ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 199/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 16 din data de 25 februarie 2021, Curtea de Apel Suceava a admis cererea de executare a mandatului de arestare emis la data de 04.12.2020 de Woolwich Crown Court- Judecător al Curții Coroanei împotriva persoanei solicitate A..

A dispus predarea persoanei solicitate A. autorității judiciare emitente a mandatului de arestare.

A dispus arestarea persoanei solicitate A., împotriva căreia s-a emis mandatul de arestare 09 din data de 25.02.2021 în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 25.02.2021 și până la data de 26.03.2021.

A dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A..

În temeiul art. 84 lit. b) din TCA, a dispus ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată A. va fi transferată în România, pentru executarea sancțiunii.

A luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la dreptul de a i se aplica regula specialității.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută prin Ordonanța nr. x/II/5/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din data de 25.02.2021 începând cu ora 09:40.

A constatat încetate efectele ordonanței de reținere nr. x/II/5/2021 din data de 25.02.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2021

A respins cererea de suspendare temporară a predării, formulată de persoana solicitată A., ca nefondată.

În temeiul art. 108 din TCA, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis la data de 04.12.2020 mandatul european de arestare, de Woolwich Crown Court - Judecător al Curții Coroanei. Din cuprinsul mandatului european de arestare a rezultat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de "Conspirație pentru a ajuta la imigrația ilegală în Regatul Unit", contrar art. 1(1) din Legea penală din 1977, pentru care se aplică o pedeapsă maximă de 14 ani închisoare, hotărâre executorie N/A.

S-a reținut că faptele constau în aceea că "A. se presupune că ar fi avut legături cu un grup infracțional organizat din Marea Britanie care a fost implicat în facilitarea introducerii mai multor imigranți ilegali în Regatul Unit în cursul anului 2017. A. este cetățean român, care lucra ca șofer de vehicule grele în anul 2017. Se presupune că, la data de 19 octombrie 2017, el și soția la B. au călătorit împreună din Calais, Franța, către Dover, Anglia, într-un vehicul greu cu numărul de înmatriculare x, timp în care ascundeau sub vehicul o femeie imigrantă clandestină pe nume C.. Vehiculul a fost oprit și percheziționat de Ofițerii Forțelor de frontieră britanice la Dober la acea dată și femeia a fost localizată. A. și soția sa au fost arestați și audiați. Amândoi au negat că ar avea cunoștință despre faptul că femeia a călătorit sub vehiculul lor și au fost eliberați de autorități la acel moment. Cu toate acestea dovezile obținute ulterior în cadrul anchetei mai ample asupra grupului infracțional organizat, inclusiv probele obținute de la mai multe dispozitive telefonice confiscate, oferă dovezi care îi leagă atât A., cât și pe soția lui, de grupul infracțional organizat și indică faptul că aceștia au făcut parte din această conspirație."

Audiată în procedura executării mandatului european de arestare, persoana solicitată A. a declarat că își dă consimțământul la predare, sens în care s-a întocmit un proces-verbal, în conținutul căruia s-a precizat că aceasta nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Totodată, persoana solicitată A. a solicitat amânarea predării pe o perioadă de 30 zile, timp în care persoana solicitată să aibă posibilitatea să își rezolve problemele ivite cu privire la situația locativă, acest lucru fiind în interesul superior al celor trei copii minori ai săi.

Curtea a constatat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de "Conspirație pentru a ajuta la imigrația ilegală în Regatul Unit", contrar articolului 1(1) din Legea penală din 1977, pentru care se aplică o pedeapsă maximă de 14 ani închisoare, hotărâre executorie N/A, în legislația română fapta fiind incriminată, potrivit situației de fapt pe scurt descrise, ca infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În speță, mandatul de arestare a fost emis la data de 04.12.2020 de Woolwich Crown Court- Judecător al Curții Coroanei, în baza mandatului de arestare în primă instanță din 27.11.2020, emis de Curtea Magistraturii din Sussex, Divizia de Nord.

Constatând că sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (TCA), nefiind dat niciunul din cazurile reglementate de lege pentru a se putea refuza predarea, Curtea, în temeiul art. 93 din TCA, cu trimitere la art. 112 din TCA, a admis cererea de executare a mandatului de arestare emis la data de 04.12.2020 de Woolwich Crown Court - Judecător al Curții Coroanei împotriva persoanei solicitate A..

Cu privire la cererea de suspendare temporară a predării, formulată de persoana solicitată A., s-a reținut că acesta are în întreținere 3 copii minori: D., E. și F., și că prin Sentința penală nr. 17 din data de 25.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost modificată prin încheierea de înlăturare a omisiunii vădite din data de 26.02.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus predarea persoanei solicitate B., soția numitului A., autorităților judiciare engleze. Față de aceasta, în temeiul art. 101 alin. (4) din TCA, prin sentința penală sus menționată s-a suspendat temporar predarea sa din motive umanitare pe o perioadă de 3 luni. În acest context, Curtea a apreciat că este suficient ca măsura suspendării predării către autoritățile judiciare emitente să fie dispusă doar față de unul dintre cei doi soți, care ar putea rezolva probleme familiale ce reclamă urgență, nefiind imperios necesară suspendarea predării și a numitului A..

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație persoana solicitată A., prin care a arătat că este de acord cu predarea sa însă a formulat contestație întrucât la acest moment se află într-o situație delicată, fiind evacuat din casă deoarece nu a mai putut plăti ratele la bancă, este singurul întreținător al familiei și are 3 copii minori.

Examinând calea de atac, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea ei, Înalta Curte urmează a o respinge, constatând că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare, emis de autoritățile judiciare engleze pe numele persoanei solicitate A. la data de 4 decembrie 2020, este anterior încheierii perioadei de tranziție, astfel că aplicabile în cauză rămân dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum prevăd art. 112 din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (TCA).

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportând considerațiile teoretice anterior menționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, care nu este prevăzută de lege.

Astfel, potrivit art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 110 alin. (2) din aceeași lege, instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112, iar hotărârea poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția situației în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea fiind definitive în acest ultim caz.

Prin Sentința penală nr. 16 din data de 25 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a fost admisă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare engleze și s-a dispus predarea persoanei solicitate A.. Prin aceeași hotărâre, s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare engleze.

Întrucât persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, în sensul că sentința prin care instanța de fond s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare este definitivă și nu poate fi atacată cu contestație.

Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a exercitat o cale de atac inadmisibilă, întrucât nu este prevăzută de lege.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. și va oblige contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 16 din data de 25 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 martie 2021.

GGC - GV