ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 102/2024

Ședința publică din data de 06 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22/F din 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 613 alin. (1), art. 615 alin. (3) și art. 625 alin. (2) din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, raportat la art. 85, art. 104 alin. (7) cu referire la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispune punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 08.11.2023 de către judecătorul districtual (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) și predarea persoanei solicitate A., către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în eventualitatea în care ar fi condamnată la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 612 din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, raportat la art. 85 și art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În baza art. 85 și 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31.01.2024 până la data de 29.02.2024, inclusiv.

În baza art. 85 și 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare.

S-a constatat că față de persoana solicitată a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 30.01.2024 ora 18:31, până la data de 31.01.2024, ora 18:31.

În baza art. 628 alin. (1) din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, rap. la art. 88 teza I din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Examinând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Curtea de apel a apreciat că aceasta este întemeiată fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului de arestare, nefiind incident niciun motiv de neexecutare a acestui mandat.

În primul rând, în ceea ce privește textele legale aplicabile, Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile prezentului titlu se aplică și în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

Din analiza actelor dosarului a rezultat că față de persoana solicitată A. a fost emis la data de 08.11.2023 de către judecătorul districtual (din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) un mandat de arestare, acesta fiind cercetat în cauză pentru săvârșirea a 3 infracțiuni, respectiv:

1) Conspirație cu scopul de a controla activitatea de prostituție în vederea obținerii de câștig prevăzută de s1 (l) din C. pen. din 1977 și secțiunea 53 (1) din Legea privind infracțiunile sexuale din 2003 pedepsită cu 7 ani închisoare;

2) Conspirație pentru facilitarea deplasării unei alte persoane în vederea exploatării, prevăzută de s1 (l) din C. pen. din 1977 și secțiunea 2 (1) din Legea sclaviei moderne din 2015 pedepsită cu închisoare pe viață;

3) Transfer de proprietății obținute din activități criminale/ilicite prevăzută de s327 din Legea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni 2002 pedepsită cu 14 ani închisoare.

Mandatul de arestare se întemeiază pe mandatul național de arestare din 20.09.2023 emis de Tribunalul Magistraturii din Westminster.

În fapt, pentru emiterea mandatului de arestare autoritățile britanice au reținut că de la începutul anului 2020 până pe 6 septembrie 2022, o "afacere" legată de prostituție, "agenție de escorte" a fost condusă de la sediul din 14 Highfield House, C., Londra. "Afacerea" era condusă de D. și soția sa E., asistați de fratele acestuia, F.. Modelul de operare al activităților criminale a "afacerii" consta în reclame plasate pe o platformă de publicitate online numită "Vivastreet" pentru prostituate individuale. Dovezile sugerează că femeile au toate peste 18 ani, dar erau în mare parte tinere, la sfârșitul adolescenței sau până în 25 de ani. Erau în principal de origine română și vorbeau foarte puțin engleza. Unele dintre aceste femei au fost recrutate direct din România. Se furnizau descrieri ale serviciilor oferite până la și inclusiv raport sexual complet și descrieri ale tipului de activitate sexuală (deseori în formă prescurtată, de exemplu, BB însemnând sex cu penetrare fără prezervativ). Tariful anunțat era de obicei de 100 de lire sterline pe oră. Pentru fiecare prostituată se punea la dispoziție un număr diferit de telefon mobil. La numerele de telefon furnizate urma să răspundă co-conspiratorul care lucra la locație. Serviciile sexuale, prețurile și locația unde prostituata să participe erau convenite cu "cumpărătorul" O persoană era desemnată să o ia pe prostituată, "șoferul", care să o ducă pe femeie la locația convenită de "cumpărători". "Șoferul" aștepta cât avea loc actul sexual, negocia orice servicii "extra" (servicii suplimentare care nu fuseseră negociate cu agenția) și se asigura atunci de efectuarea plății. Unul dintre acești bărbați era B.. 14 Highfield House reprezenta centrul administrativ al serviciilor de prostituție. Contractul de închiriere arăta că B. era chiriaș la adresă împreună cu D., E. și F.. La adresă locuia B. și era la curent cu activitățile ilegale care se desfășurau acolo. B. a fost observat de polițiști de opt ori când conducea personal prostituate la întâlniri cu cumpărătorii, între februarie 2021 și ianuarie 2022. O serie de telefoane au fost recuperate de la alți suspecți. Mesajele de pe aceste telefoane arată că B. făcea parte dintr-un grup de chat "G." pentru "Drivers/Șoferi", care includea și liderii/organizatorii activității de prostituție. În cadrul respectivului grup, B. a trimis mesaje organizatorilor în care îi întreba ce prețuri să ceară pentru serviciile sexuale suplimentare, ceea ce demonstrează că știa că femeile erau angajate în activități de prostituție. I-a trimis E. imagini cu femeile pentru a le aproba înfățișarea și raporta că a pedepsit femeile care nu i-au respectat instrucțiunile. Acest lucru demonstrează controlul pe care îl avea asupra prostituatelor. Pe lângă dovezile strânse din filaje, mesajele au arătat că transporta în mod regulat la întâlniri fete pentru a se angaja în prostituție. Grupul conținea mesaje de la alți bărbați care ocupau aceeași funcție ca și B., ceea ce demonstrează că acesta era la curent cu amploarea conspirației.

