ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra contestației formulată de persoana solicitată A., constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 16 din data de 5 martie 2021, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 112 din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, și art. 85 rap. la art. 109 alin. (1) și la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a admis cererea de executare a mandatului de arestare emis de Curtea Coroanei din Ipswich, Regatul Unit al Marii Britanii emis la data de 20 august 2020, fundamentat pe mandatul de arestare intern emis de Judecătoria Ipswich la data de 19 mai 2020, privind pe numitul A. și a dispus predarea persoanei solicitate autorității judiciare emitente, cu respectarea regulii specialității și sub condiția prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută la data de 5 martie 2021, ora 10:25, prin ordonanța de reținere nr. x/2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, pentru 24 de ore.
În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 5 martie 2021 și până la data de 3 aprilie 2021, inclusiv.
Cheltuielile judiciare ocazionate pe teritoriul statului român de executarea mandatului de arestare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că, la data de 20 august 2020, un judecător al Curții Coroanei din Ipswich, Regatul Unit al Marii Britanii, a emis pe numele persoanei solicitate un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzută în secțiunea a 2-a, alin. (1) din Legea privind liniștea și ordinea publică din 1986, pentru care pedeapsa maximă este de 5 ani închisoare și port de armă albă, prevăzută de secțiunea 139 din Legea privind justiția penală din 1988, pentru care pedeapsa maximă este de 4 ani închisoare, pe numele A. fiind emis un mandat intern de arestare la data de 19 mai 2020, de Ipswich Magistrates Court.
În fapt, s-a reținut că, la data de 23 noiembrie 2019, în jurul orei 11:00, împreună cu alți membri ai familiei, numitul A. a participat la o altercație, care s-a desfășurat pe o stradă aglomerată din orașul Ipswich, în fața unei cafenele, și a folosit un cuțit mare de bucătărie pentru a agresa membrii unei familii rivale. Incidentul a provocat perturbări importante în zonă, a determinat oprirea temporară a traficului rutier și a necesitat intervenția unui număr ridicat de agenți de poliție.
S-a constatat că prin ordonanța nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 5 martie 2021, ora 10:25.
S-a notat că procedura prevăzută de art. 101 din Legea nr. 302/2004 s-a efectuat prin sistem de videoconferință, persoana solicitată A. fiind asistată de apărător ales, avocat B..
Totodată, reținând că numitul A. a declarat că nu își dă consimțământul la predare, s-a constatat că din verificările efectuate de parchet a rezultat că pe numele persoanei solicitate figurează dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
În concret, din relațiile transmise de acest parchet, cu adresa nr. x/2021 din 2 martie 2021, a rezultat că dosarul sus-menționat se află în lucru la Poliția Orașului Murgeni, la data de 15 august 2020 fiind dispusă începerea urmăririi penale în rem pentru infracțiunile de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen. și amenințare, prev. de art. 206 din C. pen., urmare a plângerii formulate de persoana vătămată C. la data de 13 august 2020.
Cauza astfel formată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, sub numărul de dosar x/2021, fiind stabilit termen de soluționare în aceeași zi, la ora 15:30.
Prioritar, s-a notat că este aplicabil Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte - Titlul III (denumit în continuare Acord) și dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, având în vedere dispozițiile art. 85 din legea menționată.
Astfel, în raport de datele concrete ale speței, curtea de apel a reținut că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 112 din Acord referitoare la situația mandatelor europene de arestare existente la data încheierii perioadei de tranziție.
S-au notat următoarele: persoana solicitată A. (prezentă prin intermediul videoconferinței de la Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, asistată la locul de deținere de către apărător ales, av. B.) a fost informată despre motivul aducerii în fața completului de judecată, i-a fost comunicat un exemplar al mandatului de arestare emis de un judecător al Curții Coroanei din Ipswich, Regatul Unit al Marii Britanii, în limba română, precum și procesul-verbal privind drepturile procesuale pe care le are în cadrul procedurii de față, conform art. 89 din Acord (similar art. 106 din Legea nr. 302/2004).
