ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 286/2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 74/PI din data de 23 martie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Grecia - Parchetul Curții de Apel din Atena, la data de 10.03.2023 în Dosarul nr. x/2023, pe numele persoanei solicitate A. și s-a dispus predarea acestuia către organele judiciare din Grecia.

În baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Grecia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 23.03.2023, până la data de 21.04.2023, inclusiv.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiției ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate de către autoritățile din Grecia, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut că autoritățile judiciare din Grecia au emis mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate în vederea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de furt calificat comis de două persoane care s-au organizat cu scopul de a comite furturi consecutive (executate și tentative), faptă prevăzută de art. 26 a, 27, 42 alin. (1), (37)4 alin. (1) cazul d-372 alin. (1) secțiunea a din C. pen. din Grecia, durata maximă a pedepsei prevăzută de legea penală din Grecia pentru această infracțiune fiind de 10 ani închisoare (pedeapsă privativă de libertate de la 5 la 10 ani).

În fapt, s-a reținut că la data de 18.11.2022, în Atena, după ce persoana urmărită a inspectat partea din afară a magazinului de vânzări de ceasuri "x" situat pe strada x, deținut de societatea "B.." pentru a vedea amplasarea interiorului, numărul de angajați de acolo și, în general, condițiile sale de funcționare, co-făptașul său C. sau D. sau E. sau E. sau E. a intrat în magazin și pretinzând că vrea să cumpere un ceas de aur pentru tatăl său, l-a convins pe angajatul F. să-i arate 6 ceasuri de aur și, fără a fi observat, a sustras un ceas marca "x", în valoare de 37.900 de euro, cu intenția însușirii acestuia împreună cu co-făptașul său.

La data de 17.11.2022, în Atena, hotărând săvârșirea infracțiunii de furt, co-făptașul menționat a intrat în magazinul de bijuterii situat la intersecția străzilor x, respectiv magazinul "G." și pretinzând că vrea să cumpere un ceas de aur pentru tatăl său, a convins-o pe angajata H. să îi arate niște ceasuri de aur și fără să fie observat de către angajată, a ascuns între picioare unul dintre ceasurile arătate, dar atunci când angajații magazinului au realizat că lipsește un ceas, acesta a fost forțat să îl pună înapoi pe tejgheaua magazinului și să plece.

Curtea, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există nici un motiv de refuz al executării acestuia, faptele pentru care este solicitată persoana urmărită sunt pedepsite și de legea penală română, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, în legislația penală română infracțiunea descrisă în mandatul european de arestare fiind reglementată de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., respectiv infracțiunea de furt în formă continuată, iar termenul de prescripție nu este împlinit.

În ceea ce privește cererea persoanei solicitate privind amânarea predării acesteia, întrucât persoana solicitată ar avea un dosar penal pe rolul instanțelor din România, Curtea a constatat că apărările persoanei solicitate sunt nefondate, întrucât potrivit procesului-verbal încheiat de procuror rezultă că în dosarul penal nr. x/P/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, însă, la acest moment, cercetările se efectuează în rem, iar persoana solicitată nu are calitatea procesuală de suspect sau inculpat în acel dosar.

Astfel, Curtea a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile legale privind amânarea predării, întrucât persoana solicitată nu este cercetată penal de către autoritățile judiciare române în dosarul penal menționat nr. x/2023 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, acesta neavând calitatea de suspect sau de inculpat în acest dosar, iar cercetările se efectuează în rem.

Apărările persoanei solicitate potrivit cărora este nevinovată de săvârșirea faptelor imputate prin mandatul european de arestare, s-a apreciat că nu pot fi verificate de autoritățile judiciare române, instanța fiind îndrituită a analiza solicitarea autorităților judiciare din Grecia, doar din punct de vedere formal, potrivit Legii nr. 302/2004.

Persoana solicitată a invocat în apărare că există o cauză de refuz al executării, deoarece la pronunțarea încheierii prin care autoritățile judiciare din Atena au emis mandatul european de arestare nu a fost respectat dreptul la apărare al persoanei solicitate și nu a fost citat, astfel fiind încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și fiind lipsit de o apărare efectivă, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 302/2004, Curtea reținând însă că motivul invocat nu se încadrează în cazurile de refuz de executare imperativ prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004 sau facultative prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004.

