ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 299/2020

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin Sentința nr. 67 din data de 14 mai 2020, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (7) din Legea 302/2004, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de Procurorul Public al Curții din Agen la data de 29.10.2019 (semnat la 16.01.2020) în Dosarul nr. x (anchetă nr. 3/19/02), privind pe numitul A. și a dispus predarea persoanei solicitate autorității judiciare emitente.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile în vederea predării, începând cu data de 14.05.2020 și până la data de 12.06.2020, inclusiv, și s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută începând cu data de 13.05.2020, ora 13:05.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității, iar în temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Cheltuielile judiciare ocazionate pe teritoriul statului român de executarea mandatului european de arestare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că, la data de 29.10.2019, Procurorul Public al Curții din Agen a emis pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, un mandat european de arestare (semnat la 16.01.2020) în Dosarul nr. x (anchetă nr. 3/19/02), în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt agravat de trei circumstanțe, prev. de art. 311-1, 311-5, 311-4, 311-13, 311-14 și 311-15 din C. pen. francez.

În fapt, s-a reținut că "În cursul weekend-ului din 23 spre 26 martie 2018, atunci când magazinul «Toutfaire materiaux», situat în Tonneins (47) era închis, vânzătorul și-a dat seama că magazinul a fost spart. Au fost descoperite urme de tălpi, de mâini și de pantaloni pe una din paletele de material. Probele operate pe loc au permis identificarea a două ADN-uri care aparțin lui B. și A. Constatările făcute au permis să se considere că a participat la fapte un al treilea individ. În noaptea de 02 spre 03 octombrie 2018, a fost comis un alt jaf în interiorul magazinului «La bergerie», situat la STE BAZEILLE: a fost identificat din nou ADN-ul lui B. pe o brichetă abandonată la locul faptei. Acest ADN a mai fost găsit în alte locuri de jaf în special la CONDOM (32) în perioada în care cei doi indivizi au locuit cu C. Cererile telefonice au indicat că C. se afla cu B. pe teritoriul comunei STE BAZEILLE cu o zi înainte de jaful de «La bergerie». Interpelat, B. a recunoscut faptele și a admis că pe unele le-a comis cu A. și pe altele cu C.".

S-a constatat că prin ordonanța nr. 1062/II/5/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 13.05.2020, ora 13:05, până la data de 14.05.2020, ora 13:05.

Totodată, s-a reținut la termenul de judecată din 14 mai 2020 că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorității emitente a mandatului, motiv pentru care a fost audiată și s-a întocmit în cauză proces-verbal, în conținutul căruia s-a precizat că aceasta nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Făcând trimitere la art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, prima instanță a reținut că din analiza conținutului și formei mandatului european de arestare rezultă că acesta îndeplinește cerințele prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În concret, a reținut că faptele pentru care persoana solicitată este urmărită internațional sunt incriminate și în legislația statului român, cu argumentarea că încadrarea juridică în România vizează infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen.

S-a mai notat că, în cauză, instanța nu a identificat niciun motiv de refuz al executării mandatului în sensul prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, precum nici de predare amânată sau condiționată conform art. 114 din același act normativ.

În ceea ce privește susținerile persoanei solicitate relativ la faptul că nu dorește să fie predată autorităților franceze întrucât "nu este vinovată", prima instanță a reținut că acestea nu pot fi analizate în cadrul procedurii pendinte.

Totodată, relativ la susținerile persoanei solicitate, prin apărător, vizând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 20, 21 și 36 din Legea nr. 302/2004, prima instanță a reținut că, investită fiind cu o cerere de predare a unei persoane în baza unui mandat european de arestare, trebuie să analizeze doar dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 84-124 din Legea nr. 302/2004, nu și condițiile privind extrădarea, întrucât potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Or, s-a reținut că în cauză persoana solicitată nu a invocat în fapt niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În fine, în ceea ce privește contextul epidemiologic mondial, făcând trimitere la art. 99 din Legea nr. 302/2004, prima instanță a apreciat că acesta nu constituie un motiv de refuz al predării persoanei solicitate către autoritățile emitente.

Împotriva Sentinței nr. 67 din data de 14 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație persoana solicitată A.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 21 mai 2020.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință Parchet 19/050-060 - Ancheta nr. 3/19/02, emis la data de 29 octombrie 2019 și semnat la data de 16 ianuarie 2020, de către Parchetul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Agen, față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunii de furt agravat de trei circumstanțe, fapte prev. de art. 311-1, 311-5, 311-4, 311-13, 311-14 și 311-15 din C. pen. francez, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 10 ani închisoare.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că instanța de fond a constatat în mod corect că infracțiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, faptele care stau la baza emiterii mandatului european de arestare constituind infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b) din C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român și art. 77 lit. a) din C. pen. român, fiind astfel, pe de o parte, îndeplinită condiția dublei incriminări, iar pe de altă parte, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în mod corect s-a reținut că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

În continuare, în considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Prin urmare, în acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestatorul persoană solicitată, instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Se reține că, în concret, criticile formulate în contestație de persoana solicitată vizează, pe de o parte, o descriere insuficientă a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, iar pe de altă parte, eventualele condiții în care aceasta va fi transferată în Republica Franceză, urmare a stării de urgență decretată pe teritoriul statului francez pentru limitarea infectării cu coronavirusul SARS-CoV-2 în rândul populației.

Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conțină următoarele informații: a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege; d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită; g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

Se remarcă, astfel, că motivul contestatorului vizând o descriere insuficientă a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea se regăsește în dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată privind conținutul mandatului european de arestare.

În concret, însă, se reține că această critică nu este susținută probator, din conținutul mandatului european de arestare rezultând fără niciun dubiu descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, motiv pentru care neidentificarea tuturor participanților la săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetată persoana solicitată de către autoritățile franceze nu are nicio relevanță cu privire la executarea mandatului european de arestare pendinte emis pe numele contestatorului A.

Cu privire la susținerea apărării constând în "participarea contestatorului la comiterea unei alte fapte urmare a declarației unui făptuitor", Înalta Curte notează că instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Chestiunea adusă în discuție de persoana solicitată A., prin apărător, urmează a fi însă evaluată de autoritățile judiciare din Franța, singurele competente să stabilească cu privire la faptele pentru care este urmărit penal contestatorul.

Relativ la critica persoanei solicitate vizând eventualele condiții în care aceasta va fi transferată în Republica Franceză, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie motivelor obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței nr. 67 din data de 14 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deopotrivă, reținând culpa procesuală a persoanei solicitate A. în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței nr. 67 din data de 14 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2020.

GGC - NN