ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2023

Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 57/PI din data de 05 martie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 18 și art. 37 alin. (1) din Legea 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea 302/2004, și Titlu VII din Acordul Comercial și de Cooperare între UE și Comunitatea europeană a energiei atomice pe de-o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării persoanei extrădabile A..

În baza art. 52 alin. (3) din Legea 302/2004, a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie a persoanei extrădabile A.

În baza art. 56 alin. (1) din Legea 302/2004, a dispus executarea mandatului de arestare emis de către Parchetul Curții din Lothian și Borders la Edinburgh,în dosar de referință x-ICU Ref. - EO/39/22, la data de 08.02.2023, pe numele persoanei extrădabile A. și predarea acesteia, către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii.

În baza art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei extrădabile A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data 05.03.2023 și până la data de 03.04.2023, inclusiv, sens în care în baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a emis mandatul de arestare.

A constatat că în vederea executării mandatului de arestare, persoana extrădabilă a fost reținută pe o durată de pe o durată de 24 de ore prin Ordonanța de reținere din data de 05.03.2023 emisă de procuror în Dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, începând cu 05.03.2023, ora 00:55 până la data de 06.03.2023, ora 00:55.

În baza art. 49 din Legea nr. 302/2004, a constatat că persoana extrădabilă A. nu a fost de acord cu extrădarea și predarea sa către autoritățile judiciare din Marea Britanie, iar în baza art. 74 din Legea 302/2004, a constatat că persoana extrădabilă A. nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin Referatul nr. x/2023 din data de 05.03.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat pe rolul instanței la data de 05.03.2023, sub nr. de dosar x/2023, s-a propus executarea mandatului de arestare emis de către autoritățile judiciare din Marea Britanie împotriva persoanei urmărite internațional A., arestarea persoanei urmărite internațional pentru o perioadă de 30 de zile, predarea persoanei urmărite internațional către organele judiciare din Marea Britanie și să se constate că persoana urmărită internațional A. nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În motivarea propunerii s-a menționat că la data de I.P.J. Arad - S.I.C. au sesizat această unitate de parchet, la data de 05.03.2023, cu privire la numitul A. depistat la PTF Nădlac 2, față de care autoritățile judiciare din Marea Britanie au emis un mandat de arestare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

Cu ocazia audierii, în prezența avocatului din oficiu, persoana urmărită nu a ridicat obiecții asupra identității sale și a declarat că nu este de acord să fie predat autorităților din Marea Britanie, că nu renunță la regula specialității și că are afaceri judiciare în România.

Totodată, aceasta a precizat că nu dorește să fie încunoștințată vreo persoană în legătură cu situația sa, întrucât a anunțat-o pe soția sa despre faptul că urmează să fie reținută.

S-a menționat că, în conformitate cu cele convenite de către reprezentanții UE și ai Regatului Unit al Marii Britanii, în data de 24.12.2020, Acordul Comercial și de Cooperare dintre UE și Regatului Unit al Marii Britanii se aplică de la 01.01.2021, cu titlu provizoriu, titlul VII din acest acord reglementând predarea, dispozițiile fiind similare cu cele ale Deciziei Cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13.06.2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale UE.

La semnalare a fost atașat mandatul european de arestare tradus în limba română, un exemplar fiind înmânat persoanei solicitate.

Verificând dispozițiile art. 101 din Legea 302/2004, republicată și modificată, procurorul a emis ordonanță de reținere pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 05.03.2023, ora 00:55, până la data de 06.03.2023, ora 00:55.

Față de aspectele arătate, în temeiul art. 103, art. 104 din Legea nr. 302/2004 modificată, raportat la dispozițiile art. 85 și titlul VII din Acordul Comercial și de Cooperare dintre UE și din Regatul Unit al Marii Britanii procurorul a propus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara; executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare engleze împotriva persoanei urmărite internațional A. și arestarea acestuia pentru o perioadă de 30 de zile în vederea predării către organele judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii.