Curtea a arătat că motivul facultativ de refuz de executare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 vizează citarea persoanei solicitate, asistarea acesteia de către avocat și prezența la judecarea cauzei pe fond, iar nu la emiterea mandatului european de arestare.

Cu privire la propunerea de arestare preventivă a persoanei solicitate, Curtea a constatat că aceasta este admisibilă având în vedere că persoana solicitată a fost dată în urmărire internațională prin Sistemul de Informații Schengen de către autoritățile judiciare din Grecia, aceste autorități au emis un mandat european de arestare împotriva persoanei urmărite internațional, A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt, astfel încât raportat la gravitatea faptei pentru care este cercetată se impune luarea măsurii arestării preventive în vederea predării către autoritățile judiciare din Grecia. Curtea a reținut că potrivit art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, în cazul predării persoanei solicitate în vedere executării mandatului european de arestare, singura măsură preventivă care poate fi dispună este măsura arestului preventiv, legea specială nepermițând o măsură preventivă alternativă.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestație.

Contestația nu a fost motivată în scris, iar susținerile orale ale apărătorului din oficiu al contestatorului sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate".

Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza de față, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.03.2023, în Dosarul nr. x/2023 de către autoritățile judiciare din Grecia - Parchetul Curții de Apel din Atena față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat comis de două persoane care s-au organizat cu scopul de a comite furturi consecutive (executate și tentative), faptă prevăzută de art. 26 a, 27, 42 alin. (1), (37)4 alin. (1) cazul d-372 alin. (1) secțiunea a din C. pen. din Grecia, durata maximă a pedepsei prevăzută de legea penală din Grecia pentru această infracțiune fiind de 10 ani închisoare (pedeapsă privativă de libertate de la 5 la 10 ani). Deopotrivă, Înalta Curte reține că infracțiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

În acord cu instanța de fond, se constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar, pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

Referitor la susținerea apărării cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul că autoritățile judiciare din Atena, care au emis mandatul european de arestare, nu l-a fost citat și a fost lipsit de o apărare efectivă la momentul emiterii mandatului european de arestare pe numele său, se observă că aceasta este lipsită de temeinicie, dat fiind faptul că acest motiv nu face parte din cele obligatorii sau facultative de refuz al predării. Înalta Curte notează că motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 vizează situațiile în care persoana solicitată nu a fost citată, nu a fost asistată de apărător sau nu a fost prezentă la judecarea cauzei pe fond și nu la emiterea mandatului european de arestare, motiv pentru care nu se poate afirma că nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul definit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Mai mult, se observă că mandatul european de arestare a fost emis tocmai pentru efectuarea de cercetări de către autoritățile judiciare din Grecia, unde persoana solicitată are posibilitatea să-și facă apărările ce le consideră de cuviință pentru dovedirea nevinovăției sale.

De asemenea, în considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004 republicată, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.

Contrar susținerilor apărării, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că persoana solicitată nu are calitatea de suspect sau inculpat în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila x al lucrării nr. x/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și mai mult, în dosarul penal menționat s-a început urmărirea penală în rem, adică cu privire la săvârșirea unei fapte de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, și nu in personam.

Așadar, aspectele invocate de către contestator nu pot fi reținute nici ca temei pentru refuzul executării mandatului, potrivit art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, dar nici ca temei pentru amânarea predării, potrivit art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte reține că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, astfel cum rezultă din declarația dată în fața primei instanțe în ședința publică din data de 23.03.2023, însă constată că în astfel de situații, așa cum rezultă din dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea, ceea ce s-a și întâmplat în speță.

În raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Grecia și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

În ceea ce privește măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reține că aceasta este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea.

În acest sens, instanța de control judiciar notează că dispozițiile din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

În raport de cele ce preced, se constată că datele ce caracterizează persoana contestatorului invocate cu ocazia dezbaterilor nu pot fi evaluate la acest moment pentru a se dispune o măsură preventivă mai blândă față de acesta.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 74/PI din data de 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în Dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 74/PI din data de 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2023.

GGC - ED