ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 81/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12/F din data de 18 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 613 alin. (1), art. 615 alin. (3) și art. 625 alin. (2) din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, raportat la art. 85, art. 104 alin. (7) cu referire la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 03.11.2023 de către judecătorul districtual (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) și predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în eventualitatea în care ar fi condamnată la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 612 din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, raportat la art. 85 și art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, ia act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În baza art. 85 și 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18.01.2024 până la data de 16.02.2024, inclusiv.

În baza art. 85 și art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare.

S-a constatat că față de persoana solicitată a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17.01.2024, ora 13:05, până la data de 18.01.2024, ora 13:05.

În baza art. 627 din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, s-a pus sub sechestru și s-a predat autorității judiciare emitente bunul solicitat (telefon mobil x).

În baza art. 628 alin. (1) din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, rap. la art. 88 teza I din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile constând în onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 1098 RON, au rămas în sarcina statului și s-a dispus a se plăti conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 17.01.2024 a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/2024 sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (lucrare nr. 128/II-5/2024), privind punerea în executare a mandatului de arestare din data de 03.11.2023, emis de autoritățile judiciare britanice, pe numele persoanei solicitate A..

S-a arătat de către Parchet că numitul A. este urmărit pentru săvârșirea infracțiunii de cauzare de leziuni corporale grave cu premeditare, prev. de art. 18 GBH, pedepsită cu închisoare pe viață, pedeapsa minimă fiind de 12 ani închisoare.

S-a mai arătat că autoritatea judiciară emitentă a solicitat predarea telefonului mobil ridicat de la persoana solicitată.

Prin Ordonanța nr. 9/2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 17.01.2024, ora 13:05, până la data de 18.01.2024, ora 13:05.

La termenul din data de 18.01.2024, Curtea a adus la cunoștință persoanei solicitate obiectul cauzei și drepturile pe care le are conform art. 106 din Legea 302/2004.

Curtea a reținut că persoana solicitată nu a avut obiecțiuni cu privire la identitatea sa, nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare străine și s-a prevalat de regula specialității.

În acest sens, a fost audiată persoana solicitată, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.

Examinând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Curtea a constatat că aceasta este fondată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului de arestare.

În primul rând, în ceea ce privește textele legale aplicabile, Curtea a reținut că, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile se aplică și în cazurile în care între România, ca statul solicitat și statul solicitant, este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

Din analiza actelor dosarului a rezultat că față de persoana solicitată A. a fost emis la data de 03.11.2023 de către judecătorul districtual (din cadrul Magistrates’ Courts) un mandat de arestare, acesta fiind cercetat în cauză pentru infracțiunea de cauzare de leziuni grave cu premeditare, pedepsită de legislația britanică cu închisoarea pe viață, pedeapsa minimă fiind de 12 ani închisoare.

Mandatul de arestare se întemeiază pe mandatul național de arestare din 18.04.2023 emis de Slough Magistrates Court - nr referință x.

În fapt, s-a reținut că, la data de 25.02.2022, orele 19:00, în Fairlie Road, Slough, numitul A. și co-pârâtul B. așteptau în fața porților depozitului unde lucra C.. Când s-au văzut, C. s-a întors și a luat-o la fugă, iar A. și B. l-au urmărit. El a alunecat pe iarbă și a căzut. A. și B. l-au lovit cu picioarele în cap, umeri, corp și picioare. B. l-a împiedicat pe C. să se ridice în picioare, în timp ce A. l-a lovit în zona coapsei și a piciorului de 5 sau 6 ori cu un ciocan. Piciorul lui C. a a fost rupt în mod grav.

S-a apreciat că acesta a fost un atac premeditat. Făptașii făcuseră cercetări în săptămâna dinainte ca să afle unde lucrează C., în ce zile și la ce oră termină programul. S-a arătat că ei s-au dus cu mașina de la Londra ca să îl atace, după care s-au întors cu mașina la Londra. Motivul îl constituia un proces civil care avea loc în România., respectiv C. cumpărase o proprietate de la A. și îl dăduse în judecată pe acesta din urmă să îi dea banii înapoi sau proprietatea, iar atacul avea ca scop să îl facă pe C. să își retragă cazul.

