ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3/2025

Ședința publică din data de 08 ianuarie 2025

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 237 din data de 16 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 85, art. 104 alin. (7), art. 109 alin. (1) și art. 112 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prin raportare la art. 613 alin. (1) și art. 615 alin. (3) din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și s-a dispus executarea mandatului de arestare emis la data de 22.07.2024 de către judecătorul districtual de la Curtea Coroanei din Worcester, Marea Britanie, privind pe persoana solicitată A..

În temeiul art. 85 și art. 104 alin. (3) și (7) din Legea nr. 302/2004 prin raportare la art. 612 din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Marea Britanie și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Marea Britanie, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca, în eventualitatea în care va fi condamnată definitiv la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție, persoana solicitată să fie returnată în România pentru executarea pedepsei, conform prevederilor art. 85 și art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prin raportare la art. 604 lit. (b) din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, sens în care s-a luat act că persoana solicitată a consimțit la executarea pedepsei în România.

În temeiul art. 85 și art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 16.12.2024 și până la data de 14.01.2025.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată începând cu data de 06.12.2024 până la zi.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, în data de 22.07.2024, a fost emis de către autoritățile judiciare din Marea Britanie, respectiv de către judecătorul districtual de la Curtea Coroanei din Worcester, un mandat de arestare în cuprinsul căruia s-a arătat că persoana solicitată a fost condamnată prin hotărârea executorie din data de 04.04.2023, pentru săvârșirea a două infracțiuni de agresiune sexuală (fapte ce contravin articolului 7 din Legea privind infracțiunile sexuale din anul 2003) la pedepsele de 1 an închisoare, respectiv de 5 ani închisoare, în urma contopirii acestor pedepse fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În fapt, Curtea a constatat că în sarcina persoanei solicitate s-a reținut în esență că, în data de 30.05.2021, a atins-o intenționat pe B.. (în vârstă de 12 ani la momentul săvârșirii infracțiunilor, prietenă apropiată cu A., fiica persoanei solicitate) pe față, păr și buze într-un mod sexual, astfel încât B.. a crezut că acesta vrea să o sărute, respectiv a atins intenționat sânii lui B.., pe sub hainele acesteia. Totodată, s-a arătat că persoana solicitată nu s-a prezentat la audierea din data de 29.07.2022, deși i s-a comunicat anterior că neprezentarea la instanță poate constitui o infracțiune separată, iar la pagina 9 din cuprinsul mandatului de arestare s-a arătat că se dorește predarea persoanei solicitate pentru ca aceasta să fie judecată cu privire la acuzații.

Curtea a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Marea Britanie, solicitând să se dispună executarea pedepsei în România, conform declarației din data de 07.12.2024, însă, sub acest aspect, a reținut că refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare din Marea Britanie nu justifică respingerea cererii de executare a mandatului de arestare în condițiile în care acesta a fost emis în vederea finalizării procesului în care persoana solicitată este acuzată de infracțiunile mai sus menționate, iar nu în vederea executării pedepsei.

Din adresa emisă de autoritatea judiciară emitentă în data de 10.12.2024, prima instanță a reținut că Regatul Unit s-a angajat ca, în cazul în care persoana solicitată va primi o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie repatriată în România, de îndată ce acest lucru va fi posibil în mod rezonabil, după finalizarea procedurii de condamnare în Regatul Unit, cu excepția cazului în care motive concrete legate de drepturile sale la apărare sau de buna administrare a justiției ar face esențială prezența sa în Regatul Unit până la adoptarea unei decizii definitive cu privire la orice act procedural care intră în domeniul de aplicare al procedurilor penale referitoare la infracțiunea care se încadrează în Acordul de comerț și cooperare. Totodată, s-a arătat că astfel de etape procedurale pot include: epuizarea tuturor căilor de atac disponibile, luarea în considerare a confiscării și procedura de stabilire a oricărei pedepse cu închisoarea care va trebui să fie ispășită în lipsa plății unei sancțiuni financiare.

Din răspunsul autorității judiciare emitente Curtea a reținut că față de persoana solicitată nu a fost finalizată procedura de condamnare în Regatul Unit, context în care nu este incident în cauză motivul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, respectiv de art. 601 alin. (1) lit. f) din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte. Prin raportare la aceste dispoziții, care vizează situația în care mandatul de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, Curtea a constatat că nu poate fi refuzată executarea mandatului de arestare pe motiv că persoana solicitată este cetățean al statului de executare și, totodată, nu poate avea loc recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare la care s-a făcut referire în cuprinsul mandatului de arestare, câtă vreme din răspunsul autorității judiciare emitente rezultă că se solicită predarea persoanei solicitate pentru a se finaliza procesul penal pornit împotriva acesteia.

