ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 86/2021

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1/PI din 11 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Mulhouse - Franța, la data de 20 noiembrie 2020, în Dosarul nr. Parchet x/x/82 - Instrucție x/x/15 - Minuta nr. x/2020, pe numele persoanei solicitate A.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Mulhouse - Franța, la data de 20 noiembrie 2020, în Dosarul nr. Parchet x/x/82 - Instrucție x/x/15 - Minuta nr. x/2020, pe numele persoanei solicitate A. și predarea acesteia către organele judiciare din Franța.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Franța.

În baza art. 104 alin. (5) și art. 117 alin. (2) din Legea 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus că predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, iar dacă din motive independente predarea nu se poate efectua în termenul anterior stabilit, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române cu autoritatea competentă a statului emitent.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei A., (...), pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data 11 ianuarie 2021 și până la data de 9 februarie 2021, inclusiv, sens în care în baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Administrația locului de deținere va reține persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Arad, până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 7 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 242 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată A. prin încheierea din 14 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 113 alin. (5) din Legea 302/2004 s-a constatat că, în vederea executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanța de reținere din data de 13 decembrie 2020, emisă de procuror în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, începând cu ora 12:10, până în data de 14 decembrie 2020, ora 12:10.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 decembrie 2020, sub nr. x/2020, s-a solicitat, în temeiul art. 103 - 104 din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Mulhouse - Franța, la data de 20 noiembrie 2020, în Dosarul nr. Parchet x/x/82 - Instrucție x/x/15 - Minuta nr. x/2020, pe numele persoanei solicitate A., arestarea pe o perioadă de 30 de zile și predarea acesteia către autoritățile judiciare din Franța.

În referatul parchetului, s-a reținut că la data de 13 decembrie 2020, ora 12:00, lucrători din cadrul IPJ Arad - SIC au prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara persoana urmărită internațional A., împotriva căreia autoritățile judiciare din Franța - Procuratura Mulhouse au emis la data de 20 noiembrie 2020 în dosarul nr. x un mandat european de arestare în vederea efectuării procedurilor penale pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat. În fapt, autoritățile judiciare emitente au reținut că, în perioada, 21 august 2018 și 06 septembrie 2018 ar fi comis un număr de 9 infracțiuni de furt calificat cu două circumstanțe agravante în mai multe localități din Franța împreună cu mai mulți complici rămași neidentificați.

Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2020, instanța, în temeiul prevederilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind luarea măsurii arestării față de persoana solicitată A. În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 211 C. proc. pen. s-a dispus față de persoana solicitată A., luarea măsurii preventive a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 14 decembrie 2020 până în data de până la data de 11 februarie 2021, inclusiv. Totodată s-au solicitat informații suplimentare de la autoritățile judiciare franceze, sens în care soluționarea cauzei a fost amânată pentru data prezentă.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Mulhouse - Franța, la data de 20 noiembrie 2020, în dosarul nr. Parchet x/x/82 - Instrucție x/x/15 - Minuta nr. x/2020 în vederea executării unei pedepse de 42 de luni închisoare pentru comitere unui număr de 9 infracțiuni de furt calificat cu două circumstanțe agravante în mai multe localități din Franța împreună cu mai mulți complici rămași neidentificați.

În cuprinsul mandatul european de arestare a fost descrisă următoarea stare de fapt:

La data de 18 august 2018 a fost deschisă o anchetă de către plutonul motorizat de jandarmerie de la Belfort pentru fapte de furt cu degradări comise în dauna unor stații de benzină și a unui restaurant de pe marginea autostrăzii A36 de pe raza comunei Burnhaupt Le Bas. Investigațiile efectuate și mai ales expertiza datelor telefonice și a imaginilor de supraveghere video au arătat faptul că această infracțiune să fie legată de mai multe zeci de fapte similare constatate pe tot teritoriul francez și comise de mai mulți indivizi care acționau împreună. La data de 28 august 2018 o unitate de poliție a controlat în localitatea Amiens doi indivizi cu numele B. și A. Aceștia din urmă semănau foarte mult cu individul prezent la faptele de furt calificat comise în localitățile Seynod și Fabregues, iar polițiștii au constatat după percheziție o sumă de bani importantă atât în monede cât și în bancnote. După arestarea altor doi indivizi implicați în aceste fapte, anchetatorii au găsit numeroase potriviri între locurile faptelor, locurile în care diferitele mașini folosite s-au deplasat, cât și expedieri de bani efectuate de către suspecți prin C. B. și A. au fost de altfel implicați de către acești doi indivizi.

Astfel, domnul A. apare că ar fi participat la faptele comise în localitățile Bosgouet la 21 august 2018, Sailly-Flibeaucourt la 25 august 2018, Amiens la 25 și 28 august 2018, Fenioux la 30 august 2018 și la două furturi comise la Capendu la 2 septembrie 2018, la Fabreugues la 3 septembrie 2018 și la Annccy - Seynod la 6 septembrie 2018.