S-a reținut că B. deținea trei conturi bancare în Marea Britanie. Între ianuarie 2020 și 6 septembrie 2022, a primit personal 92.000 de lire sterline în transferuri bancare de la clienți ca plată pentru servicii de prostituție. El a depus, de asemenea, 14.900 de lire sterline în numerar, reprezentând plăți în numerar pentru serviciile de prostituție. În bancă s-a depus un total de 106.900 de lire sterline din bani proveniți din activități criminale. Numărul și datele tranzacțiilor dovedesc că a acționat în mod regulat ca șofer/agent de colectare pentru grupul de prostituție. B. nu a declarat autorităților din Marea Britanie niciun venit sau loc de muncă legitim în această perioadă. Banii reprezintă în întregime proprietate din activități ilicite.

De asemenea, s-a constatat că B. a transferat sume mari de bani din cele încasate altor conspiratori. El i-a transferat E. personal 23.720 lire sterline și 450 lire sterline lui D., proprietarii organizatorilor activității criminale și 14.117 lire sterline altor conspiratori. În plus, B. a depus sume în numerar în contul bancar al lui F.. Acest lucru este dovedit de camerele de supraveghere CCTV de la banca unde a avut Ioc tranzacția. Tot el a fost responsabil pentru adăugarea de credit pe telefoanele cu "plată pe parcurs/în sistem redistributiv"/apy-as-you-go, care erau folosite pentru a plasa reclame pentru prostituate. Acest lucru este dovedit de înregistrările camerelor de supraveghere CCTV.

Prezentul mandat se referă la fapte care sunt prevăzute de art. 599 alin. (5) din Acord și care dau loc la predare fără a fi necesară verificarea condiției dublei incriminări (trafic de persoane, spălarea produselor infracțiunii - conspirație pentru facilitarea deplasării unei alte persoane în vederea exploatării și transfer de proprietății obținute din activități criminale/ilicite, astfel cum sunt menționate în mandat). În ceea ce privește prima infracțiune indicată în mandatul de arestare - conspirație cu scopul de a controla activitatea de prostituție în vederea obținerii de câștig - aceasta este sancționată în statul emitent cu o pedeapsă maximă de 7 ani închisoare, nefiind necesară condiția dublei incriminări potrivit art. 599 alin. (4) lit. b) din Acord.

Totodată, așa cum rezultă din mandatul de arestare atașat la dosar, s-a constatat că sunt respectate prevederile art. 98 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât în cazul în care infracțiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare este sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață, dispozițiile legale ale statului membru emitent prevăd posibilitatea revizuirii pedepsei aplicate la cerere sau cel puțin după 20 de ani.

Curtea de apel a arătat că în această procedură nu poate face aprecieri asupra temeiniciei acuzației sau asupra apărărilor de fond formulate de persoana solicitată privind acuzațiile aduse.

În drept, s-a reținut că sunt aplicabile prevederile din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord - Titlul VII.

Autoritatea judiciară de executare decide, în termenele și în condițiile definite în prezentul titlu, în special în conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 597, dacă persoana în cauză trebuie să fie predată (art. 613 alin. (1).

În cazul în care persoana arestată nu consimte la predare astfel cum se prevede la articolul 611, aceasta are dreptul să fie audiată de autoritatea judiciară de executare.

Conform art. 615 din Acord, un mandat de arestare se soluționează și se execută în regim de urgență, în cazul în care persoana căutată consimte la predare, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare se ia în termen de zece zile de la data exprimării consimțământului iar în celelalte cazuri, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare se ia în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei căutate (alin. (3).

Potrivit art. 625 alin. (2), cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (1) și (3), o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate în alt mod pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea persoanei.

Față de aceste considerente, având în vedere că - potrivit art. 598 lit. a) din Acord - "mandatul de arestare" reprezintă o decizie judiciară emisă de un stat în vederea arestării și predării de către un alt stat a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În ceea ce privește apărarea în sensul că mandatul emis de autoritățile britanice pentru care se solicită punerea în executare de către autoritățile române nu ar avea la bază un mandat național emis de o instanță britanică, aceasta nu poate fi primită. Din cuprinsul mandatului depus la dosar rezultă că mandatul de arestare emis de judecătorul districtual la data de 8 noiembrie 2023 a avut la bază mandatul de arestare în primă instanță din data de 20 septembrie 2023 emis de Tribunalul Magistraturii din Westminster cu privire la aceleași infracțiuni menționate și în mandatul în baza căruia se solicită predarea. Mențiunea din mandat pe aceste aspecte este suficientă, nefiind necesare alte informații legate de procedura care a stat la baza emiterii mandatului național și nici obținerea unor date privind locul sau condițiile în care persoana solicitată va fi ținută în arest după momentul predării.

