ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 165/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 165/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 26/MEA din 12 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus astfel:
În baza art. 112 din Acordul comercial de cooperare între Uniunea Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, coroborat cu art. 85, 104 alin. (7) și alin. (11) teza finală, art. 109 alin. (1) și art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis cererea formulată autoritatea judiciară emitentă, respectiv șeriful/judecătorul Curții Lothian și Borders din Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, privind executarea mandatului european de arestare emis la data 24.12.2020 împotriva persoanei solicitate A., cetățean român .
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităților judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, coroborat cu art. 223 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile din Regatul Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pentru o durată de 30 zile, începând cu data de astăzi, 12.02.2021 și până la data de 13.03.2021 inclusiv.
În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută prin Ordonanța nr. 850/II/5/2021 din data de 12.02.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 12.02.2021, orele 10:35.
În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, Centrului de Reținere și Arestare Preventivă din Cadrul IPJ Bacău, altor instituții interesate.
În temeiul art. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus traducerea prezentei hotărâri, a procesului-verbal de neconsimțire la predare, a declarației persoanei solicitate și a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă, din limba română în limba engleză, traduceri care se vor efectua în regim de urgență.
S-a luat act că persoana solicitată a fost asistată de avocat ales.
În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:
Prin adresa de înaintare nr. x/2021 din data 12.02.2021, precum și prin referatul cu același număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ambele înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 12.02.2021 sub nr. x/2020, a fost sesizată instanța, în temeiul art. 85 raportat la art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 112 din Titlul VII al Acordului comercial și de cooperare încheiat între Uniunea Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu mandatul european de arestare emis la data 24.12.2020 împotriva persoanei solicitate A., cetățean român, de șeriful/judecătorul Curții Lothian și Borders din Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
S-a arătat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore în data de 12.02.2021 ora 10:35.
Prezentă personal în fața instanței, persoana solicitată A. nu și-a acordat consimțământul pentru predare conform art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 în prezența avocatului ales, și a precizat că nu renunță la beneficiile conferite de regula specialității. Aceasta a invocat drept motiv de refuz obligatoriu faptul că nu este îndeplinită condiția dublei incriminări pentru infracțiunile descrise în mandatul european, iar cu titlu de motiv opțional de refuz faptul că persoana solicitată are o stare de sănătate precară. Totodată, s-a solicitat amânarea predării către autoritățile judiciare britanice ca urmare a pandemiei globale cu virusul Sars - Cov2.
Persoana solicitată a mai precizat că nu este de acord cu luarea măsurii arestării preventive împotriva sa.
Analizând materialul probator administrat în cauză, asupra sesizării de predare în baza mandatului european de arestare, Curtea a reținut următoarele:
În mandatul european de arestare emis la data 24.12.2020 de șeriful/judecătorul Curții Lothian și Borders din Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord împotriva persoanei solicitate A., cetățean român se arată că decizia care stă la baza mandatului este mandatul de reținere/arestare național emis la data de 30.09.2020 de șeriful/judecător de la Tayside Central și Fife în Dundee pentru două infracțiuni, și anume: infracțiunea 1) trafic de ființe umane contrar secțiunii 11 (1) (A) din Actul Scoțian de drept penal 1955; infracțiunea 2) gestionarea veniturilor obținute din infracțiuni, contrar secțiunii nr. x (1) (D) și (E) din Actul Bunurilor Infracționale 2002.
Curtea de Apel Bacău a concluzionat că această solicitare de predare este efectuată pentru aducerea la îndeplinire a unei măsuri preventive și nu pentru executarea unei pedepse privative de libertate definitive.
Cu privire la situația de fapt circumscrisă acuzațiilor în materie penală, în mandatul european de arestare se arată următoarele:
"Infracțiunea 1 - în perioada 28 septembrie 2015 - 23 august 2019 pe strada x, Dundee, Balckness Road, Dundee, strada x, Dundee, Lochee Road, Dundee, strada x, Kirkcaldy, toate în Scoția și în alte părți necunoscute, persoana acuzată A. și alții au trăit, parțial sau în totalitate din câștigurile obținute din prostituție, contrar secțiunii 11 (1)(A) din Actul Scoțian de drept penal 1955. Această infracțiune este gravă deoarece este în legătură cu activitatea de trafic de persoane; parchetul intenționează să demonstreze că infractorul a fost motivat (în totalitate sau parțial) având drept obiectiv comiterea sau conspirarea la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, contrar secțiunii 5 din legea privind traficul și exploatarea persoanelor din 2015. Combinația de probe bancare, probe ale telefoanelor mobile, probe ale martorilor care au închiriat diferite proprietăți membrilor grupului infracțional și a celor care au plătit pentru servicii sexuale; cât și din probele poliției care a plasat persoana acuzată și alte persoane asociate în spațiile utilizate pentru oferirea de servicii sexuale, reprezintă suficiente probe.