De asemenea, procurorul a solicitat să se constate că persoana urmărită internațional A. nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și că nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

Analizând sesizarea Parchetului, Curtea a reținut că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul de arestare de către autoritățile judiciare din Marea Britanie, emis de Parchetul Curții din Lothian și Borders la Edinburgh, dosar de referință x-ICU Ref. - EO/39/22, la data de 08.02.2023, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

Starea de fapt reținută în cuprinsul mandatului european de arestare se referă la faptul că între 11 noiembrie 2018 și 28 august 2020 inclusiv, la str. x toate în Glasgow, aeroportul Glasgow, și pretutindeni unde A. și B. sau B., acționând singuri sau alături de alte persoane, au trăit în mod conștient din veniturile obținute din prostituție, contrar C. pen. (Consolidat) Actul 1995 (Scoția), Secțiunea 11 (l)(a) fapt prevăzut în Secțiunea 5 din Legea privind Traficul și exploatarea ființelor umane Legea 2015 (Scoția) ce prevede că infracțiunea va fi agravată de conexiunea cu activitățile de trafic a ființelor umane.

De asemenea, s-a reținut că între 23 aprilie 2020 și 28 august 2020 inclusiv la ap. x și ap. y str. x ambele în Glasgow, și pretutindeni unde A. și B. sau B., acționând singuri sau alături de alte persoane, au organizat un bordel, contrar C. pen. (Consolidat) Actul 1995 (Scoția), Secțiunea 11 (5)(a) și (6) fapt prevăzut în Secțiunea 5 din Legea privind Traficul și exploatarea ființelor umane Legea 2015 (Scoția) ce prevede că infracțiunea va fi agravată de conexiunea cu activitățile de trafic a ființelor umane.

Totodată, s-a reținut că, cu diferite ocazii între 11 noiembrie 2018 și 28 august 2020, inclusiv, la str. x toate în Glasgow, și pretutindeni unde A. și B. sau B., acționând singuri sau alături de alte persoane, au transferat și sustras din Scoția proprietate ce face obiectul unei infracțiuni în sensul Legii menționate mai sus adică prin faptul că au primit sume de bani în conturi bancare operate de aceștia, operând transferuri între conturi, transferând sume de bani în România și în alte locuri contrar legislației UK.

Astfel, persoana este solicitată în vederea cercetării penale sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane.

Cu privire la decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare, în cuprinsul mandatului se menționează că acuzatul nu s-a prezentat la termenul de judecată din 24.06.2022 la Tribunalul local Glasgow, deși a fost notificat conform procedurilor.

În ședința publică din 05.03.2023, persoanei extrădabilă A. i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului de arestare, în declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din aceeași dată, persoana extrădabilă arătând că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și că nu renunță la beneficiul regulii specialității. Persoana extrădabilă a invocat că are familie în România și are afaceri judiciare în țară, împotriva sa fiind deschis un dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște.

Curtea a observat că în cauză se pune în discuție executarea unui mandat de arestare, emis de către autoritățile judiciare din Marea Britanie în vederea judecării persoanei extrădabile pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.

La data prezentă Marea Britanie nu mai face parte din Uniunea Europeană.

În materia cooperării judiciare internaționale în materie penală între Uniunea Europeană și Marea Britanie este incident Acordul Comercial și de Cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea europeană a energiei atomice pe de-o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte.

Acest acord în Titlul VII reglementează situațiile tranzitorii în urma ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană în cazul emiterii unor mandate europene de arestare; în acest sens este art. 111 și art. 112, care se aplică până la încheierea perioadei de tranziție, care în prezent este finalizată.

După perioada de tranziție, extrădarea și predarea unei persoane, între Uniunea Europeană și Marea Britanie se realizează potrivit art. 76 - art. 109 din Acord.

În acest sens, printre altele din Acord, se reține că art. 79 reglementează condițiile de emitere a unui mandat de arestare. Art. 80-81 reglementează motivele de neexecutare obligatorie sau facultativă ale unui mandat de arestare. Art. 86 reglementează conținutul și forma unui mandat de arestare. Art. 87 reglementează transmiterea unui mandat de arestare, inclusiv cea directă către autoritățile judiciare de executare a mandatului de arestare. Art. 101 reglementează termenul pentru predarea persoanei extrădabile. Art. 102 reglementează predarea amânată sau condiționată (ce prevede că se poate amâna predarea persoanei căutate pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul de executare sau după caz dacă a fost condamnată pentru a putea executa pe teritoriul statului de executare o pedeapsă la care a fost condamnată pentru săvârșirea unei alte fapte decât cea prevăzută în mandatul de arestare). Art. 104 reglementează computarea perioadei de detenție executate în statul de executare urmare a executării unui mandat de arestare emis potrivit acestui Acord. Art. 108 reglementează suportarea cheltuielilor de judecată.

