ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 652/2022

Ucidere din culpă În perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe E., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă În perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe F.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe G., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă În perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe H., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă În perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe I., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe J., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe K., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe L., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă În perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe M., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă În perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe N., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe O., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe P., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe Q., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe R., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe S., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe T., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe U., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe V., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe W., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe X., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe Y., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe Z., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe AA., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe BB., . Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe CC., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe DD., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe EE., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe FF., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe GG.,

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe HH., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe II., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe JJ., Contravenind dreptului comun. 3 3. Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe KK., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe LL., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe MM., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe NN., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe OO., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe PP., Contravenind dreptului comun.

Ucidere din culpă în perioada 22 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. a ucis din culpă pe QQ., Contravenind dreptului comun.

Complicitate la facilitarea imigrației ilegale în perioada 1 mai 2018 - 24 octombrie 2019, în jurisdicția Tribunalului Penal Central, A. s-a asociat cu RR., C., D., SS., TT., UU., VV. și alte persoane în vederea săvârșirii infracțiunii de facilitare a imigrației ilegale, cu încălcarea articolului 25 alin. (1) din Legea privind imigrația din 1971, prin faptul că au săvârșit un act sau o serie de acte care au facilitat săvârșirea unei încălcări a legislației în materie de imigrație de către diferite persoane care cunoșteau sau intenționau ca: a) actele respective să faciliteze încălcarea legislației în materie de imigrație de către persoanele respective; și b) persoanele respective nu erau cetățeni ai Uniunii Europene, Contrar articolului 1 alin. (1) din Legea din 1977 privind C. pen. Cu privire la această ultimă infracțiune, din descrierea situației de fapt ar părea că potrivit legislației românești, fapta ar întruni și elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 367 C. pen. Chiar dacă nu este clar dacă acuzația din Marea Britanie vizează și o astfel de infracțiune (simpla bifare a rubricii din cuprinsului mandatului de arestare emis nefiind suficientă), această împrejurare nu este de natură să influențeze soluția în prezenta cauză. Judecătorul curții de apel a mai constatat că mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 606 din titlul VII al Acordului Comercial și de Cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte. De asemenea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 599 alin. (2) din același Acord, întrucât legislația penală din țara noastră incriminează atât infracțiunea de ucidere din culpă, cât și infracțiunea de trafic de migranți. Curtea a arătat că nu poate achiesa la susținerile apărătorului persoanei solicitate referitoare la neîncadrarea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei solicitate A. între infracțiunile menționate în art. 599 alin. (4) din Acord. Pentru infracțiunile menționate în art. 599 alin. (4) din Acord nu este necesară condiția verificării dublei incriminări; în schimb, pentru orice alte infracțiuni, predarea poate fi autorizată dacă este îndeplinită condiția dublei incriminări, iar pedeapsa prevăzută de lege în statul emitent este cel puțin 12 luni, conform art. 599 alin. (1) și (2) din Acord. S-a arătat că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia din descrierea existentă în cuprinsul mandatului nu se poate determina dacă activitatea acestuia este prevăzută de legea penală română sau în ce constă această activitate. în dezacord cu această apărare, instanța a apreciat că această descriere este suficientă pentru a satisface condițiile necesare prezentei proceduri. S-a arătat