală nr. 732/A din data de 19.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinței penale nr. 240/28.04.2022 pronunțate de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2021 și s-a dispus extinderea efectelor apelului inculpatului B. și cu privire la inculpatul A..

A fost desființată sentința penală apelată, și, rejudecând cauza, s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier prev de 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier prev de art. 109 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din egea nr. 46/2008 ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier prev de 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier prev. art. 109 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că persoana vătămată Ocolul Silvic Bocșa Română nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

*****

Împotriva deciziei din apel, nr. 732/A din data de 19.07.2022, la data de 18.08.2022, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin procuror C., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., în raport cu data comunicării deciziei atacate, (21.07.2022).

Prin cererea de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin procuror, a susținut că decizia penală nr. 732/A/19.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara este nelegală, întrucât în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații B. și A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier, prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008) și de furt de arbori din fondul forestier, prev. de art. 109 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În esență, în motivarea recursului în casație, Ministerul Public a arătat că instanța de apel a constatat împlinirea termenului prescripției generale a răspunderii penale întemeindu-și soluția pe considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României.

În opinia Parchetului, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituția prescripției ca aparținând dreptului penal substanțial și ca atare aplică în materia prescripției regula legii penale mai favorabile.

Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripției, nu și actelor întreruptive de prescripție. În timp ce prescripția este o instituție de drept substanțial, întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripție trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum).

S-a arătat că, la rândul său, Curtea Constituțională a reținut că așezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare și scopul normei.

De altfel, art. 155 din C. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu 2014): "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură".

Prin urmare, actul întreruptiv este esențialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea și efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

În concret, pentru motivele arătate în scris a menționat Ministerul Public că examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile.

S-a mai arătat că, actele de procedură îndeplinite înainte de 2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior îndeplinirii actului de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripție. Pentru termenele de prescripție generală neîmplinite la data de 30.05.2022, actele de procedură vor întrerupe cursul termenului de prescripție în condițiile O.U.G. nr. 71/2022.

În speță, s-a arătat că inculpații B. și A. sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fară drept de arbori din fondul forestier, prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008) și furt de arbori din fondul forestier, prev. de art. 109 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008), fiecare dintre aceste infracțiuni fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Așadar, termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru fiecare dintre cele două infracțiuni imputate inculpaților este de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.. Având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite în noaptea de 09/10.01.2017, termenul general de prescripție al răspunderii penale (de 5 ani) s-a împlinit la data de 09.01.2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen.

A arătat recurentul că anterior datei împlinirii termenului general de prescripție - 09.01.2022, în cauză au fost îndeplinite diverse acte de procedură, inclusiv acte de procedură din categoria celor care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului (acte de procedură din categoria celor care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului au fost îndeplinite inclusiv anterior datei de 25.06.2018, data publicării în Monitorul Oficial nr. 518 a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), menționând, exemplificativ, ordonanța organelor de cercetare penală emisă la data de 27.11.2017 prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de cei doi suspecți, măsură confirmată prin ordonanța procurorului din data de 05.12.2017, cei doi suspecți fiind și audiați în această calitate. De asemenea, prin ordonanța procurorului emisă la data de 29.06.2018 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați, la data de 28.07.2021 procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, iar prin rechizitoriul emis la data de 03.08.2021 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților. Prin încheierea penală nr. 671/05.10.2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Reșița în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.

Or, s-a arătat că aceste acte și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție și, având în vedere că faptele imputate celor doi inculpați au fost comise în noaptea de 09/10.01.2017, termenul de prescripție prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. nu a fost depășit cu încă o dată, astfel că în speță nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

În consecință, pentru motivele arătate în scris, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului în casație, iar în rejudecare să se constate nelegalitatea deciziei din apel și înlăturarea greșitei aplicări a legii, constând în aceea că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații B. și A..

Potrivit art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către părți, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 07.09.2022, dosarul de recurs în casație a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 01.11.2022, dată până la care a fost depus la dosar raportul asupra recursului în casație de față.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 01 noiembrie 2022, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., fiind fixate termen pentru soluționare la data de 29 noiembrie 2022, ocazie cu care s-au luat concluziile pe fondul cauzei de recurs în casație.

Examinând recursul în casație declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de casare invocat în cauză, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În speță, în limitele procesuale menționate, Înalta Curte constată că parchetul a susținut că decizia penală nr. 732/A/19.07.2022 a Curții de Apel Timișoara este nelegală, întrucât în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații B. și A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier, prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008) și de furt de arbori din fondul forestier, prev. de art. 109 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Codul Silvic (Legea nr. 46/2008), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Astfel, în opinia recurentului, în cauză în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de intimații inculpați B. și A., constatându-se împlinirea termenului prescripției generale a răspunderii penale, sub acest aspect, instanța de apel întemeindu-și soluția pe considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României. Or, parchetul a susținut că examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile.

