ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 710/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 150/F din data de 04 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 104 din Legea nr. 302/2004 și art. 93 alin. (1) din Titlul VII al Acordului comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 26.01.2021 de către Curtea Regală din Guildford, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, față de persoana solicitată A. (cetățean român).

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 și sub condiția prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România, în vederea executării acestei pedepse.

S-a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predare.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din data de 04.08.2021 și până la data de 02.09.2021 inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 ore, începând din data de 29.07.2021, ora 11:01 și a fost arestată, începând din data de 29.07.2021 la zi, în baza mandatului de arestare nr. x (EAW) emis la data de 29.07.2021 de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 700 RON, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că la data de 23.07.2021, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost înregistrată sub nr. x/2021 solicitarea autorităților judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, transmisă prin adresa nr. x din data de 22.07.2021 emisă de Ministerul Afacerilor Interne-Biroul Național Interpol privind punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 26.01.2021 de către Curtea Regală din Guildford, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, față de persoana solicitată A., cetățean român, urmărit internațional pentru săvârșirea unei infracțiuni de conspirație la violul unei femei cu vârsta de peste 16 ani, cu încălcarea art. 1 alin. (1) din Legea penală din 1977 și art. 1 din Legea privind infracțiunile sexuale din 2003.

În cuprinsul mandatului de arestare, s-a arătat că acesta are la bază mandatul de arestare în primă instanță din data de 16.11.2020 emis de Curtea Magistraților din Guildford, pentru conspirație la violul unei femei cu vârsta de peste 16 ani, cu încălcarea art. 1 alin. (1) din Legea penală din 1977 și art. 1 din Legea privind infracțiunile sexuale din 2003, constând în aceea că, la data de 08.07.2017, persoana solicitată A. și alți trei bărbați, au abordat o femeie în vârstă de 18 ani, pe care au invitat-o să bea ceva, aceasta fiind de acord, și, după ce persoana vătămată a consumat băuturi alcoolice și avea nevoie de ajutor pentru a se deplasa, au transportat-o cu autoturismul, într-o pădure, unde au violat-o, A. fiind surprins de camerele de supraveghere în diverse locații din orașul Gilford împreună cu ceilalți trei bărbați și cu persoana vătămată, cumpărând prezervative, apă și șervețele umede din două magazine.

Curtea de apel a constatat, în prealabil, că, în speță, sunt incidente dispozițiile Titlului VII al Acordului comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (denumit în continuare Acordul).

Curtea de apel a reținut că mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și art. 86 din Acord, că infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată este sancționată de legea statului solicitant cu pedeapsa detențiunii pe viață, nefiind supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 79 din Acord, condiție care este însă oricum îndeplinită, întrucât fapta respectivă este incriminată și de legea penală română și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și art. 80 și 81 din Acord și nicio cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeași lege și art. 102 din Acord.

De asemenea, prima instanță a constatat că este îndeplinită și condiția impusă de art. 98 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și art. 84 lit. a) din Acord, și anume, întrucât pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea care a motivat emiterea mandatului de arestare este detențiunea pe viață, se constată că legislația statului solicitant prevede, chiar pentru cazul condamnării la acea pedeapsă, revizuirea pedepsei sau liberarea condiționată după executarea a cel puțin 20 ani din pedeapsa aplicată, precum și aplicarea unor măsuri de clemență, așa cum reiese din conținutul mandatului de arestare.

S-a reținut că persoana solicitată a invocat motivul opțional de refuz al executării mandatului de arestare prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, însă acest text de lege se referă la situația emiterii mandatului de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, or, în speță, mandatul de arestare a fost emis în cursul judecății în primă instanță. A mai arătat persoana solicitată că, din descrierea faptei, nu rezultă calitatea sa de autor al infracțiunii, însă Curtea de apel a constatat că mandatul de arestare cuprinde descrierea circumstanțelor de comitere a infracțiunii, inclusiv momentul, locul și gradul de implicare a persoanei solicitate, stabilirea încadrării juridice a faptelor și a vinovăției fiind atributul exclusiv al autorităților judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, excedând procedurii de punere în executare a mandatului de arestare. S-a apreciat că cetățenia română și lipsa consimțământului la predare, invocate de persoana solicitată, nu constituie motive de refuz al predării.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată, beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat admiterea contestației, arătând că nu mai este de acord cu predarea către autoritățile din Marea Britanie. A invocat circumstanțe personale, precizând că are o stare de sănătate precară, respectiv afecțiuni cardiace și pulmonare și un copil minor în întreținere, în vârstă de 9 luni.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În cauză, se reține că față de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 26.01.2021 de către Curtea Regală din Guildford, fiind urmărit internațional pentru săvârșirea unei infracțiuni de conspirație la violul unei femei cu vârsta de peste 16 ani, cu încălcarea art. 1 alin. (1) din Legea penală din 1977 și art. 1 din Legea privind infracțiunile sexuale din 2003.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

Totodată, așa cum a reținut și instanța de fond, în speță sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII al Acordului comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (denumit în continuare Acordul).

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată este sancționată de legea statului solicitant cu pedeapsa detențiunii pe viață, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și art. 79 din Acord și, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și observă că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din același act normativ.

Așadar, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la data de 04.08.2021 și până la data de 02.09.2021 inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Susținerile persoanei solicitate referitoare la contextul epidemiologic actual în sensul că în condițiile răspândirii pandemiei de Covid-19 există riscul să fie expusă la contaminare și infectare în statul solicitant, se apreciază că aceste împrejurări nu impietează asupra punerii în executare a mandatului european de arestare și nu sunt de natură a conduce la respingerea cererii de predare a persoanei solicitate, instituțiile implicate în procedurile de predare având obligația luării tuturor măsurilor necesare pentru a asigura sănătatea persoanelor în cauză.

De asemenea, Înalta Curte arată că, și în măsura în care persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile judiciare străine, invocând motive de ordin personal (respectiv faptul că are în îngrijire un minor în vârsta de 9 luni), predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitând nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Motivele invocate de persoana solicitată în justificarea acestei poziții nu constituie o cauză legală de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală și temeinică sentința penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva Sentinței penale nr. 150/F din data de 04 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva Sentinței penale nr. 150/F din data de 04 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 august 2021.

GGC-GR