Infracțiunea 2 - cu mai multe ocazii în perioada 8 ianuarie 2016 și 23 august 2019, pe strada x, Blackness Road, strada x, Lochee Road, toate în Dundee și pe strada x, Kirkcaldy, Fife cât și în alte locuri necunoscute, persoana acuzată și alte persoane au ascuns, au transferat și au scos din Scoția bunuri infracționale.
Se presupune ca bunurile infracționale au fost mutate electronic, transferând sume de bani prin servicii de transfer de bani și între conturi bancare, iar A. și alte persoane au retras sau au permis să fie retrase sume de bani din conturi bancare de la adrese necunoscute din România; totul contrar Actului Bunurilor Infracționale 2002, secțiunea x (1)(d) și (c) și agravant contrar secțiunii 5 din legea privind traficul și exploatarea persoanelor din 2015. Aceasta infracțiune este gravă deoarece este în legătură cu activitatea de trafic de persoane; parchetul intenționează să demonstreze că infractorul a fost motivat (în totalitate sau parțial) având drept obiectiv comiterea sau conspirarea la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, contrar secțiunii 5 din legea privind traficul și exploatarea persoanelor din 2015 (Scoția). Combinația de probe bancare, probe ale telefoanelor mobile, probe ale martorilor care au închiriat diferite proprietăți membrilor grupului infracțional și a celor care au plătit pentru servicii sexuale, reprezintă suficiente probe pentru această infracțiune."
Autoritățile judiciare britanice au menționat că aceste fapte, astfel cum sunt descrise mai sus, sunt sancționate în statul membru emitent cu o pedeapsă de cel puțin trei ani, așa cum sunt definite în dreptul statului membru, marcând următoarele căsuțe: IxI - participarea la un grup organizat; IxI - trafic de persoane; IxI - spălare a produselor infracțiunii.
În privința normelor de drept aplicabile acestei solicitări de predare, chiar dacă ulterior datei de 01 ianuarie 2021 s-a încheiat perioada de tranziție postbrexit în cadrul căreia legislația UE, inclusiv cea edictată pe fostul Pilon III - Justiție și afaceri interne, se aplică în continuare în relația UE - Regatul Unit, în prezent în Partea a III - a, Titlul VII, prin art. 112 din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (în continuare denumit doar Acord), în vigoare în acest moment în relațiile dintre blocul comunitar și acest din urmă stat devenit terț, în care s-au prevăzut următoarele:
"Prezentul titlu se aplică în ceea ce privește mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziție în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării respectivului mandat înainte de încheierea perioadei de tranziție".
Or, aceste dispoziții din titlul Partea a III - a, Titlul VII din Acord sunt identice în conținut cu cele ale Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului, transpusă în legislația națională din România prin dispozițiile Titlului III din Legea nr. 302/2004 republicată.
Conform art. 85 din Legea nr. 302/2004, având denumirea marginală aplicarea în relația cu alte state, "dispozițiile prezentului titlu se aplică și în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene."
Din moment ce acest Acord a fost încheiat de Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice în numele tuturor statelor membre, în baza competenței delegate în probleme de cooperare judiciară internațională în materie penală de România acestui organism suprastatal odată cu modificarea Constituției din 2003 și aderarea la blocul comunitar în 2007 și ratificarea acordului de aderare la UE, rezultă fără niciun fel de echivoc faptul că dispozițiile Titlului III din Legea nr. 302/2004, având denumirea marginală dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre*), se aplică și în cazul de față solicitării formulate de Regatul Unit cu privire la predarea persoanei solicitate A.. De altfel, prevederile Titlului III din Legea nr. 302/2004 și dispozițiile Părții a III-a, Titlul VII din Acord sunt similare până la identitate.
Conform art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.
Deși persoana solicitată A. nu a consimțit la predare, Curtea de Apel Bacău a constatat că aceasta nu a indicat niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării, astfel cum sunt acestea enumerate limitativ și exhaustiv la art. 99 din Legea nr. 302/2004 (art. 80 și 81 din Partea a III - a, Titlul VII din Acord).
