ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 288/PI din data de 02 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 16.10.2022 de Parchetul Graz din Austria, pe numele persoanei solicitate A. și predarea acesteia către organele judiciare din Austria.

A constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Austria și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a menținut starea de arest a persoanei solicitate A. dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME din 21.10.2022, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 02.11.2022, până în data de 01.12.2022 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Austria.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Timișoara, secția penală a reținut că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată la data de 20.10.2022, s-a propus, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei urmărită internațional A., cetățean român, pentru o perioadă de 15 zile, în vederea predării către autoritățile judiciare din Austria, cu motivarea că pe numele acesteia autoritățile judiciare din Austria au emis un mandat european de arestare pentru comiterea a trei infracțiuni de furt.

Prin încheierea de ședință din 21.10.2022, instanța, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și în consecință, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 21.10.2022, până la data de 04.11.2022, inclusiv, în acest sens fiind emis mandatul de arestare nr. x/ME din 21.10.2022, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen. De asemenea, a dispus amânarea cauzei pentru data de 02.11.2022, în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.

Împotriva încheierii din data de 21.10.2022, persona solicitată A. a declarat contestație, care a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 671/26.10.2022 pronunțată de Înalt Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. x/2022.

S-a comunicat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, propunerea de arestare pe o perioadă de 30 zile a persoanei solicitate, în vederea predării în Austria precum și mandatul european de arestare mandatului european de arestare emis la data de 16.10.2022 de Parchetul Graz din Austria, pe numele persoanei solicitate, din cuprinsul căruia se reține că acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere și de furt.

Din cuprinsul mandatului european de arestare, în fapt a rezultat că în perioada 27 și 29 august 2022, într-o localitate necunoscută de pe teritoriul federal, persoana solicitată A. și-ar fi însușit bunurile menționate mai jos, care i-au fost încredințate, în valoare totală care depășește 5.000 Euro, intenția sa fiind de a se îmbogăți fără justă cauză.

Astfel, se reține că: persoana solicitată A. și-ar fi însușit un camion marca x, pus la dispoziție de B. pentru cursele de livrare, cu numărul de înmatriculare x, în valoare de aproximativ 28.620 Euro (fapta/actul material 1). Prin această faptă și-ar fi însușit în total 47 de pachete cu conținut și valoare necunoscute, predate spre livrare de către C., precum și un scaner și o imprimantă ale D. (fapta/actul material 2);

De asemenea, s-a reținut că persoana solicitată A. ar fi sustras de la persoanele menționate mai jos, bunuri mobile aparținând acestora, a căror valoare, existând dubii asupra acesteia, nu ar depăși 5.000 Euro, cu intenția de se îmbogăți fără justă cauză, și anume: la data de 28 august 2022, în jurul orei 19:11, în localitatea Gralla, a sustras persoanelor cu drept de dispoziție asupra benzinăriei E., 70.09 litri de motorină în valoare de 154,13 euro, prin aceea că a alimentat camionul menționat la fapta/actul material 1a) și și-a continuat călătoria fără să achite nota de plată (fapta/actul material 3); la data de 30 august 2022, în localitatea Premstatten, a sustras de la numitul F. două televizoare, o combină stereo și două lanțuri în valoare necunoscută‚ după ce a pătruns în casa susnumitului și a luat bunurile (fapta/actul material 4).

Din cuprinsul mandatului european de arestare a rezultat că persoana urmărită internațional A. este suspectat de comiterea infracțiunilor de abuz de încredere, prevăzut de art. 133 alin. (1) și (2) primul caz din C. pen. austriac și furt, prevăzut de art. 127 din C. pen. austriac.

S-a mai precizat că, legea penală austriacă prevede pentru infracțiunea de abuz de încredere, pedeapsa privativă de libertate de până la 3 ani, iar pentru infracțiunea de furt, pedeapsa privativă de libertate de până la 6 luni sau amendă penală de până la 360 zile.

În ședința publică din 02.11.2022, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din aceeași dată, s-a reținut că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Austria și că nu renunță la beneficiul regulii specialității. Cu ocazia audierii, persoana solicitată a mai precizat că în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate de către autoritățile judiciare din Austria, dorește să execute pedeapsa în România.

Instanța, verificând admisibilitatea cererii, a constatat că nu exista niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, infracțiunea pentru care era cercetată persoana solicitată este pedepsită și de legea penală română, fiind îndeplinită condiția dublei încriminări, fapta putând fi încadrată la infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 C. pen.. De asemenea, termenul de prescripție a executării pedepsei nu era împlinit, raportat la data săvârșirii faptei descrise în mandatul european de arestare.

S-a menționat că instanța nu va putea avea în vedere susținerile legate de nevinovăția persoanei solicitate întrucât acest aspect nu intră în competența sa, iar faptul că în prezent se află în executare într-o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere aplicată de către autoritățile judiciare din România, nu constituie motiv de refuz al executării a mandatului european de arestare.

Întrucât nu exista niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, acesta cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de art. 87 din Legea 302/2004, modificată și completată, persoana solicitată nu a invocat niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării a mandatului european de arestare, s-a apreciat că nu există niciun motiv obligatoriu de refuz potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea 302/2004, modificată și completată, punându-se problema doar existenței unui motiv facultativ de refuz neinvocat de către persoana solicitată, prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea 302/2004, modificată și completată.

În ceea ce privește propunerea de arestare a persoanei solicitate, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a reținut că aceasta este admisibilă raportat la mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria prin care se solicită arestarea și predarea persoanei solicitate, necesitatea executării acestui mandat european de arestare, dar și în ceea ce privește efectuarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Austria, motiv pentru care urmează să se mențină starea de arest a acesteia pe o durată de 30 (treizeci) zile începând cu data de 02.11.2022 până în data de 01.12.2022 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Austria.

Împotriva sentinței penale nr. 288/PI din data de 02 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală a formulat contestație persoana solicitată A. invocând faptul că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile austrice, precum și faptul că se află în executarea unei pedepse pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Analizând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

De asemenea, art. 84 alin. (2) din aceeași lege prevede că, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării (art. 84 din Legea nr. 302/2004).

În cauză, solicitarea se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria.

Obiectul cercetării statului solicitant îl constituie comiterea infracțiunilor de comiterea infracțiunilor de abuz de încredere, prevăzut de art. 133 alin. (1) și (2) primul caz din C. pen. austriac și furt, prevăzut de art. 127 din C. pen. austriac.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, infracțiunile reținute de autoritățile judiciare din Austria au corespondent în legislația română în infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 C. pen.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau

(ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau

(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, prima instanță a reținut că nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și nu este incident niciunul din motivele opționale de refuz.

În ceea ce privește consimțământul persoanei solicitate, Înalta Curte amintește că potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, consimțământul nu este obligatoriu când persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România. Se constată că persoana solicitată este cetățean român și trăiește în România, sens în care acordul acestuia nu este necesar și poate fi executat neexistând motiv de refuz.

De asemenea, condamnarea contestatorului la o pedeapsă neprivativă de libertate, aflându-se în executarea unei pedepse sub supravegherea Serviciului de Probațiune Buzău, nu împiedică punerea în executare a mandatului eruopean de arestare. În acesst sens, se are în vedere că hotărârea prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european și predarea acesteia către organele judiciare din Austria va fi comunicată serviciului de probațiune, astfel încât neprezentarea acestuia la organul abilitat pentru îndeplinirea măsurilor de supraveghere va fi justificată.

Cu privire la măsura preventivă, Înalta Curte reține că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărâre ia și măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Măsura preventivă dispusă astfel este necesară punerii în executare a mandatului european de arestare și se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate, dar nu mai mult de 180 de zile, conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

În acest context, Înalta Curte constată ineficiența solicitării apărării de a dispune înlocuirea măsurii arestării cu o măsură mai blândă în raport de sănătatea precară a persoanei solicitate.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 288/PI din data de 02 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 288/PI din data de 02 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.