ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 193/2020

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 42 din data de 01 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, rep., rap. la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, rep., s-a admis cererea de executare a Mandatului european de arestare nr. referință 11 St 384/19w la data de 21.02.2020 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena împotriva persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. autorității judiciare emitente.

În temeiul art. 98 alin. (2) din aceeași lege, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.

În baza art. 104 alin. (6) și 10 din Legea nr. 302/2004, rep., s-a dispus arestarea pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 01.03.2020 și până la data de 30.03.2020, inclusiv, a persoanei solicitate A., împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare nr. referință 11 St 384/19w la data de 21.02.2020 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena în vederea predării.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, rep., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată A., a fost reținută 24 ore, începând cu data de la data de 29 februarie 2020, ora 15:00.

S-a luat act că persoana solicitată A., nu a renunțat la efectele conferite de regula specialității.

În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, rep., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 2.024 RON, reprezentând onorariu apărător oficiu pentru persoana solicitată, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că la data de 29.02.2020, prin Adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat prezentei instanțe, ca autoritate judiciară competentă de executare, mandatul european de arestare referință dosar 11 St 384/19w emis la data de 21.02.2020 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena, tradus în limba română.

Analizând mandatul european de arestare menționat, Curtea de apel a constatat că acesta este emis în baza ordinului asupra reținerii emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena la data de 21.02.2020. Totodată, s-a constatat că din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav conform articolelor 127, 128 alin. (2), 129 alin. (1) cif 1 C. pen. Austria.

Prima instanță a reținut că presupusa faptă constă în aceea că la data de 21.02.2020, B. și A. erau suspecți de comiterea următoarelor fapte ilicite: în colaborare voită și conștientă și împreună cu alți complici încă necunoscuți (conform art. 12 StGB - C. pen. Austria) au pătruns prin efracție pe data de 8.12.2019 în depozitul societății C. A1 din Hagenbrunn și au sustras aproximativ 4.500 de telefoane mobile marca x în valoare totală de euro 3.300.000. Au escaladat un gard de aproximativ 2,5 m. înălțime care se afla pe perimetrul societății apoi au intrat în clădire prin spargerea unui luminator.

Audiată în procedura executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că nu își dă consimțământul la predare și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Analizând dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și incidența vreunuia din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare austriece, Curtea de apel a constatat că din analiza conținutului și formei mandatului european de arestare depus la dosar rezultă că acesta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată, s-a constatat că infracțiunea pentru care s-a solicitat predarea persoanei solicitate este prevăzută și pedepsită de articolelor 127, 128 alin. (2), 129 alin. (1) cif 1 C. pen. din Austria, în legislația română fapta fiind incriminată, potrivit situației de fapt pe scurt descrise, în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 256

1

C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani și 6 luni închisoare. Prin urmare, fapta care a motivat emiterea mandatului european de arestare, constituie infracțiune potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind faptele care pot da loc la predare.

În ceea ce privește existența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare, Curtea de apel a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre acestea, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Prima instanță a constatat că persoana solicitată nu este la acest moment cercetată penal ori condamnată de autoritățile române și nu a formulat obiecțiuni privind identitatea.

De asemenea, s-a reținut că din actele și lucrările dosarului, respectiv cazierul judiciar și înscrisurile depuse de persoana solicitată rezultă că mandatul de aducere și procedura percheziției domiciliare efectuate de DIICOT Biroul Teritorial Arad în Dosarul penal nr. x/2019 al acestei unități de parchet s-a realizat ca urmare a cercetărilor ce se efectuează de către autoritățile judiciare austriece.

În ceea ce privește starea de sănătate a persoanei solicitate, s-a constatat că la dosarul cauzei au fost depuse copia biletului de externare și a scrisorii medicale/bilet de externare eliberate de Spitalul Județean Sf. Ioan cel Nou Suceava la data de 29.02.2020, din conținutul cărora nu rezultă că aceasta ar prezenta afecțiuni medicale care să influențeze procedura de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare austriece.

Prin urmare, nefiind dat niciunul din cazurile reglementate de lege pentru a se refuza predarea, în conformitate cu disp. art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de apel a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. referință dosar 11 St 384/19w, emis la data de 21.02.2020 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena în baza Ordinului asupra reținerii emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena din 21.02.2020, pe numele persoanei solicitate A. și a dispus predarea persoanei solicitate autorității judiciare emitente.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată A.

În motivele scrise depuse la dosar, contestatorul - persoana solicitată, prin avocat ales, a susținut că, potrivit art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată autoritatea română de executare poate refuza executarea în situația în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent. S-a susținut că din cuprinsul probatoriului, are reședința în Italia și nu dorește să fie predat către autoritățile judiciare austriece. A mai susținut că lipsește mandatul de arestare național prealabil și a invocat Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene din 1 iunie 2016, Bob-Dogi (C-241-15).

De asemenea, contestatorul - persoana solicitată a susținut că autoritatea judiciară emitentă avea obligația de a indica în mandatul european de arestare elementele în baza cărora a constatat că persoana în cauză a primit efectiv o informare oficială cu privire la data și locul procesului său. Astfel, autoritățile austriece nu au indicat dovezi din care să rezulte că persoana solicitată a fost citată sau a primit o informare oficială cu privire la data și locul procesului său. Totodată, contestatorul a susținut că nici prima instanță nu a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 a alin. (1) lit. a) pct. 1 din Decizia - cadru 2002/584. În acest sens, a invocat hotărârea din 24 mai 2016 din Cauza C-108/16 PPU a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată a beneficiat de asistența juridică a unui avocat din oficiu, care a solicitat admiterea contestației, arătând că persoana solicitată nu dorește să fie predată către autoritățile judiciare străine.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată D., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, se reține că față de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 21.02.2020 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena, fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav conform articolelor 127, 128 alin. (2), 129 alin. (1) cif 1 C. pen. Austria.

Înalta Curte constată că infracțiunile sancționate de C. pen. austriac cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

Contrar susținerilor apărării, exprimate în scris, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1) lit. c), cât și alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, pe de o parte, persoana solicitată nu face parte din categoria celor care nu răspunde penal, iar pe de altă parte, în cauză nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale. Mai mult, în mod corect a reținut și prima instanță, faptul că din cuprinsul actelor existente la dosar rezultă că mandatul european de arestare la data de 21.02.2020 emis de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena a fost confirmat de un judecător, mandatul fiind conform cu Decizia nr. 489 din 09.10.2019 a Curții Europene de Justiție.

Așadar, așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. În atare condiții, instanța de fond a dispus în mod corect emiterea de îndată a mandatului de arestare a persoanei solicitate, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Totodată, se are în vedere că persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile austriece, declarând în fața Curții de apel că nu dorește să fie predată și că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității care i-a fost adusă la cunoștință de instanța de judecată națională.

Înalta Curte reține că predarea către autoritățile judiciare austriece în baza mandatului european de arestare emis de acestea nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Se apreciază că motivele invocate în justificarea acestei poziții nu constituie o cauză legală de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 42 din data de 01 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 42 din data de 01 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicită la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2020.

GGC - NN