S-a arătat de prima instanță că în situația în care mandatul de arestare este emis în scopul urmăririi penale sau al judecății, faptul că persoana solicitată este cetățean al statului de executare nu justifică respingerea cererii de executare a acestui mandat, după cum se prevede și la art. 603 alin. (1) din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte.

Totodată, Curtea a constatat că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 606 din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, referitoare la conținutul și forma mandatului de arestare, iar raportat la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, nu poate fi reținută incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului de arestare.

Curtea a mai constatat că infracțiunea de agresiune sexuală asupra unui minor, pentru care autoritățile judiciare din Marea Britanie au dispus condamnarea în primă instanță a persoanei solicitate, este incriminată și de legea penală română, respectiv art. 219 din C. pen. (în forma aflată în vigoare la momentul comiterii faptei reținute în sarcina persoanei solicitate), respectiv de art. 219

1

din C. pen. (în forma aflată în vigoare în prezent, în urma modificărilor aduse de Legea nr. 424/29.12.2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1194 din data de 29 decembrie 2023), fiind, astfel, îndeplinită cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A..

A solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare să se constate că prin adresa înaintată de autoritățile judiciare britanice se modifică conținutul mandatului european de arestare întrucât se menționează că hotărârea de condamnare nu este de fapt definitivă și nu se specifică în concret ce se dorește a se continua ca urmare a extrădării persoanei solicitate, ci, cu titlu informativ, sunt enumerate trei situații când persoanele pot fi solicitate.

Persoana solicitată a apreciat că nu se poate da acordul pentru extrădare întrucât la acest moment nu cunoaște exact care este motivul pentru care ar fi extrădată, având în vedere că mandatul european de arestare conține anumite informații care sunt modificate printr-o adresă, motiv pentru care se impune emiterea unui nou mandat european de arestare care să prezinte în concret motivele pentru care este solicitată, astfel încât să se poată respecta principiul specialității de care beneficiază.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că procedura inițiată de Marea Britanie este guvernată de prevederile Acordului comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, coroborate cu dispozițiile cuprinse în Titlul III Capitolul I din Legea nr. 302/2004 republicată în contextul în care în art. 85 din Legea nr. 302/2004 se stabilește că dispozițiile titlului III se aplică și în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

Potrivit art. 598 din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte prin mandat de arestare se înțelege "o decizie judiciară emisă de un stat în vederea arestării și predării de către un alt stat a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate", definiție identică cu cea cuprinsă în art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republică.

Din dispozițiile art. 86 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată coroborate cu cele ale art. 599-632 din acord, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Înalta Curte reține că, în cauza de față, autoritățile judiciare din Marea Britanie au emis pe numele persoanei solicitate A. un mandat european de arestare ce are la bază, astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia de la punctul b), două decizii pe care se întemeiază, respectiv un mandat de arestare emis la data de 29 iulie 2022 de Curtea Coroanei din Worcester ca urmare a faptului că A. nu și-a îndeplinit obligațiile cauțiunii (nu s-a prezentat la instanță în urma notificării) și hotărârea executorie pronunțată la data de 04 aprilie 2023 de Curtea Coroanei din Worcester prin care a fost condamnat pentru două infracțiuni de agresiune sexuală asupra unui copil cu vârsta sub 13 ani, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu închisoarea pe o perioadă de 5 ani.

De asemenea, se observă că, la punctul c) din cuprinsul mandatului europen de arestare, autoritatea emitentă a specificat că pedeapsa maximă care poate fi impusă persoanei solicitate pentru acuzația de neîndeplinire a obligațiilor cauțiunii este de 12 luni de închisoare și că durata pedepsei aplicată pentru două infracțiuni de agresiune sexuală este de 5 ani, respectiv 1 an pentru prima infracțiune și 5 ani pentru cea de-a doua infracțiune.

Totodată, în mandatul european de arestare, la punctul d), în informațiile suplimentare privind procedurile care au condus la condamnare, se face referire la faptul că la data de 29 iulie 2022 a fost programată o audiere privind "Regulile de bază", fiind completat un "formular de audiere pentru pledoarie și pregătirea procesului", în care au fost consemnate dispozițiile luate la audiere și menționate "atenționările judiciare finale", inclusiv faptul că neprezentarea la instanță atunci când este solicitat poate constitui o infracțiune separată. La data de 22 iulie 2022 avocații persoanei solicitate au informat instanța că aceasta a părăsit Marea Britania și s-a întors în România, fără a-i încunoștiința și fără ca aceștia să poată lua legătura cu persoana solicitată. Prin urmare, la data de 29 iulie 2022, persoana solicitată A. nu s-a prezentat la audierea privind "Regulile de bază" și a fost emis un mandat de arestare împotriva sa.