Totodată, făcând trimitere la art. 91 și art. 92 din Acord (similar art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004), s-a reținut că, audiată fiind prin videoconferință, persoana solicitată A. a arătat, în termeni neechivoci, următoarele: nu are obiecțiuni asupra identității sale; a înțeles conținutul mandatului de arestare și efectele consimțământului său la predare; nu este de acord să fie predat autorității judiciare emitente a mandatului de arestare din Marea Britanie; înțelege să se prevaleze de efectele regulii specialității; dorește să fie judecat în stare de libertate.
În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare (mandat de arestare în relația cu Marea Britanie, conform art. 76 și art. 78 lit. a) din Acord), notând că cetățeanul român A. este solicitat pentru efectuarea urmăririi penale pentru săvârșirea presupuselor infracțiuni de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută în secțiunea a 2 a, alin. (1) din Legea privind liniștea și ordinea publică din 1986, și port de armă albă, prevăzută de secțiunea 139 din Legea privind justiția penală din 1988, curtea de apel a reținut că situația de fapt corespunzătoare celor două infracțiuni a fost prezentată în cuprinsul mandatului de arestare astfel:
"La data de 23 noiembrie 2019, în jurul orei 11:00, împreună cu alți membri ai familiei, numitul A. a participat la o altercație care s-a desfășurat pe o stradă aglomerată din orașul Ipswich, în fața unei cafenele și a folosit un cuțit mare de bucătărie pentru a agresa membrii unei familii rivale, făcându-i pe oamenii din zonă să se ascundă.
Întregul incident a fost filmat de camere de supraveghere la o înaltă calitate, care a fost îmbunătățită pentru a arăta ce face fiecare dintre infractori, părând a fi vorba despre o încăierare între două familii.
Incidentul a început când A., care conduce un BMW, a virat spre drumul principal de pe o stradă laterală, în fața unui autobuz care a fost nevoit să oprească. A oprit și BMW-ul din care au ieșit A. și D., amândoi având în mâini cuțite mari de bucătărie, și au fugit spre un grup de români adunați în fața unei cafenele, atacându-i cu acele cuțite.
Tatăl lui D., E., se afla în cafenea la începutul incidentului, însă văzând bătaia, a fugit afară având și el un cuțit în mână, și-a făcut loc spre grup și a lovit în stânga și în dreapta.
F. nu a fost prezentă când a început bătaia, dar poate fi văzută fugind de pe un drum secundar pe cel principal, fluturând în mod clar un cuțit în jurul său și rotindu-l spre G.. A fost apoi dezarmată de către ceilalți și doborâtă la pământ.
G. pare să fie ținta inițială a lui D. și A.. Totuși, când bătaia inițială s-a potolit, acesta s-a dus la portbagajul mașinii BMW și a scos o crosă de golf pe care a folosit-o ulterior ca armă, fluturând-o spre F. și lovind-o pe H. în spate cu aceasta, apoi fluturând-o spre E. înainte de a-l urmări pe un drum în sus.
Sunt și alții implicați, lovind cu pumnii și picioarele, unii dintre ei suferind leziuni de cuțit, dar niciuna nu este gravă.
Incidentul a provocat o tulburare majoră a liniștii publice în acea zonă timp de câteva ore după întâmplare, a determinat oprirea temporară a traficului rutier și a necesitat intervenția unui număr ridicat de agenți de poliție."
S-a reținut că aceste infracțiuni nu fac parte din categoria celor enumerate în art. 79 alin. (4) pct. 5 din Acord care exonerează autoritatea judiciară de executare de obligația verificării dublei incriminări (similar 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004).
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 79 alin. (2) din Acord (similar art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004) care condiționează predarea persoanei solicitate în baza unui mandat de arestare de îndeplinirea condiției ca fapta/faptele pentru care se solicită predarea să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, curtea a procedat la verificarea dublei incriminări în raport de faptele de care este acuzată persoana solicitată A. și care fac obiectul mandatului pendinte.