Potrivit textului legal amintit anterior, având denumirea marginală motive de refuz al executării, (1) Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.
(2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;
c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;
d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;
e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;
h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;
i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:
(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.
(3) În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109.
(4) În cazul prevăzut la alin. (3), dacă persoana solicitată se află în stare de arest și autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispozițiile art. 104 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. În situația în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilității de a solicita recunoașterea și executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relația dintre România și statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocității.
Or, niciunul dintre cele două aspecte invocate de persoana solicitată drept motive de refuz la executare nu sunt enumerate de textul legal amintit anterior.
Astfel, în privința invocării faptului că, în speță, nu ar fi îndeplinită condiția dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (art. 79 alin. (4) și alin. (5) din Acord), s-a reținut că aceasta nici nu trebuie verificată, întrucât autoritățile britanice au marcat, în mandatul european, la rubrica ce este destinată faptelor de care este acuzată persoana solicitată în Regatul Unit, următoarele căsuțe: IxI - participarea la un grup organizat; IxI - trafic de persoane; IxI - spălare a produselor infracțiunii, ce corespund punctelor 1, 3 și 9 din lista de infracțiuni pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări. Faptul că avocatul ales a invocat aspectul că, în concret, situația de fapt descrisă de autoritățile britanice nu ar constitui infracțiunile marcate de aceștia, reprezintă o chestiune ce excede competenței funcționale autorității judiciare care trebuie să se pronunțe cu privire la cererea de predare, respectiv Curtea de Apel Bacău, această apărare fiind necesară a fi invocată direct și numai în fața organelor și autorităților judiciare britanice. Curtea de Apel Bacău nu realizează o judecată propriu - zisă a persoanei solicitate, ci doar soluționează o cerere de predare într-o procedură simplificată de extrădare, care se bazează pe principiul fundamental în cooperarea judiciară internațională al recunoașterii reciproce a deciziilor de arestare naționale și pe încrederea reciprocă.
În privința motivului stării de sănătate, s-a reținut că această chestiune nu constituie un motiv de neexecutare obligatoriu sau facultativ, astfel cum sunt acestea enumerate limitativ de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Astfel, Curtea de Apel Bacău nu poate aprecia asupra stării de sănătate a persoanei solicitate, dacă aceasta este aptă sau nu să reziste unui transfer din punct de vedere fizic în Regatul Unit, acesta constituind un aspect ce poate fi apreciat doar de organele executive polițienești, ce au obligația sa asigure dreptul la sănătate al persoanei solicitate cât timp se află în custodia autorităților, prin asistență medicală de specialitate în anumite situații obiective, în această noțiune fiind inclusă, fără-ndoială, și perioada de transfer efectiv, de regulă pe cale aeriană, dintr-un stat în altul. În orice caz, o asemenea situație ar putea constitui, în anumite împrejurări, doar o cauză de amânare a predării.
Referitor la cererea de amânare a predării formulată de avocatul ales, ca urmare a existenței la nivel planetar a pandemiei cu virusul Sars - Cov2, Curtea de Apel Bacău a reținut că, potrivit art. 114 alin. (1) coroborat cu art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, (2) Predarea poate fi amânată atunci când:
a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;
b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;
c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.
S-a constatat că, în cauză nu există o expertiză medico - legală din care să rezulte că persoana solicitată suferă de o boală gravă, care face imposibilă predarea imediată, fiind depuse doar înscrisuri din care rezultă că în decembrie 2008, deci în urmă cu 12 ani, persoana solicitată a suferit o intervenție chirurgicală pentru excizia unei tumori osoase craniene. Persoana solicitată a mai invocat o afecțiune cardiacă ce ar avea caracter cronic dar nu a depus înscrisuri medicale în acest sens.
În privința noțiunii de consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia, Curtea a constatat că jurisprudența depusă de avocatul ales al persoanei solicitate privind amânarea predării unor persoane solicitate către Republica Italia și alte state europene în lunile martie și aprilie 2020 nu mai este de actualitate în prezent. La momentul respectiv, România se află sub imperiul unei stări de urgență, fiind suspendate transporturile aeriene cu statele respective, iar statele lumii nu avea încă suficiente informații despre cum se poate combate eficient această pandemie. Între timp, la aproape un an distanță, guvernele și statele din lumea civilizată s-au adaptat și au început implementarea unor măsuri eficiente de prevenire și combatere a răspândirii și combaterii virusului, Regatul Unit fiind una dintre țările cu cea mai mare rată a vaccinării împotriva virusului SARS - COV2 din lume. Pe cale de consecință, împrejurarea existenței acestei pandemii, cu atât mai mult cu cât transporturile aeriene nu mai sunt suspendate între România și Regatul Unit, nu mai poate fi considerată drept împrejurări speciale în predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia.
