ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 pronunțată la data de 16.07.2021 de Tribunalul Sălaj, printre altele, în baza art. 107 alin. (1)

1

lit. c) și alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008, modificată și completată prin Legea nr. 197/2020, a fost condamnat inculpatul A. trimis în judecată în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Maramureș pentru comiterea a 4 infracțiuni de complicitate la tăiere fără drept de arbori, prevăzute fiecare de art. 48 C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., 3 infracțiuni de complicitate la furt de arbori, prevăzute fiecare de art. 48 C. pen. raportat la art. 109 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și 2 infracțiuni de fals intelectual, prevăzute fiecare de art. 321 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura activități și de a face parte din rândul personalului silvic, pe o durată de 3 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura activități și de a face parte din rândul personalului silvic.

În baza art. 9 alin. (1) lit. .a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (3 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, pe o durată de 3 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar la pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 9 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele complementare aplicate și a fost aplicată alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitățile de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, respectiv de a desfășura activități și de a face parte din rândul personalului silvic și de a fi fondator, asociat, acționar, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se va executa, în baza art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 45 alin. (1) și alin. (5) C. pen. au fost contopite pedepsele accesorii aplicate și a fost aplicată inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitățile de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, respectiv de a desfășura activități și de a face parte din rândul personalului silvic și de a fi fondator, asociat, acționar, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale.

În baza art. 25 alin. (1) și a art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1369 și art. 1382 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj și obligați inculpații A. și B. S.R.L., în solidar, la despăgubiri în cuantum de 83.947 RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, sumă la care s-au adăugat dobânzi, majorări și penalități de întârziere aferente, calculate de la data scadenței și până la achitarea efectivă a prejudiciului, potrivit art. 119 și art. 120, art. 120

1

din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În baza art. 25 alin. (1) și a art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ocolul Silvic "C." C. și a fost obligat inculpatul A. la despăgubiri în cuantum de 221.928,30 RON, reprezentând prejudiciu produs fondului forestier național.

Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1139/A/2022 din 19.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, printre altele, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul formulat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 42/16.07.2021 a Tribunalului Sălaj pe care a desființat-o, în parte, pe latură penală și civilă cu privire la modalitatea de soluționare a cauzei referitor la infracțiunea de evaziune fiscală și la tardivitatea constituirii de parte civilă a Statului român prin ANAF, la cuantumul rămas de achitat din prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală a arborilor și, rejudecând în aceste limite:

A stabilit că legea penală mai favorabilă în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală este reprezentată de Legea nr. 241/2005, completată prin Legea nr. 55/2021, iar în ceea ce privește infracțiunea de tăiere ilegală a arborilor este Legea nr. 46/2008 în vigoare la momentul pronunțării deciziei.

A înlăturat dispozițiile instanței de fond cu privire la contopirea pedepselor, efectuate în temeiul art. 38 și a art. 45 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal cu privire la săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu reținerea art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005 și a art. 5 din C. pen.

A menținut dispozițiile instanței de fond cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 107 alin. (1)

1

lit. c), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pedeapsa complementară pe o durată de 3 ani prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. și pedeapsa accesorie).

A constatat ca fiind tardivă constituirea de parte civilă a Statului Român prin ANAF cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A constatat ca fiind acoperit prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu reținerea art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005 și a art. 5 din C. pen.

A constatat că din prejudiciul de 221.928,30 RON cauzat de inculpatul A. fondului forestier național prin săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală a arborilor a fost acoperită suma de 1.221 RON, obligându-l pe apelantul persoană fizică la plata diferenței de 220.707,30 RON către C..

Totodată, au fost menținute dispozițiile sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 1139/A/2022 din 19.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 11.08.2023, prin apărător ales, avocat D. cu împuternicire avocațială aflată la fila x verso dosar de recurs în casație.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul a arătat, în esență, că se impune a se analiza în ce situații materialul lemnos nu are proveniență legală și care sunt sancțiunile aplicabile în situația în care se expediază material lemnos fără proveniență legală.

Astfel, recurentul a făcut referire la Hotărârea de Guvern nr. 497/2020 (anterior H.G. nr. 470/2014) care în art. 7 și art. 8 stabilește ce documente atestă proveniența legală a materialului lemnos, iar în completarea acestor dispoziții legale, sunt dispozițiile art. 19 din Legea nr. 171/2010 care sancționează ca și contravenție silvică următoarea situație: (1) Constituie contravenție silvică, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să constituie infracțiuni, și se sancționează cu amendă și cu confiscarea materialelor lemnoase în cauză faptele privind expedierea, primirea, depozitarea, deținerea și/sau prelucrarea materialelor lemnoase de către deținătorii depozitelor permanente/temporare, ai platformelor primare, piețelor, târgurilor, oboarelor și altele asemenea, ai altor spații destinate depozitării temporare, instalațiilor de prelucrare a materialelor lemnoase, personalul operatorului de transport, al administratorului și/sau gestionarului infrastructurii căii ferate, fără proveniență legală potrivit art. 10 alin. (10) și art. 12 din Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și a instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și cele privind proveniența și circulația materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului și unele măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 2S octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 497/2020.

