ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 607/2023

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra recursului declarat de inculpatul A.;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 2 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., formulată de recurentul inculpat A..

Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, s-a reținut că obiectul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală îl constituie cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 2 mai 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2013.

S-a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. se întemeiază exclusiv pe cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2022, s-au admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. și s-a trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursurilor în casație declarate de inculpații A. și B., cu citarea părților, pentru termenul din 19 ianuarie 2023.

Ulterior pronunțării instanței asupra admisibilității cererii de recurs în casație, la data de 12 decembrie 2022, recurentul inculpat a depus la dosarul cauzei o nouă cerere de recurs în casație, invocând prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale, ce face obiectul prezentei cauze.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. formulată de recurentul inculpat A. a fost apreciată a nu avea legătură cu obiectul dosarului, în condițiile în care, după pronunțarea încheierii de admitere în principiu a cererii de recurs în casație, obiectul cauzei nu poate fi extins la alte cazuri de casare, ce nu au fost invocate în cerere.

Totodată, s-a amintit că instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Ca atare s-a reținut că, în cadrul examenului de admisibilitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, iar sub acest aspect, instanțele judecătorești au statuat în mod constant că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau când se urmărește o completare sau o modificare a actului normativ.

Împotriva încheierii din data de 2 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2022, a declarat recurs inculpatul A., fără a indica motivele căii de atac formulate.

Examinând recursul declarat de apelantul inculpat A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întrucât instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Astfel, din perspectiva admisibilității, sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului a posteriori implică examinarea prealabilă a patru condiții de admisibilitate, expres reglementate de dispozițiile art. 2, art. 29 și art. 31 din Legea nr. 47/1992, respectiv:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- individualizarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea dispoziției legale criticate, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei contestate printr-o decizie precedentă.

În analiza condițiilor enumerate anterior, se constată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată de recurentul inculpat A. în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul înregistrat sub nr. x/2022, și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții.

În ceea ce privește existența unei legături dintre norma legală criticată cu soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, se observă că recurentul, prin excepția de neconstituționalitate ridicată, susține că soluția legislativă actuală, care permite exercitarea recursului în casație numai în cazul în care, în mod greșit, s-a reținut incidența prescripției speciale a răspunderii penale, iar nu și în cazul opus, în care, în mod greșit nu s-a reținut incidența prescripției speciale, contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 124, art. 129 din Constituția României, ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 453 din 24 iunie 2020, care, în opinia sa, permite reiterarea, pe calea căii extraordinare de atac a recursului în casație, a motivelor privind incidența prescripției speciale, după ce acestea au fost examinate și respinse de către instanța de apel.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. a fost formulată de către recurentul inculpat la data de 12 decembrie 2022, concomitent cu cererea de completare a recursului în casație formulat cu noi motive de recurs întemeiate pe cazul de casare reglementat de dispozițiile normative a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatată, aceasta după ce cererea de recurs în casație cu care a fost sesizată de către recurent Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, întemeiată exclusiv pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a fost admisă în principiu prin încheierea din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2022.

Instanța de recurs în casație, în ședința din data de 2 martie 2023, a respins cererea inculpatului A. de completare a cererii de recurs în casație, reținând că, după admiterea acesteia în principiu, obiectul cauzei nu poate fi extins la cazuri de casare care nu au fost invocate în cererea a cărei admisibilitate în principiu a fost analizată.

Prin urmare, finele de neprimire constatat în ceea ce privește cererea de completare a recursului în casație, reținut independent de dispozițiile normative a căror neconstituționalitate se invocă, face ca soluția ce ar putea fi dată în Dosarul nr. x/2022 să nu depindă de conținutul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., chiar și în eventualitatea în care s-ar constata neconstituționalitatea lor.

Astfel, reamintind că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, se constată că nu este îndeplinită condiția existenței unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în Dosarul nr. x/2022.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A..

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 2 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2023.