În raport cu împrejurarea că la data prezentă Marea Britanie nu mai este un membru al Uniunii Europene, s-a arătat că aceasta este considerată un stat terț în accepțiunea Legii nr. 302/2004, situație în care cererea de predare formulată de Marea Britanie are caracterul unei cereri de extrădare pasivă în accepțiunea legii 302/2004.

În acest sens din Legea nr. 302/2004, s-a reținut că în condițiile art. 11 alin. (1), cererile de asistență judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autoritățile judiciare solicitante, autorităților judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul juridic internațional aplicabil în relația dintre statul solicitant și statul solicitat reglementează acest mod de transmitere. Potrivit art. 14 alin. (1), cererile adresate României și actele anexe trebuie însoțite de o traducere în limba română sau în limba engleză ori franceză, cu excepția situațiilor prevăzute expres de prezenta lege. Potrivit art. 15 alin. (2) autoritățile române solicitate sunt obligate să comunice autorităților competente ale statului solicitant informațiile necesare duratei pedepselor și măsurilor privative de libertate executate în România, în baza unei cereri adresate autorităților judiciare române. În condițiile art. 18 pot fi extrădate din România, în condițiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanței penale în statul solicitant. Art. 19 reglementează persoanele exceptate de la extrădare iar art. 20 reglementează condițiile în care pot fi extrădați cetățenii români. Art. 21 și art. 22 reglementează motivele obligatorii sau opționale de refuz a extrădării. Art. 24 reglementează ca regulă condiția dublei incriminări pentru admiterea unei cereri de extrădare, dar și excepții de la această regulă. Potrivit art. 26, extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecății, pentru fapte a căror săvârșire atrage potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puțin 4 luni. Potrivit art. 37 alin. (1), extrădarea din România se hotărăște de justiție. Potrivit art. 41 alin. (1), în procedura de extrădare pasivă, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrală și de Ministerul Public din România. Iar în condițiile art. 42 alin. (1) procedura judiciară de extrădare este de competența curții de apel în a cărei circumscripție a fost localizată persoana extrădabilă și a parchetului de pe lângă aceasta. Potrivit art. 43 alin. (2) după identificare, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost prinsă persoana extrădabilă sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile și continuării procedurii judiciare de soluționare a cererii de extrădare. Potrivit alin. (3), arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii, până la predarea efectivă către statul solicitant, să poată depăși 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător. Potrivit alin. (6) al aceluiași articol, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea predării. În condițiile art. 52 alin. (2) și (3), curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării, în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57. În condițiile art. 58 alin. (1) și (3), în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen; în cazul amânării predării persoanei extrădate, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Potrivit art. 74 alin. (1), persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deținută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile când: a) statul care a predat-o consimte; în acest scop, autoritățile române competente vor transmite statului solicitat o cerere însoțită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2) și de un proces-verbal în care se consemnează declarațiile persoanei extrădate; b) având posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul României, ori dacă a revenit în România după ce a părăsit teritoriul statului român. Potrivit art. 76 alin. (1), cheltuielile privind procedura de extrădare efectuate pe teritoriul României se suportă de statul român, prin bugetele autorităților și instituțiilor implicate, în funcție de atribuțiile conferite fiecăreia dintre acestea prin prezenta lege. Dispozițiile art. 16 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

În raport cu cele de mai sus, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile extrădării pasive către Marea Britanie a persoanei extrădabile. În acest sens, s-a constatat că persoana extrădabilă a fost arestată în Marea Britanie pentru că nu a participat la judecata unui proces penal în care este acuzată de săvârșirea a patru infracțiuni, care sunt pedepsite cu închisoarea maximă de până la 14 ani. Aceste infracțiuni se regăsesc parțial și la pct. 79 alin. (4) din Acordul încheiat între Marea Britanie și UE având totodată corespondent și în legislația română în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 din C. pen. și în infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 49 din Legea nr. 129/2019; pedepsite de legiuitorul din România cu închisoare de peste un an. Ca urmare este îndeplinită condiția privind durata pedepsei pentru care se poate încuviința extrădarea pasivă prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004. Totodată, în cauză, în raport cu data prezumtivelor fapte (după data de 11 noiembrie 2018), s-a apreciat că nu a intervenit prescripția răspunderii penale, potrivit legislației române pentru aceste fapte.