Astfel, s-a precizat că mandatul se referă la o faptă, care, așa cum este descrisă, ar constitui infracțiunea de vătămare corporală gravă, care se încadrează în infracțiunile care dau loc la predare, prevăzute în Acord, fără verificarea condiției dublei incriminări. Pe de altă parte, s-a arătat că infracțiunea are corespondent și în legislația română - putând fi încadrată, conform datelor prezentate, în dispozițiile art. 194 din C. pen.

Totodată, așa cum rezultă din mandatul de arestare atașat la dosar, s-a apreciat că sunt respectate prevederile art. 98 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât în cazul în care infracțiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare este sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață, dispozițiile legale ale statului membru emitent prevăd posibilitatea revizuirii pedepsei aplicate ori liberarea condiționată, după executarea a 20 de ani din pedeapsă.

Curtea a subliniat că în această procedură nu pot face aprecieri asupra temeiniciei acuzației sau asupra apărărilor de fond formulate de persoana solicitată, privind lipsa vinovăției, provocarea sau eventuala stare de legitimă apărare.

În drept, s-au apreciat aplicabile prevederile din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord - Titlul VII.

Autoritatea judiciară de executare decide, în termenele și în condițiile definite în prezentul titlu, în special în conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 597, dacă persoana în cauză trebuie să fie predată (art. 613 alin. (1).

În cazul în care persoana arestată nu consimte la predare astfel cum se prevede la articolul 611, aceasta are dreptul să fie audiată de autoritatea judiciară de executare, în conformitate cu dreptul statului de executare (art. 612).

Conform art. 615 din Acord, un mandat de arestare se soluționează și se execută în regim de urgență, în cazul în care persoana căutată consimte la predare, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare se ia în termen de zece zile de la data exprimării consimțământului iar în celelalte cazuri, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare se ia în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei căutate (alin. (3).

Potrivit art. 625 alin. (2), cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (1) și (3), o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate în alt mod pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea persoanei.

Conform art. 627 din Acord, (1) La cererea autorității judiciare emitente sau din proprie inițiativă, autoritatea judiciară de executare pune sub sechestru și predă, în conformitate cu dreptul său intern, bunurile:

(a) care pot servi drept mijloace de probă; sau (b) care au fost dobândite de persoana căutată ca urmare a săvârșirii infracțiunii.

Față de aceste considerente, având în vedere că - potrivit art. 598 lit. a) din Acord - "mandatul de arestare" reprezintă o decizie judiciară emisă de un stat în vederea arestării și predării de către un alt stat a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 03.11.2023 de către judecătorul districtual (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) și predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în eventualitatea în care ar fi condamnată la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Împotriva sentinței penale nr. 12/F din data de 18 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație persoana solicitată A..

În dezbateri, persoana solicitată, beneficiind de asistența juridică a unui apărător ales a solicitat admiterea contestației și desființarea hotărârii prin care a fost dispusă încuviințarea propunerii de extrădare solicitate de organele judiciare din Marea Britanie și, implicit, respingerea acesteia întrucât solicitarea este neclară, din cuprinsul mandatului european de arestare nu rezultă în mod cert dacă solicitarea vizează executarea unei pedepse ori desfășurarea cercetării judecătorești, iar extrădarea nu poate fi dispusă, atât timp cât instanțele de judecată naționale nu au cunoștință, în mod cert, asupra motivului pentru care contestatorul este solicitat.

A arătat că, potrivit legii penale române, infracțiunea de loviri și alte violențe se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, aspect ce dovedește că sancțiunea ce urmează a-i fi aplicată pe teritoriul Marii Britanii depășește în mod excesiv limitele de pedeapsă prevăzute de legislația română și nu are echivalent în C. pen. român, la momentul actual.