În acest sens, s-a constatat că faptele descrise în cuprinsul mandatului de arestare și anterior prezentate constituie infracțiuni și potrivit legii române, respectiv infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă, și infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (2) rap. la alin. (1) lit. a) din C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Totodată, s-a reținut că mandatul de arestare care formează obiectul procedurii de față a fost emis în data de 20 august 2020 de un judecător de la Curtea Coroanei din Ipswich, Regatul Unit al Marii Britanii, și se fundamentează pe mandatul de arestare intern emis de Judecătoria Ipswich, la data de 19 mai 2020.
Relativ la mențiunile de la lit. f) din cuprinsul mandatului de arestare potrivit cărora persoana solicitată A. trebuia să fie prezentă la instanța de judecată în data de 19 mai 2020, însă nu a făcut acest lucru (aspect confirmat, de altfel, și de către persoana solicitată cu ocazia audierii în fața instanței), săvârșind, prin urmare, o nouă infracțiune, respectiv cea de nepredare în custodie, prev. de secțiunea 6 (1) din Legea cauțiunii din 1976, pentru care se prevede o pedeapsă de 6 luni închisoare, curtea de apel a reținut că aceste aspecte au doar un rol pur informativ câtă vreme nu îmbracă forma unei cereri de autorizare din partea statului solicitant (ca excepție de la regula specialității). De altfel, situația de fapt relatată nu reprezintă infracțiune conform legii române.
S-a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului de arestare, așa cum sunt acestea prezentate în art. 80 și art. 81 din Acord (similar art. 99 din Legea nr. 302/2004).
Totodată, s-a reținut că nu este incidentă niciuna dintre situațiile expres prevăzute de lege în care predarea persoanei solicitate se amână sau poate fi amânată (art. 102 din Acord), cu argumentarea că persoana solicitată A. nu are calitatea de persoană cercetată penal de către autoritățile judiciare române.
Astfel, în concret, s-a reținut că, așa cum rezultă din verificările efectuate de procuror, în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad în care a fost întocmit rechizitoriu în data de 1 octombrie 2020, filele x, persoana solicitată A. a avut calitatea de persoană vătămată.
În dosarul nr. x/2020, aflat în lucru la Poliția Orașului Murgeni din județul Vaslui, s-a dispus doar începerea urmăririi penale în rem, în data de 15 august 2020, pentru infracțiunile de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen. și amenințare prev. de art. 206 din C. pen., la sesizarea numitei C. care a susținut că, în data de 13 august 2020, A. și D. i-au distrus un geam de la locuință și au pătruns în curte, iar la 14 august 2020, au amenințat-o cu moartea. Așadar, nici în acest dosar persoana solicitată A. nu este cercetată penal, neavând calitate de suspect sau de inculpat.
Curtea de apel a mai arătat că nu pot fi reținute nici eventualele consecințe grave pe care predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Marea Britanie le-ar avea asupra sa ori a familiei sale câtă vreme nu există nicio probă în acest sens și nici nu au fost invocate. Simpla afirmație a persoanei solicitate A. că soția sa ar urma să nască, dincolo de faptul că nu este dovedită starea de graviditate, nici nu reprezintă o situație care să atragă consecințe grave pentru familia sa.
În concluzie, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile privind executarea mandatului de arestare emis de autoritățile judiciare britanice și predarea persoanei solicitate A..
Împotriva Sentinței penale nr. 16 din data de 5 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație, prin apărător ales, persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 martie 2021.
În motivarea contestației, persoana solicitată a reclamat încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, în considerarea faptului că mandatul european de arestare a fost comunicat doar parțial în cursul procedurii desfășurate în fața Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, cu încălcarea art. 9 din decizia cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002,
Astfel, deși prima instanță a dispus suspendarea ședinței de judecată și comunicarea mandatului european de arestare în integralitate, persoana solicitată, prin apărător ales, a criticat faptul că reluarea dezbaterilor nu a inclus și cuvântul procurorului, motiv pentru care, în opinia acestuia, și din această perspectivă s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Contestatorul a criticat soluția primei instanțe arătând că este cercetat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2020, în care s-a dispus începerea urmăririi penale în rem pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, violare de domiciliu și lovire, persoana solicitată apreciind că această împrejurare constituie un motiv de amânare a predării.
Apărarea a contestat punerea în executare a mandatului european de arestare pentru aceea că nu este îndeplinită condiția privind dubla incriminare în ce privește infracțiunea de port de armă albă.
Analizând contestația formulată de persoana solicitată A. prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale relevante în materia de referință, Înalta Curte o apreciază nefondată, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că între România și Marea Britanie sunt aplicabile dispozițiile Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L444/14 din 31 decembrie 2020.
Astfel, se reține că potrivit art. 1 aw. Surr. 112 din Acord, cu denumirea marginală "Aplicarea în cazul mandatelor europene de arestare existente":
"Prezentul titlu se aplică în ceea ce privește mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziție în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării respectivului mandat înainte de încheierea perioadei de tranziție.".
Reținem de asemenea că, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004 - denumit "Aplicarea în relația cu alte state"-: "Dispozițiile prezentului titlu se aplică și în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene."
Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat de arestare emis de autoritatea judiciară competentă a statului solicitant, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la data de 20 august 2020 față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzută în secțiunea a 2-a, alin. (1) din Legea privind liniștea și ordinea publică din 1986, pentru care pedeapsa maximă este de 5 ani închisoare și port de armă albă, prevăzută de secțiunea 139 din Legea privind justiția penală din 1988, pentru care pedeapsa maximă este de 4 ani închisoare, constatând în mod just că acesta îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, prima instanță a constatat în mod corect că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare nu intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, fiind necesară verificarea "condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia".
Sub acest aspect, Înalta Curte observă prioritar că situația de fapt a fost descrisă pe larg de către prima instanță, motiv pentru care nu va relua o descriere detaliată a faptelor pentru care s-a solicitat predarea contestatorului.
Astfel, evaluând în aceste coordonate condiția dublei incriminări, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceasta este îndeplinită cu privire la ambele infracțiuni menționate în cuprinsul mandatului european de arestare, criticile contestatorului nefiind fondate sub acest aspect.
În concret, se reține faptul că apărarea critică exclusiv dubla incriminare în ceea ce privește infracțiunea de port de armă albă, prevăzută de secțiunea 139 din Legea privind justiția penală din 1988.
Examinând descrierea faptică a infracțiunii de port de armă albă, se reține că persoana solicitată este cercetată, în esență, pentru aceea că, la data de 23 noiembrie 2019, în jurul orei 11:00, împreună cu alți membri ai familiei, a participat la o altercație, care s-a desfășurat pe o stradă aglomerată din orașul Ipswich, în fața unei cafenele, și a folosit un cuțit mare de bucătărie pentru a agresa membrii unei familii rivale.
Or, legea penală română incriminează portul fără drept de obiecte periculoase în art. 372 alin. (1) lit. a) din C. pen., astfel:
"(1) Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun: a) cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire (...) se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă".
Relevante în evaluare condiției privind dubla incriminare sunt și dispozițiile prevăzute de art. 372 alin. (2) din C. pen. care prevăd că " Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. (1) se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă."
Faptul că legea penală română nu definește noțiunea de "armă periculoasă" utilizată de legislația britanică, nu este de natură să înlăture existența dublei incriminări, întrucât dubla incriminare presupune ca situația de fapt reținută să releve îndeplinirea condițiilor de tipicitate prevăzute de legea română pentru ca fapta să constituie infracțiune, iar nu o suprapunere perfectă a elementelor constitutive și/sau a încadrării juridice.