Astfel, Înalta Curte constată că, în timpul procesului penal desfășurat împotriva sa pentru săvârșirea a două infracțiuni de agresiune sexuală asupra unui copil sub 13 ani, persoana solicitată A. a săvârșit o altă infracțiune, aceea de neîndeplinirea obligațiilor cauțiunii, constând în neprezentarea la instanță la data de 29 iulie 2022 pentru audierea privind "Regulile de bază".

Așadar, autoritățile judiciare britanice au emis un mandat european de arestare atât pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare la care persoana solicitată A. a fost condamnată pentru săvârșirea a două infracțiuni de agresiune sexuală asupra unui copil sub 13 ani, cât și pentru efectuarea de cercetări privind săvârșirea infracțiunii de neîndeplinirea obligațiilor cauțiunii.

Înalta Curte constată că la dosarul primei instanțe se află răspunsul autorităților judiciare din Marea Britanie la adresa emisă de Curtea de Apel Cluj prin care se arată că Regatul Unit s-a angajat ca, în cazul în care persoana solicitată va primi o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie repatriată în România, de îndată ce acest lucru va fi posibil în mod rezonabil, după finalizarea procedurii de condamnare în Regatul Unit, cu excepția cazului în care motive concrete legate de drepturile sale la apărare sau de buna administrare a justiției ar face esențială prezența sa în Regatul Unit până la adoptarea unei decizii definitive cu privire la orice act procedural care intră în domeniul de aplicare al procedurilor penale referitoare la infracțiunea care se încadrează în acordul de comerț și cooperare. Totodată, s-a mai arătat că astfel de etape procedurale pot include: epuizarea tuturor căilor de atac disponibile, luarea în considerare a confiscării și procedura de stabilire a oricărei pedepse cu închisoarea care va trebui să fie ispășită în lipsa plății unei sancțiuni financiare.

În același timp, se constată că prima instanță, în analiza condițiilor de fond și de formă ale mandatul european de arestare, reține că acestea ar fi îndeplinite și că nu ar exista niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, concluzionând că acesta ar fi fost emis în scopul finalizării procesul penal pornit împotriva persoanei solicitate A. mult, Curtea de Apel Cluj analizează dubla incriminare a faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare doar din perspectiva celor două infracțiuni de agresiune sexuală asupra unui minor, ignorând faptul că la punctul e) din cuprinsul mandatului se face referire la trei infracțiuni, respectiv două infracțiuni de agresiune sexuală asupra unui copil sub 13 ani și o infracțiune de neîndeplinirea obligațiilor cauțiunii.

Față de considerentele anterioare, Înalta Curte reține că în mod eronat Curtea de Apel Cluj a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 22.07.2024 de către judecătorul districtual de la Curtea Coroanei din Worcester, Marea Britanie, privind pe persoana solicitată A., fără a efectua demersuri suplimentare și a solicita informații concrete cu referire la cele două decizii pe care se întemeiază mandatul european de arestare, în sensul în care, din înscrisurile de la dosar ar reieși că, în privința persoanei solicitate A., s-a emis un mandat european de arestare atât pentru efectuarea unor cercetări, cât și pentru executarea unei pedepse, pentru ca mai apoi să se poată analiza incidența motivelor obligatorii sau opționale de refuz al executării, prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv de art. 600 și art. 601 alin. (1) din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pentru fiecare dintre cele două situații, pe de altă parte.

De asemenea, Înalta Curte apreciază necesar ca prima instanță să procedeze la verificări cu privire și la aspectele invocate de persoana solicitată.

Prin urmare, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că, după furnizarea relațiilor concrete privind deciziile ce stau la baza mandatului european de arestare, este necesară analiza incidenței motivului opțional de refuz cu referire la situația în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, aspect ce nu poate fi analizat de Înalta Curte direct în calea de atac întrucât persoana solicitată ar fi lipsită de un grad de jurisdicție.

În acord și cu principiul dreptului la un proces echitabil consacrat de CEDO, transpus și în legislația națională, cu atât mai mult, se impune trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru a-i fi oferită persoanei solicitate posibilitatea de a se apăra, respectându-i-se, astfel, drepturile procesuale și dându-i acesteia posibilitatea de acces la o cale de atac efectivă, în contextul unor condamnări date României de Curtea Europeană pentru violarea art. 6 par. 1 și 3 din Convenție, instanța având obligația de a se asigura ca drepturile garantate de Convenție "să fie concrete și efective, nu teoretice și iluzorii".

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 110 din legea nr. 302/2004 republicată, va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 237 din data de 16 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

Va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Va menține măsura arestării dispuse față de persoana solicitată A., dar nu mai mult de 30 de zile.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 237 din data de 16 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

Desființează sentința penală contestată și, în fond, rejudecând:

Trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

Menține măsura arestării dispuse față de persoana solicitată A., dar nu mai mult de 30 de zile.

Cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta contestație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 ianuarie 2025.