În circumstanțiere, a invocat lipsa antecedentelor penale și faptul că suferă de boli grave, refuzând să fie internată într-un spital-penitenciar, pentru a putea fi prezentă în fața instanței de judecată.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

În cauză sunt aplicabile dispozițiile Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L444/14 din 31.12.2020.

Astfel, se reține că, art. 1aw. Surr. 112 din Acord (cu denumirea marginală "Aplicarea în cazul mandatelor europene de arestare existente"), se aplică în ceea ce privește mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării mandatului înainte de încheierea acestei perioade.

De asemenea, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile Titlului III se aplică și în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, dispozițiile Acordului completându-se cu cele ale Legii nr. 302/2004 republicată.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă. Învestit cu executarea unui mandat de arestare emis de autoritatea judiciară competentă a statului solicitant, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă, despre o eventuală provocare sau stare de legitimă apărare sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Se constată că persoanei solicitate, i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului de arestare, în limba română, precum și procesul-verbal privind drepturile procesuale pe care le are în cadrul procedurii de față, conform art. 89 din Acord (similar art. 106 din Legea nr. 302/2004).

Totodată, în raport de art. 91 și art. 92 din Acord (similar art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004), se reține că, în declarația dată în fața primei instanțe contestatorul a arătat că nu are obiecțiuni asupra identității sale, a înțeles conținutul mandatului de arestare, nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

În cauză, se constată că față de persoana solicitată A. a fost emis la data de 03.11.2023 de către judecătorul districtual (din cadrul Magistrates’ Courts) un mandat de arestare, acesta fiind cercetat în cauză pentru infracțiunea de cauzare de leziuni grave cu premeditare, pedepsită de legislația britanică cu închisoarea pe viață, pedeapsa minimă fiind de 12 ani închisoare. Mandatul de arestare s-a întemeiat pe mandatul național de arestare din 18.04.2023 emis de Slough Magistrates Court - nr. referință x.

Nu există niciun dubiu cu privire la fapta pentru care este cercetată persoana solicitată, deoarece situația de fapt a fost descrisă cu claritate în cuprinsul mandatului european de arestare, fiind expusă în sentința penală atacată.

Înalta Curte constată că în cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare conform art. 76 și art. 78 lit. a) din Acord se reține că cetățeanul român D. este solicitat pentru efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunea de cauzare de leziuni grave cu premeditare. Se reține că aceste infracțiuni fac parte parțial din categoria celor enumerate în art. 79 alin. (4) pct. 5 din Acord care exonerează autoritatea judiciară de executare de obligația verificării dublei incriminări (similar 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004).

Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 79 alin. (2) din Acord (similar art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004), care condiționează predarea persoanei solicitate în baza unui mandat de arestare de îndeplinirea condiției ca fapta/faptele pentru care se solicită predarea să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, procedând la verificarea dublei incriminări, se constată că faptele descrise în cuprinsul mandatului de arestare constituie infracțiuni și potrivit legii române, respectiv infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 din C. pen., infracțiune ce este pedepsită de legiuitorul din România cu închisoare de la 2 la 7 ani, în varianta tip, respectiv de la 3 la 10 ani, în cazul variantei agravante de la alin. (2).

De asemenea, așa cum a reținut prima instanță, din mandatul de arestare atașat la dosar, rezultă că în cazul în care infracțiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare este sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață, se prevede posibilitatea revizuirii pedepsei aplicate ori liberarea condiționată, după executarea a 20 de ani din pedeapsă.

Totodată, în raport cu data comiterii faptei cercetate (25.02.2022), se constată că nu a intervenit prescripția răspunderii penale, potrivit legislației române.

În egală măsură, se constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz al executării mandatului de arestare, așa cum sunt acestea prezentate în art. 80 și art. 81 din Acord (similar art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât și alin. (2) lit. c), mandatul european de arestare fiind emis în scopul efectuarea urmăririi penale.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

În ceea ce privește împrejurarea că persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile judiciare britanice, declarând în fața curții de apel că nu dorește să fie predată, Înalta Curte constată că predarea către autoritățile judiciare străine nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Concluzionând, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 12/F din data de 18 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 12/F din data de 18 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2024.