că, în opinia Curții, nu se poate pune problema unei eventuale încălcări a dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate A. în cazul predării către autoritățile din Marea Britanie. În acest sens, s-a constatat că faza de judecată în ceea ce îl privește pe acesta nu a debutat încă. Persoana solicitată urmează a fi judecată pe teritoriul Marii Britanii pentru acuzațiile aduse. Chiar dacă afirmațiile sale privind dreptul britanic ar fi adevărate, acesta are posibilitatea de a solicita aplicarea directă a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (document aplicabil și în Marea Britanie) în ceea ce privește administrarea probatoriului (contradictorialitate, egalitate de arme, posibilitatea de a pune întrebări martorilor acuzării etc). Cu privire Ia starea de sănătate a persoanei solicitate, aceasta are posibilitatea de a solicita amânarea predării în cazul în care starea sa de sănătate justifică acest lucru. Astfel, instanța a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz al executării mandatului de arestare, dintre cele prevăzute în art. 600 - 601 din Acord, nefiind incidență nici vreo cauză de amânare a predării. împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termenul legal, persoana solicitată A., motivele contestației fiind expuse în partea introductivă a deciziei și urmând a fi reiterate la momentul analizării lor. Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente: în prealabil, Înalta Curte constată că, în cauză, este aplicabil Acordul Comercial și de Cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (denumit, în continuare, Acord). Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în mod judicios și temeinic a constatat prima instanță că sunt întrunite condițiile prevăzute de Acord, și, în baza art. 596 și urm. din titlul VII al acestuia, a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 16 iulie 2021 de Judecătorul Districtual din cadrul Tribunalului Reading pe numele persoanei solicitate A. Se constată că prima instanță a făcut o analiză minuțioasă a condițiilor de formă și de fond ale mandatului de arestare, atât din oficiu, cât și prin prisma criticilor formulate de apărare, la acestea din urmă referindu-se în mod punctual, iar sentința pronunțată este temeinică și legală. în baza examenului propriu, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a se dispune executarea mandatului de arestare emis de autoritățile britanice. Înalta Curte constată că, în privința persoanei solicitate A. (cetățean român), a fost emis, la data de 16 iulie 2021, de către Judecătorul Districtual din cadrul Tribunalului Reading, un mandat de arestare, în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prin imprudență (39 fapte) și conspirație în sprijinirea imigrației ilegale (o faptă), prev. de Secțiunea 25 din Actul de Imigrare 1971, contrar secțiunii 1 (1) din actul de drept penal din 1971. în fapt, autoritățile judiciare engleze au reținut că numitul A. era unul dintre membrii grupului care introducea ilegal imigranți în Marea Britanic din Europa Continentală. Imigranții au fost introduși ilegal în Marea Britanie în datele de 11 și 18.10.2019, fiind transportați cu un trailer care a fost dus la B., de unde migranții au coborât și au plecat cu mai multe autoturisme. Numitul A. a fost la B. cu alți membrii ai grupului la datele de 22.09.2019, 05.10.2019 și 07.10.2019, iar în data de 11.10.2019 a condus camionul la fermă și a fost șoferul unui autoturism care transporta migranții. S-a mai reținut că la data de 18.10.2019, numitul A. a luat migranții, după ce aceștia au fost aduși într-un trailer condus de un alt membru al grupului infracțional. La data de 23.10.2019, 39 de migranți de naționalitate vietnameză au murit într-un trailer comercial care se deplasa din Belgia către Marca Britanie. Niciuna dintre persoanele decedate nu avea viză, nicio persoană nu era cetățean din Uniunea Europeană și niciuna nu avea dreptul de a intra în Marea Britanie. Din probatoriul administrat a reieșit că majoritatea victimelor au urcat în trailer în nordul Franței în jurul orei 10:35. Trailer-ul a intrat pe feribot în jurul orei 14:52 și a intrat în apele teritoriale ale Marii Britanie în jurul orei 19:43. Trailer-ul era efectiv etanș, astfel încât cei aflați înăuntru nu au avut posibilitatea de a lua legătura cu cineva din afară. Toate victimele au murit sufocate, deoarece au fost ținute într-un spațiu închis și cu o cantitate limitată de oxigen. în legătură cu aceste fapte, referitor la A., s-a reținut că, împreună cu C., l-au condus pe șoferul de camion D. la B. pentru a-i arăta ruta. A. s-a întors din nou la fermă pentru a aștepta sosirea imigranților. După ce au fost anunțați că migranții erau morți, A. și un alt membru al grupului, care așteptau la fermă, au părăsit zona și ulterior Marea Britanic, în data de 23 sau 24.10.2019. Potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (1) din Acord, un mandat de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de dreptul statului emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maxima este de cel puțin 12 luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunțat o măsură de siguranță privativă de libertate cu o durată de cel puțin patru luni, iar potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, fără a aduce atingere alin. (3) și (4), predarea este supusă condiției ca faptele pentru care a fost emis mandatul de arestare să constituie o infracțiune în temeiul dreptului statului de executare, oricare ar fi elementele constitutive sau încadrarea