ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 904/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 62/F din data de 23 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 85, art. 104 alin. (6) și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. a fost pus în executare mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Scoția, la data de 24.12.2020, împotriva persoanei solicitate A.

În temeiul art. 85, art. 114 alin. (1) și art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la împlinirea vârstei de un an a minorei B.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritățile judiciare din Scoția, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și nu renunță la regula specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep. rap. la art. 85 din Legea nr. 302/2004 rep.

În temeiul art. 85 rap. la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a dispus ca predarea persoanei solicitate A., să se facă sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind avocatul din oficiu, în cuantum de 1012 RON, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, Curea de Apel București, secția a II-a penală, a arătat că, la data de 16.03.2021, pe rolul acestei instanțe, a fost înregistrată, sub nr. x/2021, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare scoțiene, la data de 24.12.2020, împotriva persoanei solicitate A.

Curtea a reținut, din cuprinsul sesizării că, la data de 26.02.2021, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București solicitarea autorităților judiciare ale Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 24.12.2020, împotriva persoanei solicitate A., față de care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de a fi implicată în traficul de persoane contrar art. 11 (1) (A) din Legea penală (consolidare) (Scoția) Act 1995, spălare a banilor din venituri obținute din infracțiuni contrare art. 327 din Legea privind venituri din acte de criminalitate din 2002 și neprezentarea în instanță, în perioada de eliberare condiționată prin încălcarea art. 27 alin. (7) din Legea privind procedura penală din 1995.

S-a mai reținut că, împotriva persoanei solicitate A., procurorul nu a luat măsura reținerii întrucât aceasta are un copil minor, B., iar tatăl minorei C. se află în Scoția sub măsura controlului judiciar.

Examinând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu art. 85 din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 112 din Titlul VII al Acordului comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Curtea a constatat că, potrivit art. 112 din acest act normativ - Titlul VII- Predare se aplică în ceea ce privește mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării respectivului mandat înainte de încheierea perioadei de tranziție.

Din verificarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare scoțiene, la data de 24.12.2020, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 112 din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în condițiile în care perioada de tranziție s-a încheiat la o data ulterioară, respectiv 31.12. 2020.

S-a arătat, totodată, că este îndeplinit și principiul proporționalității prev. de art. 76 din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, având în vedere drepturile persoanei căutate și interesele victimelor, precum și gravitatea faptelor, pedeapsa probabilă care ar fi impusă și posibilitatea ca un stat să ia măsuri mai puțin coercitive decât predarea persoanei căutate, în special pentru a evita perioade inutil de lungi de arest.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite și dispozițiile art. 86 din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, privind conținutul și forma mandatului de arestare.

Astfel, s-a notat că mandatul de arestare se referă la trei infracțiuni ca fiind săvârșite de persoana solicitată A., cuprinzând, totodată, descrierea circumstanțelor în care acestea ar fi fost săvârșite, inclusiv timpul, locul, cât și gradul de participare.

În drept, s-a arătat că faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 11 (1) (A) din Legea penală consolidare Scoția, Act 1995, art. 327 din Legea privind veniturile de acte de criminalitate din 2002, spălare a banilor din venituri obținute din infracțiuni, art. 27 alin. (7) din Legea privind procedura penală din 1995 - neprezentarea în instanță, în perioada de eliberare condiționată.

Contrar opiniei apărării, privind existența motivului de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată A. este cetățean român, Curtea a avut în vedere prevederile art. art. 83 alin. (1) din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord - Excepția legată de cetățenie, potrivit cărora, executarea unui mandat de arestare nu poate fi refuzată pe motiv că persoana căutată este cetățean al statului de executare.

În schimb, raportat la Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului, aplicabilă în raport cu art. 112 din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Curtea a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind predarea amânată, în condițiile în care persoana solicitată A. avea, la acel moment, un copil minor mai mic de un an, astfel cum rezulta din actul depus la dosar.

În ceea ce privește refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare din Scoția pe motiv ca are doi copii minori, instanța de fond a reținut că acesta este în contradicție cu motivele de neexecutare a mandatului european de arestare prev. de art. 80 și art. 81 din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Curtea a reținut, însă, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 85 din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind regula specialității la care nu a renunțat persoana solicitată A.

Raportat la aceste dispoziții, instanța de fond a luat în considerare și dispozițiile art. 105 alin. (1) din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord - eventuala urmărirea penală pentru alte infracțiuni, potrivit cărora, Regatul Unit și Uniunea, în numele oricăruia dintre statele membre, pot, fiecare, să notifice Comitetului specializat privind cooperarea în materie de asigurarea respectării legii și cooperarea judiciară că, în relațiile cu alte state cărora li se aplică aceeași notificare și precizarea că s-a dat consimțământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deținută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării acestuia, alta decât cea care a motivat predarea, cu excepția situației în care, într-un anumit caz, autoritatea judecătorească de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.

Referitor la îndeplinirea condițiilor prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată rap la art. art. 85 din Legea nr. 302/2004 republicată Curtea a constatat că acestea se regăsesc și în dispozițiile art. 84 alin. (1) lit. b) din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în sensul că, predarea poate fi supusă condiției ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul de executare pentru a executa acolo sancțiunea sau măsura de siguranță către statul de executare, garanția că persoana în cauza este returnată în statul de executare pentru a-și executa pedeapsa, fiind supusă condiției ca persoana căutata, după ce a fost audiată, să consimtă să fie returnată în statul de executare.

Împotriva Sentinței penale nr. 62/F din data de 23 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat contestație persoana solicitată A., la data de 27 octombrie 2021.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție și înregistrat pe rolul secției Penale la data de 28.10.2021, fiind fixat termen de judecată la data de 03.11.2021 cu citarea contestatoarei și cu asigurarea apărării.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității contestației formulate de persoana solicitată.

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității invocată de reprezentantul Ministerului Public, prin prisma actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, în toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 104 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Potrivit dispozițiilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Conform art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

În acest cadru, se reține că, în lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 302/2004 republicată), termenul procedural de 5 zile înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva sentinței prin care s-a dispus cu privire la executarea mandatului european de arestare se calculează conform dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 269 C. proc. pen.: (1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Din actele dosarului rezultă că, Sentința penală nr. 62/F a fost pronunțată la data 23 martie 2021, când au avut loc și dezbaterile la care a participat persoana solicitată A.

Termenul de 5 zile în care persoana solicitată putea declara contestație a început să curgă în data 24 martie 2021 și s-a împlinit pe data de 30 martie 2021.

Prin urmare, calea de atac formulată de persoana solicitată la data de 27 octombrie 2021 a fost exercitată cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de lege (termen legal imperativ), ce curge de la data pronunțării sentinței și va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii contestației, ca tardiv, formulată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, va respinge, ca tardivă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 62/F din data de 23 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 62/F din data de 23 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 noiembrie 2021.

GGC - ED