Astfel, rezultă concluzia că expedierea de material lemnos fără proveniență legală întrunește elementele constitutive ale unei contravenții și nu cele ale unei infracțiuni (de tăiere ilegală de material lemnos). Mai mult decât atât, potrivit art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 497/2020 privind proveniența materialului lemnos, neefectuarea unor fotografii corespunzătoare mijlocului de transport atrag după sine constatarea lipsei provenienței acestuia, situație în care este evident că nu este vorba despre tăieri ilegale în situația efectuării unui astfel de transport.

Problema în prezenta cauză constă în neînțelegerea diferenței între infracțiunea de tăiere ilegală de material lemnos și transport ilegal de material lemnos. A pune semnul egalului între aceste două infracțiuni și a porni de la prezumția că dacă s-a transportat material lemnos mai mult decât s-ar fi putut exploata dintr-un anumit loc constituie infracțiunea de tăiere ilegală de material lemnos este una eronată.

În situația în care există material lemnos transportat fără proveniență legală ar fi întrunite elementele constitutive ale contravenției silvice prevăzute de art. 19 din Legea nr. 171/2010 și nicidecum ale infracțiunii de taiere ilegală de material lemnos. Orice interpretare diferită este una contrară legii, interpretări de altfel abordate și de către Tribunalul Sălaj și Curtea de Apel Cluj.

În opinia recurentului, tocmai pentru a clarifica această diferență elementară, legiuitorul a procedat la incriminarea unei conduite specifice în acest sens, introducând prin Legea nr. 197/2020 în Codul Silvic la art. 68 alin. (2)

1

următoarea infracțiune: transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase, în volum de peste 10 m

3

, neînsoțite de documentele specifice de transport prevăzute la alin. (1) constituie infracțiune și se sancționează cu amendă sau cu închisoare de la 6 luni la un an și cu confiscarea materialelor lemnoase care fac obiectul transportului.

În consecință, doar începând cu anul 2020 a fost incriminat ca și infracțiune transportul nelegal de material lemnos, dacă materialul lemnos transportat depășește cantitatea de 10 m

3

.

Incriminarea separată a acestei infracțiuni față de cea de tăiere ilegală de material lemnos conduce la concluzia că există diferențe de structură între infracțiunea de tăiere ilegală de material lemnos și cea de transport nelegal de material lemnos.

Parchetul și-a bazat acuzația pe constatări în sensul că C. a emis APV nr. 706652/2014, autorizație nr. 721355 pentru perioada de exploatare 12 august - 03 octombrie 2014, cu un volum total brut masă lemnoasă aprobat de 271 mc, din care volum expediat 322,06 mc, conform înscrisurilor din avizele emise în baza acestui APV, pentru următoarele tipuri, astfel:

- fag 271,00 mc, expediat 322,06 mc, expediat în plus față de volumul prevăzut în APV 51,06 mc;

Total volum masă lemnoasă expediată în plus față de volumul prevăzut în APV este de 51,06 mc, care reprezintă tăiere ilegală.

În opinia recurentului, pentru a se putea dispune o condamnare pentru tăiere ilegală de material lemnos este necesar a se dovedi o infracțiune de tăiere efectivă pentru fiecare lemn de care este acuzat, aspect care nu s-a dovedit în prezenta cauză. Mai mult decât atât, s-au efectuat nenumărate controale în teren și nu s-au identificat cioate tăiate în mod ilegal (în afară de 7 bucăți). În speță vorbim despre o acuzație de tăiere masivă, respectiv 1697,36 mc de material lemnos tăiați ilegal, ori este imposibil ca o astfel de tăiere să nu lase în urmă cioate care atestă un astfel de eveniment. Cu toate acestea, din toate exploatările au fost identificate de către organele legii 7 cioate nemarcate, aspect care conduce la concluzia că nu au existat tăieri, ci doar o confuzie a parchetului între infracțiunea de tăiere de material lemnos și cea de transport nelegal de material lemnos, care la data transporturilor (2011 - 2014) nu era incriminat ca infracțiune, ci doar ca și contravenție silvică.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, constatând îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 alin. (1) și art. 438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1139/A/2022 din 19 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019, în limitele menționate în considerentele acesteia și a trimis cauza Completului nr. 2, în compunere de 3 judecători.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1139/A/2022 din 19 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019 este nefondat.

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În esență, a solicitat să se constate că, în mod greșit, a fost condamnat, întrucât activitatea de expediere și transport a materialelor lemnoase fără proveniență legală sau cu avize de însoțire a materialelor lemnoase din care nu rezultă proveniența legală este reglementată ca fiind contravenție, prin prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice și nu tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 107 alin. (1)

1

lit. c), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Întrucât fapta imputată inculpatului A. ca fiind tăiere ilegală este consecința expedierii de material lemnos considerat ca fiind tăiat ilegal, acesta a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reține că jurisprudența subsecventă intrării în vigoare a actualului C. proc. pen. a statuat că art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. se circumscrie situațiilor în care fie fapta concretă, pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă ele vizează norma de incriminare, în ansamblul său, ori numai modificarea unora din elementele constitutive ale infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În consecință, acest caz de recurs în casație permite instanței de casație să analizeze doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către curtea de apel, corespunde tiparului obiectiv al infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Înalta Curte reține că starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 107 alin. (1)

1

lit. c), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 constă în aceea că, în perioada între iulie 2011 - octombrie 2014, profitând de calitatea de pădurar pe care o avea în cadrul C., Cantonul Silvic 19 Cormeniș, jud. Sălaj, A. a efectuat demersuri în vederea tăierii ilegale a unei cantități de 1.697,36 mc material lemnos, cu predilecție din speciile fag și gorun, pe care ulterior l-a valorificat prin vânzare către diverse persoane fizice și juridice din județele Sălaj, Maramureș, Satu Mare, Bihor și Mureș, materialul lemnos respectiv având o valoare totală de 221.928,30 RON, deci o valoare de peste 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei,

Analizând motivele invocate de recurentul inculpat A. în cererea de recurs în casație, Înalta Curte reține că acestea au fost susținute cu titlu de apărări de fond și în fața instanțelor de fond și de apel, care le-au analizat în raport cu probele administrate în cauză și le-au apreciat ca netemeinice.

Astfel, cu privire la criticile formulate de inculpatul A. instanțele ordinare au reținut că în cauză nu regășește contravenția reglementată de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2020, constând în transportul materialelor lemnoase fără avize de însoțire sau fără documentele comunitare echivalente acestora, întrucât acuzația adusă inculpatului nu a constat în actul efectiv de transport al materialului lemnos fără documente justificative, iar la momentul efectuării transporturilor respective, inculpatul a deținut documente care să justifice materialul lemnos în eventualitatea unui control, însă aceste documente fie nu corespundeau întocmai cu actele de punere în valoare, care oricum nu ar fi fost verificate în cadrul unui control de rutină în trafic, fie au fost alterate ulterior realizării transporturilor respective, tocmai în vederea încercării de a realiza o corelare între cantitățile de material lemnos exploatate efectiv și cele aprobate pentru exploatare.

Sub aspectul laturii obiective, instanțele de fond și de apel au reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de tăiere a arborilor din fondul forestier național, fără un drept în acest sens. Inculpatul este persoana responsabilă de tăierea ilegală a materialului lemnos și de operațiunea ulterioară de vânzare a acestuia în interesul său. Momentul consumării infracțiunii este marcat de tăierea arborilor respectivi.

În ceea ce privește urmarea imediată, instanța a reținut că aceasta constă în cauzarea unui prejudiciu total de 221.928,30 RON, legătura de cauzalitate între acțiunile comise de inculpat și urmarea produsă în concret rezultând din însăși săvârșirea faptei, fiind în prezența unei infracțiuni de rezultat.

Prin urmare, au fost înlăturate susținerile inculpatului A. privind comiterea contravenției prevăzute de art. 19 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 171/2010, acuzația formulată în prezenta cauză neprivind această ipoteză și neexistând la dosar vreo dovadă că ar fi transportat alte cantități față de cele înscrise în avize la acele momente.

Înalta Curte reține că, referitor la elementul material al contravenției prevăzute de art. 19 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 171/2010, acesta constă în transportul materialului lemnos fără documente legale, așa cum sunt acestea prevăzute de lege, or, similar instanței de apel, se concluzionează că ceea ce i se impută recurentului inculpat A. este tăierea arborilor din fondul forestier național, fără un drept în acest sens, activitate care se circumscrie elementului material al infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 107 alin. (1)

1

lit. c), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina recurentului inculpat întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 107 alin. (1)

1

lit. c), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 sub aspectul laturii obiective, fiind neîntemeiate criticile recurentului sub acest aspect.

Se constată, așadar, că recurentul a invocat doar formal nelegalitatea hotărârii atacate, în realitate criticile acestuia vizează netemeinicia raționamentului instanței de apel, care a răspuns în considerentele hotărârii asupra tuturor aspectelor legate de tipicitatea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1139/A/2022 din 19 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1139/A/2022 din 19 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 decembrie 2023.