acesteia. Înalta Curte constată că mandatul arestare îndeplinește condițiile stipulate de dispozițiile anterior menționate, având în vedere că a fost emis pentru infracțiuni pedepsite de dreptul statului român cu pedepse mai mari de 12 luni închisoare, iar condiția dublei incriminări este și ea respectată, întrucât legislația penală din țara noastră incriminează atât infracțiunea de ucidere din culpă, cât și infracțiunea de trafic de migranți. Înalta Curte constată, de asemenea, că mandatul de arestare îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 606 din titlul VII al Acordului și că nu este incident vreun motiv obligatoriu de refuz al executării mandatului de arestare, dintre cele prevăzute în art. 600 din Acord, și nici vreun motiv facultativ de refuz al executării, dintre cele prevăzute de art. 601. în ceea ce privește critica apărării legată de "principiul naționalității, A. fiind cetățean român, fără reședință pe teritoriul Marii Britanii, unde a locuit o perioadă scurtă", apreciindu-se, astfel, ca fiind necesară respingerea cererii de extrădare, Înalta Curte constată că este nefondată o astfel de critică, având în vedere dispozițiile art. 603 alin. (1) din Acord, care prevăd că executarea unui mandat de arestare nu poate fi refuzată pe motiv că persoana căutată este cetățean al statului de executare. Referitor la critica apărării privind faptul că "pe formularul prestabilit în acordul de funcționare între Marea Britanic și Uniunea Europeană nu este bifată uciderea din culpă, de unde se poate concluziona că persoana extrădabilă nu se extrădează pentru acest motiv", Înalta Curte constată că este nefondată și această critică, întrucât infracțiunile la care face referire apărarea sunt infracțiunile enumerate la art. 599 alin. (4) din Acord, infracțiuni pentru care nu este necesară condiția verificării dublei incriminări, spre deosebire de oricare alte infracțiuni, pentru care predarea va putea fi autorizată doar dacă este îndeplinită condiția dublei incriminări, iar pedeapsa prevăzută de lege în statul emitent este cel puțin 12 luni, după cum prevăd dispozițiile art. 599 alin. (1) și (2) din Acord. În ceea ce privește critica vizând chestiunea teritorialității, invocată de apărare, care a contestat raportul de expertiză întocmit în cauză, conform căruia s-a concluzionat că toate cele 39 de persoane au decedat în apele teritoriale ale Marii Britanii, Înalta Curte constată că o astfel de critică excedează procedurii de executare a mandatului de arestare, vizând aspecte care au legătură cu fondul anchetei penale și care sunt în competența de soluționare a autorităților din Marea Britanic Referitor la critica vizând "lipsa individualizării faptelor reținute în sarcina persoanei extrădabile A.", precum și insuficienta descriere a faptelor comise de către acesta, astfel că nu se poate determina dacă activitatea acestuia este prevăzută de legea penală română, Înalta Curte constată, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul primei instanțe, că această descriere este suficientă pentru a satisface condițiile necesare prezentei proceduri și pentru ca instanța să pronunțe o soluție legală și temeinică cu privire la executarea mandatului de arestare, contribuția fiecăruia dintre participanții la comiterea faptelor urmând a fi stabilită pe parcursul soluționării anchetei penale de către autoritățile judiciare din Marea Britanie. Privitor la susținerea contestatorului, care a apreciat că în Marea Britanie nu va avea parte de un proces echitabil, Înalta Curte constată că nu poate fi primită o astfel de critică, neexistând niciun motiv pentru a se crede că într-o țară democratică în care se aplică Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu ar fi respectat dreptul la un proces echitabil. în ceea ce privește solicitarea contestatorului, de amânare a predării, motivată de starea de sănătate, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 622 alin. (1) din Acord nu prevăd posibilitatea amânării pentru un astfel de motiv, ci doar că, după ce a decis executarea mandatului de arestare, autoritatea judiciară de executare poate să amâne predarea persoanei căutate, pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul de executare sau, dacă a fost deja condamnată, pentru a putea executa, pe teritoriul statului de executare, o pedeapsă la care a fost condamnată pentru săvârșirea unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul de arestare. Acordul face referire, însă, la art. 621 alin. (4), la faptul că, în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că predarea ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate, ceea ce nu este cazul în cauza de față, nefiind pusă în pericol nici viața și nici sănătatea persoanei solicitate. Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte are în vedere actele medicale aflate la dosar (persoana solicitată a efectuate analizele medicale voluntar, fiind realizate niște investigații medicale de rutină și nu în urma unei urgențe medicale pe care contestatorul ar fi avut-o), iar din conținutul acestora rezultă existența unei suspiciuni pentru o afecțiune oncologică, fiind făcută de către medici recomandarea de efectuare a unor investigații medicale suplimentare, investigații care pot fi făcute, însă, și în Marea Britanie. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 163/F din data de 27 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2022. în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul - persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.