În baza art. 613 alin. (1), art. 615 alin. (3) și art. 625 alin. (2) din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, raportat la art. 85, art. 104 alin. (7) cu referire la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, va dispune punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 08.11.2023 de către judecătorul districtual (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) și predarea persoanei solicitate A., către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în eventualitatea în care ar fi condamnată la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Împotriva sentinței penale nr. 22/F din 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat contestație persoana solicitată A..

În dezbateri, apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată A. a susținut că mandatul european de arestare nu conține elementele esențiale care să permită punerea în executare a acestuia (persoana solicitată nu a avut cunoștință de existența dosarului penal, nu a fost citată, astfel încât nu a avut posibilitatea să se apere, nu sunt precizate data la care a fost luată măsura arestării preventive, condițiile, durata, locul deținerii, cauza și posibilitatea de a ataca acea hotărâre). Apărarea s-a referit și la situația personală a contestatorului, care rezultă din actele de la dosar, respectiv faptul că este cetățean român, nu are antecedente penale pe teritoriul României, are probleme de sănătate, un loc de muncă în România.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că între România și Marea Britanie sunt aplicabile dispozițiile Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L444/14 din 31.12.2020.

Astfel, se reține că, art. 1aw. Surr. 112 din Acord (cu denumirea marginală "Aplicarea în cazul mandatelor europene de arestare existente"), se aplică în ceea ce privește mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării mandatului înainte de încheierea acestei perioade.

De asemenea, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile Titlului III se aplică și în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, dispozițiile Acordului completându-se cu cele ale Legii nr. 302/2004 republicată.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă. Învestit cu executarea unui mandat de arestare emis de autoritatea judiciară competentă a statului solicitant, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că în cadrul cooperării judiciare internaționale în materie penală între Uniunea Europeană și Marea Britanie este incident Acordul Comercial și de Cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea europeană a energiei atomice pe de-o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte. De asemenea, s-a făcut referire și la dispozițiile din Acord, care reglementează condițiile de emitere a unui mandat de arestare.

Evaluând condițiile impuse de Acord pentru mandatul european de arestare, se constată că persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului de arestare, în limba română, precum și procesul-verbal privind drepturile procesuale pe care le are în cadrul procedurii de față, conform art. 89 din Acord (similar art. 106 din Legea nr. 302/2004).

Totodată, în raport de art. 91 și art. 92 din Acord (similar art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004), se reține că, în declarația dată în fața primei instanțe contestatorul a arătat că nu are obiecțiuni asupra identității sale, nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

De asemenea, se reține că mandatul de arestare care formează obiectul procedurii de față, a fost emis la data de 08.11.2023 de către judecătorul districtual din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare conform art. 76 și art. 78 lit. a) din Acord se reține că cetățeanul român A. este cercetat în cauză pentru săvârșirea unor infracțiuni astfel cum sunt menționate în mandat: Conspirație cu scopul de a controla activitatea de prostituție în vederea obținerii de câștig, Conspirație pentru facilitarea deplasării unei alte persoane în vederea exploatării și Transfer de proprietății obținute din activități criminale/ilicite, Se reține că aceste infracțiuni fac parte parțial din categoria celor enumerate în art. 79 alin. (4) pct. 5 din Acord care exonerează autoritatea judiciară de executare de obligația verificării dublei incriminări (similar 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004). Pe de altă parte, și dacă această condiție ar fi verificată, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceasta este îndeplinită în cauză, faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare având echivalent în C. pen. român, reprezentând conținutul infracțiunilor de trafic de persoane sau spălare a banilor.

De asemenea, se constată că în cuprinsul dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiași articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Similar primei instanțe, în urma analizării datelor concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului de arestare emis împotriva persoanei solicitate prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 302/2004, art. 80 și 81 din Acordul comercial de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte.

Așadar, analizând actele dosarului, se constată că, în mod judicios instanța de fond a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., din actele dosarului nerezultând existența vreunuia dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute în art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar împrejurarea că persoana solicitată nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, nu constituie motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

De asemenea, Înalta Curte constată că motivele invocate de apărare în susținerea solicitării de respingere a propunerii de punere în executare a mandatului, respectiv faptul că nu i-au fost aduse la cunoștință acuzațiile, persoana fiind lipsită de dreptul la apărare, nu sunt precizate condițiile, durata, locul deținerii sau alte aspecte legate de procesul din Marea Britanie în urma căruia s-a pronunțat hotărârea în baza căreia s-a emis mandatul, nu se circumscriu niciunui caz de refuz al predării persoanei solicitate, instanța română neputând cenzura modalitatea în care s-a emis un mandat de arestare de către o autoritate judiciară din alt stat. Totodată, circumstanțele personale invocate de persoana solicitată (respectiv, starea de sănătate) nu au fost susținute printr-un minimum de probatoriu, aceasta nedepunând documente din care să rezulte că se impune amânarea predării, conform art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Marea Britanie la data de 08.11.2023 pe numele persoanei solicitate A., hotărârea privind predarea acesteia către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 22/F din 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 22/F din 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 februarie 2024.