Independent de critica formulată de contestator, cu privire la infracțiunea de tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzută în secțiunea a 2-a, alin. (1) din Legea privind liniștea și ordinea publică din 1986, constând, în esență, în aceea că incidentul din data de 23 noiembrie 2019 a provocat perturbări importante în zona în care a avut loc altercația, determinând oprirea temporară a traficului rutier și necesitând intervenția unui număr ridicat de agenți de poliție, Înalta Curte reține că aceasta se circumscrie infracțiunii prev. de art. 371 din C. pen., tulburarea ordinii și liniștii publice, definită astfel: "Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.".
Așadar, condiția dublei incriminări prevăzută ca atare de dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită.
Totodată, în mod corect s-a reținut că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.
Deopotrivă, se constată că nu este incident nici vreunul dintre motivele de amânare a predării prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, aplicabile în materia mandatului european de arestare în baza art. 114 alin. (1) din același act normativ.
În acest sens, Înalta Curte constată că art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, (invocat de apărare) instituie în sarcina instanței învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligația amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
Acest motiv obligatoriu de amânare a predării este incident în situația în care, în cauza penală instrumentată de organele de anchetă din România, față de persoana solicitată s-a dispus, conform art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale in personam.
În concret, se reține că numitul A. are calitatea de "persoană vătămată" în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, iar în dosarul nr. x/2020, aflat în lucru la Poliția Orașului Murgeni din județul Vaslui, s-a dispus în data de 15 august 2020, începerea urmăririi penale în rem pentru infracțiunile de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen. și amenințare prev. de art. 206 din C. pen.
Or, pentru a constitui temei pentru amânarea predării în condițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, afacerile judiciare din România ale persoanei solicitate trebuie să se afle cel puțin în faza urmăririi penale in personam declanșată față de aceasta.
În consecință, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Referitor la critica ce tinde la trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte constată că motivul invocat nu justifică solicitarea contestatorului.
Astfel, potrivit art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., "Contestația se soluționează prin decizie, (...) putându-se pronunța una dintre următoarele soluții:
admiterea contestației și:
b) desființarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunțat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea".
În ce privește împrejurarea privind comunicarea integrală a mandatului european de arestare abia în cursul dezbaterilor în fața primei instanțe, aceasta nu determină aplicarea sancțiunii nulității absolute a hotărârii. Sub acest aspect, comunicarea mandatului nu are aptitudinea de a vicia procedura derulată în fața procurorului, aceasta putând fi realizată și în fața primei instanțe, cu atât mai mult cu cât legea prevede posibilitatea demarării procedurii și anterior comunicării mandatului european de arestare, în baza unei informări.
În ceea ce privește motivul concret pentru care persoana solicitată apreciază că i-ar fost încălcat dreptul la apărare, respectiv că nu a putut formula obiecțiuni cu privire la cuantumul minim al pedepsei pentru infracțiunile cercetate, Înalta Curte constată pe de o parte că, acesta a luat cunoștință de conținutul integral al mandatului european de arestare și, în consecință, a putut formula apărări în raport de forma și conținutul său, iar, pe de altă parte, că pedepsele depășesc limita minimă obligatorie, astfel încât persoana solicitată nu poate pretinde existența unei vătămări.
Faptul că subsecvent comunicării unei copii integrale a mandatului nu au fost reluate dezbaterile, respectiv procurorul de ședință nu a reiterat concluziile pe fond, nu este de natură să vicieze procedura în primă instanță și nu a produs nicio vătămare contestatorului.
Prin urmare, în raport cu aspectele învederate și notând că predarea persoanei solicitate nu este condiționată de acordul de voință al acesteia, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod temeinic și legal a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Marea Britanie, cu respectarea regulii specialității și sub condiția prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, dispunând, totodată, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 5 martie 2021 și până la data de 3 aprilie 2021, inclusiv.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația și va obliga pe contestator, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Totodată, văzând art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 16 din data de 5 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 253 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2021.