A menționat Ministerul Public că, actele de procedură îndeplinite înainte de 2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior îndeplinirii actului de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripție, iar pentru termenele de prescripție generală neîmplinite la data de 30.05.2022, actele de procedură vor întrerupe cursul termenului de prescripție în condițiile O.U.G. nr. 71/2022.

În concret, în cauză, parchetul a susținut că anterior datei împlinirii termenului general de prescripție, 09.01.2022, (având în vedere data comiterii infracțiunilor reținute în sarcina celor doi intimați inculpați – 19.01.2017 și dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.), în cauză au fost îndeplinite diverse acte de procedură, inclusiv acte de procedură din categoria celor care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului, astfel cum au fost exemplificate în cuprinsul motivelor de recurs în casație, acte care și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție.

Înalta Curte constată că argumentele invocate de parchet în susținerea cererii de recurs în casație sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31). Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanța de contencios constituțional a sancționat unica soluție legislativă reglementată prin dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluția legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) și aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72);

De la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

Prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reținându-se că norma supusă controlului de constituționalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară și previzibilă în absența intervenției legiuitorului (paragrafele 60, 75).

În dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În consecință, având în vedere aspectele reținute cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 din C. pen.

În sensul celor de mai sus este și Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripției răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.092/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale și, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acțiunii penale, se reține că, la rândul său, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul își poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, și un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care își pot exercita rolul activ, conferit de dispozițiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă și nu sunt reglementate de aceleași categorii de norme legale.

În consecință, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condițiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripției. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripției este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripției penale. Or, așa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripție, care produce consecința prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Așadar, nu pot fi extinse dispozițiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituție a întreruperii cursului prescripției, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material și constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Înalta Curte, în acord cu instanța de apel, constată că pentru faptele imputate inculpaților B. și A., s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., "prescripția înlătură răspunderea penală", atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.

Din decizia recurată se reține că inculpații B. și A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Codul silvic (Legea nr. 46/2008) și furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) Codul silvic (Legea nr. 46/2008), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului A. că, în noaptea dintre 09/10.01.2017, în zona denumită x din pădurea de pe raza comunei Ocna de Fier, jud. Caraș-Severin, aflată în administrarea Ocolului Silvic Bocșa Română și în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul B., a tăiat cu o drujbă 7 arbori nemarcați ce au fost mutați ulterior de la locul tăierii la marginea DJ 586 B în vederea valorificării ulterioare a acestora. În sarcina inculpatului B. s-a reținut că, în noaptea dintre 09/10.01.2017, în zona denumită x din pădurea de pe raza comunei Ocna de Fier, jud. Caraș-Severin, aflată în administrarea Ocolului Silvic Bocșa Română și în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul A., a deplasat cu brațele de la locul tăierii ilegale a acestora la marginea DJ 586 B arborii rezultați, în vederea valorificării ulterioare a acestora.

De asemenea, s-a mai reținut că, în noaptea dintre 09/10.01.2017, în zona denumită x din pădurea de pe raza comunei Ocna de Fier, jud. Caraș-Severin, aflată în administrarea Ocolului Silvic Bocșa Română, în urma unei înțelegeri prealabile, inculpatul A. a tăiat cu o drujbă 7 arbori din speciile gorun, carpen și fag, din care 6 au fost deplasați de la locul tăierii la marginea drumului județean 586 B de inculpatul B., în vederea transportării și vânzării lor ulterioare, valoarea prejudiciului produs fiind de 16,95 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

Așadar, în cauză se reține că faptele reținute în sarcina inculpaților, prevăzute de dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) și art. 109 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) Codul silvic (Legea nr. 46/2008), sunt sancționate cu pedepse cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. prevede că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina intimaților inculpați, anterior menționate, termenul de prescripție incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., și anume de 5 ani, care a început să curgă de la data săvârșirii faptei, respectiv 10.01.2017 și s-a împlinit la data de 09.01.2022.

În consecință, față de cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru fapta inculpaților B. și A. a fost înlăturată, în mod corect prin decizia recurată, pronunțată la data de 19.07.2022, instanța de apel dispunând, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților B. și A., ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale.

Prin urmare, recursul în casație formulat în cauză de către parchet este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 732/A din data de 19.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 732/A din data de 19.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.