S-a mai arătat că, în cauză nu se identifică motive obligatorii sau opționale de refuz a extrădării prevăzute de art. 21 și art. 22 din Legea nr. 302/2004, extrădarea putându-se face chiar dacă persoana extrădabilă este cetățean român, în acest sens existând Acordul Uniunii Europene cu Marea Britanie; ca urmare fiind îndeplinite condițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 dat fiind că România face parte din Uniunea Europeană fiindu-i opozabil acordul.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că neacceptarea de către persoana extrădabilă a acuzațiilor aduse acesteia de către autoritățile judiciare din Marea Britanie nu constituie un motiv suficient pentru a refuza executarea mandatului de arestare emis de autoritățile judiciare din statul solicitant, în acest sens este art. 52 alin. (2) din Legea 302/2004.

Totodată Curtea nu a identificat motive pentru amânarea predării în condițiile art. 58 din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care, chiar dacă persoana extrădabilă a arătat că este cercetată penal de către autoritățile judiciare din România, în urma verificărilor efectuate de către parchet, dispuse de către instanță, nu au fost identificate aceste afaceri judiciare și nici persoana solicitată, nu a indicat mijloace de probă în acest sens concrete.

Împotriva Sentinței penale nr. 57/PI din data de 05 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală au formulat contestație reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și persoana solicitată A..

În susținerea contestației, procurorul a invocat faptul că sentința penală contestată este nelegală sub aspectul calificării cererii și soluționării acesteia în baza dispozițiilor legale privind extrădarea în condițiile în care erau incidente prevederile Acordului Comercial și de Cooperare între Uniunea Europeana și Comunitatea Europeana a Energiei Atomice și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În susținerea contestației, persoana solicitată A. a invocat faptul că este incident cazul de refuz la extrădare, prevăzut de art. 58 din Legea nr. 302/2004 întrucât are calitatea de inculpat în Dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, obiectul cauzei fiind art. 196 alin. (2) și (3) din C. pen.. În acest sens, a apreciat că se impunea amânarea predării până la soluționarea definitivă a dosarului menționat și emiterea mandatului de arestare la data încetării motivelor care au stat la baza amânării predării.

Analizând contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de contestatorul A., prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale relevante în materia de referință, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că între România și Marea Britanie sunt aplicabile dispozițiile Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L444/14 din 31.12.2020.

Astfel, se reține că, art. 1aw. Surr. 112 din Acord (cu denumirea marginală "Aplicarea în cazul mandatelor europene de arestare existente"), se aplică în ceea ce privește mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării mandatului înainte de încheierea acestei perioade.

De asemenea, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile Titlului III se aplică și în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, dispozițiile Acordului completându-se cu cele ale Legii nr. 302/2004 republicată.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă. Învestit cu executarea unui mandat de arestare emis de autoritatea judiciară competentă a statului solicitant, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată nefondată contestația parchetului întrucât instanța de fond a reținut în mod corect că în cadrul cooperării judiciare internaționale în materie penală între Uniunea Europeană și Marea Britanie este incident Acordul Comercial și de Cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea europeană a energiei atomice pe de-o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte. De asemenea, s-a făcut referire și la dispozițiile din Acord, care reglementează condițiile de emitere a unui mandat de arestare. Cu toate acestea, s-au reținut și dispozițiile din Legea nr. 302/2004 privind extrădarea, menționându-se că acest acord, în Titlul VII, reglementează situațiile tranzitorii în urma ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, pentru ipoteza emiterii unor mandate europene de arestare. În acest sens, s-a precizat că art. 111 și art. 112, se aplică până la încheierea perioadei de tranziție, în prezent este finalizată.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar apreciază că în cauză sunt în continuare aplicabile dispozițiile privitoare la mandatul european de arestare prevăzute în Legea nr. 302/2004, fiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 112 din Acord referitoare la situația mandatelor europene de arestare existente la data încheierii perioadei de tranziție, astfel că instanța de control judiciar va evalua condițiile impuse de Acord pentru mandatul european de arestare.

Se constată că persoanei solicitate, A., i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului de arestare, în limba română, precum și procesul-verbal privind drepturile procesuale pe care le are în cadrul procedurii de față, conform art. 89 din Acord (similar art. 106 din Legea nr. 302/2004).