Referitor la aspectul arestării preventive până la predarea persoanei solicitate, s-a reținut că instanța investită cu soluționarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penale, precum și cele din Acordul dintre UE și Regatul Unit care copiază Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13. iunie. 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât și cele opționale, transpuse de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și nicidecum nu îi este permis să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale sau judecății efectuate de autoritățile judiciare britanice și a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii arestării în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
În acest sens, Curtea a amintit că nu este posibil ca organele judiciare ale unui stat membru solicitat al Uniunii Europene să cenzureze legalitatea mandatului național de arestare emis de autoritățile judiciare din statul solicitant față de persoana împotriva căreia s-a emis un mandat european de arestare.
Legalitatea desfășurării procesului penal și arestării preventive din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord poate fi verificată potrivit dreptului procesual din statul emitent de autoritățile judiciare emitente ale mandatului de arestare.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, Curtea ca instanță de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunțe nici asupra oportunității emiterii unui asemenea mandat.
În orice situație, din interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că atunci când se dispune prin hotărâre predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare nu este posibilă luarea alte măsuri preventive alta decât arestarea preventivă, dispozițiile legale fiind imperative și lipsite de orice fel de echivoc:
"În acest caz, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă."
S-a reținut că, din economia întregii reglementări a procedurii soluționării cererii de predare în baza unui mandat european de arestare rezultă că luarea unei alte măsuri preventive, mai ușoare, cum este controlul judiciar sau arestul la domiciliu, era posibilă doar și numai până la soluționarea prin hotărâre a cererii de predare, altfel spus dacă această cerere s-ar fi judecat, din diferite motive, în mai multe termene de judecată în fața Curții de Apel Bacău.
Din moment ce această situație, a amânării soluționării cauzei, nu a existat, altă măsură preventivă dispusă odată cu admiterea cererii de predare nici nu este admisibilă în cauză, arestarea preventivă a persoanei solicitate A. fiind singura care respectă exigențele legii în această fază procesuală a soluționării mandatului european de arestare.
Împotriva Sentinței penale nr. 26/MEA din 12 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021,în termen legal, a formulat contestație solicitată A..
Prin motivele de contestație formulate în scris și susținute de apărătorul ales al contestatoarei cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat, în principal, respingerea cererii de predare, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de punere în executare a mandatului european de arestare, iar, în subsidiar, amânarea predării având în vedere situația medicală a contestatoarei și cea epidemiologică actuală.
Examinând contestația, în baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:
În conformitate cu dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, care se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Deși, începând cu data de 1.02.2021, Marea Britanie nu mai este stat membru a Uniunii Europene, mandatul european supus executării, emis de autoritățile britanice, produce efecte juridice în continuare, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, având în vedere încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlanda de Nord din Uniunea Europeană cu Uniunea Europeană (acord comercial și de cooperare), în baza căruia dispozițiile privind mandatul european de arestare sunt similare cu cele ale Deciziei Cadru 2002/584/JAI.
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 24.12.2020 de către șeriful/judecătorul Curții Lothian și Borders din Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord față de persoana solicitată A., în scopul executării mandatului de reținere/arestare național emis la data de 30.09.2020.
Mandatul european emis de autoritățile judiciare britanice îndeplinește cerințele de fond și de formă prevăzute de lege, în conținutul acestuia fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, fiind realizată astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina persoanei solicitate fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.
Infracțiunile pentru care s-a emis mandatul european - participarea la un grup organizat, trafic de persoane și spălare a produselor infracțiunii - fac parte dintre infracțiunile prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Totodată, se constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din același act normativ.
Prima instanță a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la data de 12.02.2021 și până la data de 13.03.2021 inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.
Astfel, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, dispoziția legală fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.
În acord cu argumentele primei instanțe, se constată că, în raport de dispozițiile legale incidente, nu pot fi reținute apărările persoanei solicitate în sensul amânării predării, întrucât nici starea de sănătate precară invocată, dar nici existența pandemiei cu virusul Sars - Cov2, nu pot conduce la amânarea predării acesteia.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 26/MEA din 12 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 26/MEA din 12 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2021.