În ședința publică din 14 decembrie 2020, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din aceeași dată, s-a reținut că persoana solicitată nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Franța și că nu renunță la beneficiul regulii specialității, că a primit copia mandatului european de arestare.

Instanța din oficiu a solicitat relații suplimentare de la autoritățile judiciare din Franța.

Prin notele de ședință depuse de apărătorul ales al persoanei solicitate s-a arătat că instanța de judecată franceză cu ocazia judecării opoziției, în conformitate cu art. 465 C. proc. pen. francez poate să emită un nou mandat de arestare sau un mandat de punere în libertate.

Arată că emiterea unui mandat de arestare are loc atunci când petentul nu a început executarea hotărârii de condamnare la care se face opoziție, iar emiterea mandatului de punere în liberate are loc atunci când petentul nu a început deja executarea hotărârii de condamnare la care se face opoziție.

Susține că în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Mulhouse, în care se judecă opoziția formulată de persoana solicitată, nu s-a emis nici un fel de mandat la termenul din 26 noiembrie 2020, nici de punere în liberate și nici de arestare.

Concluzionând arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 489 C. proc. pen. francez, toate efectele hotărârii la care se face opoziție fiind suspendate.

Prin înscrisul de la dosar, autoritățile judiciare din Franța vis a vis de executarea mandatului european din prezenta cauză au arătat că: mandatul de arestare rămâne valabil și, deci, se menține cererea de predare a persoanei pe baza mandatului european de arestare emis împotriva sa; persoana solicitată a fost condamnată de Tribunalul Corecțional din Mulhouse prin sentința din 9 iulie 2020 la pedeapsa de 42 luni închisoare pentru 9 fapte de furt calificat cu două circumstanțe agravante (fapte comise în grup și cu degradări), tribunalul dispunând emiterea unui mandat de arestare împotriva persoanei solicitate; avocatul persoanei solicitate a formulat opoziție împotriva sentinței din 9 iulie 2020, domnul A. nu s-a prezentat la ședința de judecată, dar a fost legal reprezentat de avocatul său; cauza a fost amânată pentru a se prezenta persoana solicitată. Potrivit art. 491 Cod francez de procedură penală în caz de opoziție formulată de persoana judecată, sentința inițială este neavenită și inculpatul este convocat pentru a fi judecat din nou. Cu toate acestea conform art. 465 Cod francez de procedură penală mandatul de arestare continuă să își producă efectele cu excepția situației în care tribunalul prin hotărâre specială și motivată dispune suspendarea mandatului.

Autoritățile franceze au comunicat Curții de Apel Timișoara, copia sentinței penale din 9 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Judiciar din Mulhouse din care rezultă că A. pentru un număr de 9 infracțiuni de furt calificat cu două circumstanțe agravante a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 42 de luni și s-a dispus emiterea unui mandat de arestare împotriva acestuia.

Prin sentința corecțională din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Judiciar din Mulhouse, comunicată de autoritățile franceze s-au analizat contestațiile inculpaților A. și B. Prin această sentință s-a declarat legală și admisibilă cererea de rejudecare formulată de avocatul inculpatului A. și s-a amânat judecata pe 17 mai 2021. Totodată s-a declarat legală și admisibilă cererea de rejudecare a cauzei formulată de avocatul lui B., dispunându-se totodată confirmarea sentinței din 9 iulie 2020 față de acesta.

Din textul art. 465 C. proc. pen. francez rezultă că dacă sentința este de cel puțin un an de închisoare fără suspendare instanța poate print-o decizie specială și motivată, atunci când elementele cauzei justifică o anumită măsură de securitate să emită un mandat de punere în libertate sau de arestare împotriva acuzatului. Mandatul de arestare continuă să aibă efect chiar dacă instanța la opoziție reduce pedeapsa la mai puțin de un an închisoare.

În raport cu cele anterioare din actele de la dosarul cauzei rezultă că prin sentința din 9 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Judiciar din Mulhouse s-a dispus emiterea unui mandat de arestare național pe numele persoanei solicitate, mandat care este în vigoare și executabil chiar și după declararea căii de atac de inculpat împotriva sentinței anterior menționate.

Curtea a observat că pe rolul Curții de Apel Timișoara a fost înregistrat Dosarul x/2020, care a avut ca obiect predarea aceleiași persoane A. în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria; cerere care a fost admisă în mod definitiv prin Sentința penală 297/PI din 11 noiembrie 2020. Persoana solicitată nu a fost preluată de către autoritățile judiciare din Austria în termen de 30 de zile, ca urmare Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate în baza aceluiași mandat european de arestare.

Prin Încheierea penală nr. 329/PI din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul x/2020, s-a respins cererea de prelungire a măsurii arestării persoanei solicitate, cel în cauză fiind pus în libertate.

Potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. Ca urmare în raport cu textul legal citat se constată că, chiar dacă anterior a mai fost încuviință executarea unui mandat european de arestare, nu există un concurs de cereri în condițiile art. 116 din Legea nr. 302/2004 față de persoana solicitată, dat fiind că, în condițiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, încuviințarea anterioară de executare a mandatului european emis de autoritățile judiciare austriece și-a încetat efectele, nemaiexistând obligația autorităților judiciare române de a preda persoana solicitată către autoritățile judiciare austriece în lipsa emiterii unui nou mandat european de arestare a cărei executare să fie încuviințată de autoritățile judiciare din România.

Potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Potrivit celor anterioare nu există motive suficiente pentru a pune la îndoială valabilitatea mandatului de arestare preventivă emis de autoritățile franceze pe numele persoanei solicitate și cu atât mai puțin nu se identifică motive pentru a crede că s-a revocat decizia ce a stat la baza emiterii mandatului european de arestare. De altfel, autoritățile judiciare franceze au arătat expres că mandatul național de arestare este în vigoare și că se insistă în executarea mandatului european de arestare.

Față de cele de mai sus, Curtea de Apel Timișoara, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării acestuia, faptele pentru care este solicitată persoana urmărită, se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, iar în legislația penală română infracțiunile descrise în mandatul european de arestare au corespondent în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. De asemenea, este îndeplinită și condiția prevăzută de la art. 89 alin. (1) lit. d) pct. (ii) din Legea nr. 302/2004, privind durata pedepsei necesară pentru emiterea unui mandat european de arestare, atunci când acesta privește predarea în vederea urmăririi penale sau judecății.

Instanța a reținut că persoana solicitată nu este de acord să fie predată în Franța, fiind cetățean român. Cu toate acestea, Curtea, în cazul de față, a apreciat că este în interesul persoanei solicitate să fie predată autorităților din Franța în scopul rezolvării afacerilor judiciare, mai ales că împotriva sa se desfășoară o procedură judiciară pe teritoriul francez în legătură cu pedeapsa de 42 de luni închisoare ce formează obiectul mandatului european cu a cărui executare este sesizată Curtea.

Față de cele anterioare în cauză în ciuda refuzului persoanei urmărite de a fi predat autorităților judiciare din Franța, Curtea a reținut că se impune executarea mandatului european ce formează obiectul prezentei cauze.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana solicitată A., motivele contestației fiind susținute de către apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate A. se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Mulhouse - Franța, la data de 20 noiembrie 2020, în Dosarul nr. Parchet x/x/82 - Instrucție x/x/15 - Minuta nr. x/2020, având la bază mandatul de arestare național emis pe numele persoanei solicitate, prin Sentința din 9 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Judiciar din Mulhouse, urmare a condamnării la o pedeapsă de 42 de luni închisoare, pentru comiterea unui număr de 9 infracțiuni de furt calificat cu două circumstanțe agravante, în mai multe localități din Franța, împreună cu mai mulți complici rămași neidentificați.

În fapt, s-a reținut că, la data de 18 august 2018 a fost deschisă o anchetă de către plutonul motorizat de jandarmerie de la Belfort pentru fapte de furt cu degradări comise în dauna unor stații de benzină și a unui restaurant de pe marginea autostrăzii A36 de pe raza comunei Burnhaupt Le Bas. Investigațiile efectuate și mai ales expertiza datelor telefonice și a imaginilor de supraveghere video au arătat faptul că această infracțiune să fie legată de mai multe zeci de fapte similare constatate pe tot teritoriul francez și comise de mai mulți indivizi care acționau împreună. La data de 28 august 2018, o unitate de poliție a controlat în localitatea Amiens doi indivizi cu numele B. și A. Aceștia din urmă semănau foarte mult cu individul prezent la faptele de furt calificat comise în localitățile Seynod și Fabregues, iar polițiștii au constatat după percheziție o sumă de bani importantă atât în monede, cât și în bancnote. După arestarea altor doi indivizi implicați în aceste fapte, anchetatorii au găsit numeroase potriviri între locurile faptelor, locurile în care diferitele mașini folosite s-au deplasat, cât și expedieri de bani efectuate de către suspecți prin C. B. și A. au fost de altfel implicați de către acești doi indivizi.

Astfel, A. apare că ar fi participat la faptele comise în localitățile Bosgouet la 21 august 2018, Sailly-Flibeaucourt la 25 august 2018, Amiens la 25 și 28 august 2018, Fenioux la 30 august 2018 și la două furturi comise la Capendu la 2 septembrie 2018, la Fabreugues la 3 septembrie 2018 și la Annccy - Seynod la 6 septembrie 2018.

Se constată, astfel, că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată A. sunt incriminate de legislația română, având corespondent în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

În plus, se observă că faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiției dublei incriminări.

Totodată, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din aceeași lege.

Ca atare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, concluzionează că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, necesare pentru a aprecia asupra întrunirii cerințelor imperative impuse de lege, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu poate fi primită. Dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 1/PI din 11 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 1/PI din 11 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM