ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 209/2023

Deliberând asupra recursului declarat de petentul A. împotriva încheierii penale din data de 06 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 06 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., formulată de petentul A.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea depusă odată cu cererea de recurs în casație, la data de 27 februarie 2023, petentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., susținând că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 și art. 21 din Constituție.

S-a constatat că în prezenta cauză, petentul A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. cu argumentarea că textul legal nu prevede ca și motiv de recurs în casație nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei în cursul urmăririi penale, atunci când urmărirea penală a fost efectuată de un organ de urmărire penală necompetent material sau după calitate. A mai susținut că există posibilitatea ca, în situația unui proces având ca obiect acordul de recunoaștere a vinovăției, să fie pronunțată o hotărâre nelegală, respectiv să fie admis un acord de recunoaștere încheiat de inculpat cu un organ de urmărire penală necompetent material sau după calitatea persoanei.

Or, având în vedere faptul că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, care are rolul de a îndrepta hotărârile judecătorești acolo unde rodul judecății este afectat de o eroare de drept, petentul, prin apărător ales a apreciat că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. sunt afectate de un viciu de neconstituționalitate, întrucât nu reglementează cazul de casare atunci când "în cursul urmăririi penale nu au fost nerespectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când urmărirea penală a fost efectuată de un organ de urmărire penală necompetent material sau după calitatea persoanei". Concluzionând, a susținut că textul art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. este neconstituțional, în măsura în care nu reglementează ca și caz de recurs în casație și nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei în cursul urmăririi penale, atunci când urmărirea penală a fost efectuată de un organ de urmărire penală necompetent material sau după calitatea persoanei.

Înalta Curte, examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A., a apreciat că întrunește doar trei din cele patru condiții prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia - respectiv invocarea de către o parte din proces, în fața unei instanțe de judecată, a neconstituționalității unui text de lege aflat în vigoare, care nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale - nefiind îndeplinită condiția referitoare la existența legăturii excepției invocate cu soluționarea cauzei, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

În acest sens, s-a constatat că în susținerea cererii, petentul a invocat formal neconstituționalitatea dispozițiilor legale menționate, prin argumentele prezentate nefiind formulate veritabile critici de neconstituționalitate, solicitându-se, în esență, modificarea textelor de lege criticate ca fiind neconstituționale.

Astfel, s-a apreciat că prin demersul efectuat petentul urmărește, practic, modificarea și completarea conținutului art. 438 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură prin reglementarea, ca și caz de casare și a altor cazuri decât cele prevăzute actualmente de lege, ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare.

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, Înalta Curte a apreciat că excepția invocată nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluționarea cauzei.

În consecință, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A.

Împotriva încheierii penale din data de 06 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub Dosar nr. x/2021.1, fiind stabilit termen de judecată la data de 14 martie 2023.

Examinând recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale din data de 06 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reține următoarele:

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se înțelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini. Instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

Petentul A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. cu argumentarea că textul legal nu prevede ca și motiv de recurs în casație nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei în cursul urmăririi penale, atunci când urmărirea penală a fost efectuată de un organ de urmărire penală necompetent material sau după calitate.

Înalta Curte constată că dispoziția criticată nu are legătură cu soluționarea cauzei, de fapt, nu se formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate a textului de lege, ci se dorește, în realitate, completarea acestor prevederi legale. De altfel, Înalta Curte constată că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata cauzei, nefiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Prin demersul efectuat de petentul A. se urmărește, practic, modificarea și completarea conținutului art. 438 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură prin reglementarea, ca și caz de casare și a altor cazuri decât cele prevăzute actualmente de lege, ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare.

Așadar, în cauza de față, solicitarea nu privește controlul de constituționalitate al un text de lege, ci se urmărește ca prin invocarea excepției de neconstituționalitate a textului amintit, Curtea Constituțională ar trebui să se substituie legiuitorului, deoarece prin natura sa, nu este legiuitor pozitiv, iar numai organul legiuitor are competența de a adopta, modifica sau completa legile.

Or, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi acela de a completa dispozițiile legale, aceste aspecte neputând fi supuse controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale din data de 06 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale din data de 06 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2023.

GGC - ED