ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 495/A din data de 21 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-au respins, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 817/A din data de 24.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că în cauza penală finalizată cu pronunțarea Deciziei penale nr. 817/A din 24.06.2021 de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2016 s-au statuat, în ceea ce privește legea penală mai favorabilă contestatorilor, referitor la infracțiunea de șantaj comisă de cei doi contestatori-inculpați împotriva persoanei vătămate C. în perioada 2011 - ianuarie 2014, că legea penală mai favorabilă inculpaților este legea în vigoare la momentul epuizării faptelor, respectiv C. pen. din 1969, care conținea cazuri valide de întrerupere a prescripției răspunderii penale (prevăzute la art. 123), iar în raport cu momentul epuizării infracțiunii judecate (ianuarie 2014) nu s-a împlinit în speță, până la data pronunțării hotărârii instanței de apel, termenul de prescripție specială a răspunderii penale prevăzut la art. 124 din C. pen. din 1968 (10 ani).

În acest context, Curtea a subliniat că în cadrul contestației în anulare nu poate fi repusă în discuție legea penală mai favorabilă în condițiile în care evaluarea instanței cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză a căpătat autoritate de lucru judecat, această evaluare nu mai poate fi reconsiderată în cadrul unei căi extraordinare de atac, întrucât excedează competenței instanței învestite cu o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. Curtea a reținut că în cadrul procesual oferit de judecarea unei contestații în anulare instanța nu poate schimba încadrarea juridică a faptelor și nici nu poate recalifica faptele cu privire la care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă, ci poate doar să îndrepte erorile de procedură în condițiile expres reglementate de art. 426 din C. proc. pen.

De altfel, Curtea a constatat că după rămânerea definitivă a unei hotărâri penale, invocarea legii penale mai favorabile se poate realiza doar în situațiile expres prevăzute de lege, respectiv exclusiv în condițiile art. 595 din C. proc. pen. raportat la art. 6 din C. pen., dispoziții care nu urmăresc să îl aducă pe condamnatul definitiv în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar să garanteze respectarea principiului legalității prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă (mai favorabilă).

Prin urmare, întrucât în cauză nu se poate dispune recalificarea juridică a faptelor de șantaj epuizate în ianuarie 2014 pentru care au fost judecați și condamnați contestatorii, Curtea a statuat că acestea rămân sub incidența vechiul C. pen., stabilit în mod definitiv ca lege penală mai favorabilă și că invocarea faptului că legea penală mai favorabilă a fost determinată în mod eronat prin hotărârea definitivă de condamnare are ca premisă o eroare de judecată, iar nu o eroare de procedură care să poată fi îndreptată pe calea contestației în anulare.

Referitor la infracțiunea de șantaj în formă agravată comisă împotriva persoanei vătămate D. în perioada 2012 - iulie 2016 și la infracțiunea de camătă comisă în perioada martie - august 2016 pentru care a fost condamnat inculpatul A., Curtea a reținut că legea penală mai favorabilă inculpatului este constituită de reglementarea cuprinsă în noul C. pen.

În privința soluției de condamnare dispuse pentru aceste două infracțiuni, fără a mai fi nevoie să analizeze măsura în care sunt îndeplinite celelalte cerințe impuse de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. pentru admiterea pe fond a contestației în anulare, Curtea a constatat că este suficient să sublinieze că, în raport cu momentul la care s-au epuizat aceste infracțiuni, nu s-au împlinit, până la data pronunțării deciziei din apel (24.06.2021), nici termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de șantaj în formă agravată prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. (8 ani potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen.), nici termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de camătă prevăzută de art. 351 din C. pen. (5 ani potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.).

Împotriva acestei decizii contestatorii A. și B. au formulat apel.

Apelanții nu au formulat motive scrise, iar concluziile orale ale apărătorului ales au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând apelul, cu prioritate sub aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.

Prin Decizia penală nr. 495/A din data de 21 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-au respins, ca nefondate, contestațiile în anulare formulată de contestatorii A. și B., decizie care este definitivă. Conform art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă. Or, decizia atacată cu apel a fost dată în apel, deci este definitivă.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanții A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 495/A din data de 21.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanții A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 495/A din data de 21.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelanții la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2023.

GGC - ED