Totodată, în raport de art. 91 și art. 92 din Acord (similar art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004), se reține că, în declarația dată în fața primei instanțe contestatorul a arătat că nu are obiecțiuni asupra identității sale, a înțeles conținutul mandatului de arestare, nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și că nu renunță la beneficiul regulii specialității. A invocat că are familie în România și are afaceri judiciare în țară, împotriva sa fiind deschis un dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște.

De asemenea, se reține că mandatul de arestare care formează obiectul procedurii de față, a fost emis la data de 08.02.2023 de către Parchetul Curții din Lothian și Borders la Edinburgh, dosar de referință x-ICU Ref. - EO/39/22.

În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare conform art. 76 și art. 78 lit. a) din Acord se reține că cetățeanul român A. este solicitat pentru efectuarea urmăririi penale pentru săvârșirea unor infracțiuni de proxenetism și spălare a banilor. Se reține că aceste infracțiuni fac parte parțial din categoria celor enumerate în art. 79 alin. (4) pct. 5 din Acord care exonerează autoritatea judiciară de executare de obligația verificării dublei incriminări (similar 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004).

Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 79 alin. (2) din Acord (similar art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004), care condiționează predarea persoanei solicitate în baza unui mandat de arestare de îndeplinirea condiției ca fapta/faptele pentru care se solicită predarea să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, procedând la verificarea dublei incriminări, se constată că faptele descrise în cuprinsul mandatului de arestare constituie infracțiuni și potrivit legii române, respectiv infracțiunile de proxenetism, prevăzută de art. 213 din C. pen. și infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 49 din Legea nr. 129/2019, infracțiuni ce sunt pedepsite de legiuitorul din România cu închisoare de peste un an (maxim special 7 ani în varianta tip, respectiv 12 ani și 10 ani).

Totodată, în raport cu data comiterii fapte cercetate (ulterioară datei de 11 noiembrie 2018), se constată că nu a intervenit prescripția răspunderii penale, potrivit legislației române.

În egală măsură, că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului de arestare, așa cum sunt acestea prezentate în art. 80 și art. 81 din Acord (similar art. 99 din Legea nr. 302/2004).

În ceea ce privește situațiile în care se poate dispune amânarea predării, (art. 102 din Acord), aspect ce a constituit critica persoanei solicitate, Înalta Curte reține că dispozițiile din Acord se completează cu dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Dispozițiile art. 58 alin. (2) - (5) și (7) se aplică în mod corespunzător.

Chiar dacă prima instanță a apreciat că persoana solicitată nu a făcut dovada că este urmărită penal de către autoritățile judiciare române, Înalta Curte constată că persoana solicitată are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din C. pen., constând în aceea că, în data de 13.09.2019, în timp ce conducea autovehiculul marca ..., cu nr. de înmatriculare ... pe DJ 711, în localitatea Matraca, jud. Dâmbovița, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, pătrunzând pe sensul opus de mers, unde a intrat în coliziune cu un atelaj hipo ce era condus de numitul C., rezultând vătămarea corporală a acestuia, care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 100 de zile de îngrijire medicală.

Instanța de control judiciar constată că norma evaluată nu are caracter imperativ în materia amânării predării. Din modalitatea de redactare se constată că acest motivul este unul facultativ, ce nu impune de plano amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei pendinte în țara sa de origine.

Având în vedere relațiile sociale periclitate și urmările produse prin infracțiunile săvârșite de persoana solicitată, în țară și în străinătate, se constată că, în raport de interesul cercetării, primează procedura desfășurată de către autoritățile judiciare din Marea Britanie și rezolvarea raportului de conflict mai sever, determinat de infracțiuni intenționate, cu pericol abstract net superior celei cercetate de către autoritățile judiciare române, aspecte față de care este necesară predarea persoanei solicitate autorităților judiciare străine, în vederea lămuririi situației sale juridice.

Ca urmare, nu se impune amânarea predării pentru finalizarea cercetărilor, de către autoritățile judiciare române, pentru o infracțiune de vătămare corporală din culpă, astfel că Înalta Curte va constata că nu este incident motivul de amânare a predării, prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, invocat de către contestator și va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 57/PI din data de 05 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 57/PI din data de 05 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 150 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2023.

GGC - NN