ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 433/A din 13 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 536/A/14.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosar nr. x/2018. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Curtea de apel a reținut că la data de 13.07.2022, sub nr. x/2022 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Oltenița contestația la executare formulată de contestatorul A., prin care a solicitat să se constate prescrisă fapta de ucidere din culpă (dosar nr. x/2018 - decizia penală nr. 536A/14.04.2021), faptă săvârșită în data de 30.04.2011.

Prin sentința penală nr. 196/04.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, instanța a admis excepția de necompetență materială invocată de contestatorul A., prin avocat ales, cu consecința declinării de competență de soluționare a contestației în anulare, în favoarea Curții de Apel București.

În procedura prevăzută de art. 431 C. proc. pen. (admiterea în principiu a contestației în anulare), Curtea de apel București a constatat că în cauză a fost atacată o hotărâre definitivă prin care instanța de apel s-a pronunțat cu privire la acțiunea penală și anume decizia penală nr. 536A/14.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, contestația în anulare este exercitată de o persoană din cele prevăzute de art. 427 C. proc. pen., contestatorul având calitate de inculpat, că a fost invocat un caz de contestație în anulare prevăzut de art. 426 C. proc. pen., însă nu se poate reține aparența de sustenabilitate a cazului invocat prin raportare la baza factuală prezentată în cererea formulată pentru dovedirea acestuia.

Contestatorul A. a invocat cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Curtea de apel a constatat că, prin decizia penală nr. 536/A/14.04.2021, instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului A., legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1968, reținând că aceasta se aplică în ansamblu, inclusiv prin raportare la dispozițiile din materia prescripției răspunderii penale, ori a cauzelor de întrerupere a cursului prescripției, chiar dacă acestea din urmă au survenit după 01 februarie 2014.

Prin urmare, în condițiile în care a intrat în autoritatea de lucru judecat evaluarea instanței cu privire la legea penală mai favorabilă și la efectele produse de trecerea timpului, Curtea opinează că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale și incidența prescripției generale sau speciale se poate realiza numai în condițiile art. 121 - art. 124 C. pen. din 1968.

Or, prin contestația în anulare condamnatul A. a invocat incidența prescripției răspunderii penale în condițiile noului C. pen., invocând efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) și nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022).

În acest cadru, Curtea de apel a apreciat că dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. nu pot fi invocate pentru a se obține schimbarea soluției pronunțate cu autoritate de lucru judecat în hotărârea definitivă cu privire la legea penală mai favorabilă.

Orice chestiune de fapt și de drept care a fost analizată de instanța de apel prin hotărârea definitivă pronunțată intră în puterea lucrului judecat și nu poate constitui un motiv de contestație în anulare, formulată în fața unui alt complet de la aceeași instanță; în acest sens instanța de contencios european a arătat în cauzele Mitrea c. României și Urbanovici c. României că simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare.

Curtea de apel a apreciat că, în lipsa unei intervenții legislative prin care să se extindă competența instanței în evaluarea cazurilor de contestație în anulare în ipoteza succesiunii de legi penale în timp, față de scopul urmărit prin intermediul căii extraordinare de atac de înlăturare a erorilor de procedură, de lege lata instanța nu poate schimba legea penală substanțială reținută cu autoritate de lucru judecat ca fiind mai favorabilă la momentul analizei admisibilității în principiu ori al soluționării fondului contestației în anulare.

Evaluarea instanței de apel atât cu privire la existența și tipicitatea faptei, cât și cu privire la legea penală mai favorabilă a produs efecte imediate. Această evaluare a intrat în autoritatea de lucru judecat, chiar dacă ulterior rămânerii definitive a hotărârii au survenit modificări legislative sau jurisprudențiale care sunt natură să învedereze caracterul eronat al analizei. Netemeinicia sau nelegalitatea soluției instanței de apel va putea fi contestată numai prin intermediul căilor extraordinare de atac prevăzute de lege și în condițiile restrictive stipulate de legiuitor.

În consecință, Curtea de apel a apreciat că nu se poate reține aparența de sustenabilitate a cazului invocat prin raportare la baza factuală prezentată în cererea formulată de A. pentru dovedirea acestuia, în condițiile în care legea penală mai favorabilă stabilită cu autoritate de lucru judecată este C. pen. din 1968, iar prin căile extraordinare de atac formulate contestatorul invocă dispozițiile noului C. pen. și, implicit, reevaluarea legii penale mai favorabile, adică comiterea de către instanță a unei erori de judecată, iar nu a uneia de procedură.

Împotriva acestei decizii penale a declarat apel condamnatul A., cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 28 martie 2023.

În dezbateri, la termenul de judecată de astăzi, 18 aprilie 2023, fost ridicată de procuror excepția inadmisibilității căii de atac.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că apelul formulat de apelantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementând procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.. În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, și a respins-o, ca inadmisibilă, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menționat faptul că aceasta este definitivă.

Prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Așadar, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

De asemenea, jurisprudența Înaltei Curți, secția penală (deciziile nr. 13/A/2022, nr. 251/A/2020, nr. 376/A/2019, nr. 319/A/2018, nr. 22/A/19 aprilie 2022) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Se constată că în cauză condamnatul A. a formulat o cale de atac pe care a denumit-o "apel" împotriva deciziei penale nr. 433/A din 13 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Condamnatul A. a formulat o cale de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare, în cauză nefiind incidentă nicio cale ordinară (apel) sau extraordinară de atac (contestație în anulare), decizia penală atacată de contestator fiind definitivă.

Așadar, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

De asemenea, având în vedere dispozițiile legale precitate și Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată nici pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 433/A din 13 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțate în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 433/A din 13 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțate în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2023.