ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 89 din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, s-a respins, în baza art. 430 C. proc. pen., cererea de suspendare a executării pedepsei, formulată de contestatorul condamnat A.

În baza art. 431 C. proc. pen., cu referire la art. 426 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1158 din 17.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2015.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, la data de 27.09.2022, sub numărul x/2022, contestatorul A. a solicitat admiterea contestației în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1158 din 17.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2015, pe motivul incidenței prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că prin Sentința nr. 46/P din 17.05.2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, fapta inculpatului A., care în perioada octombrie 2011 - ianuarie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în numele SC B. SRL și SC C. SRL, a emis facturi fictive prin care atesta livrarea unor mărfuri către SC D. SRL și SC Foraibăr SRL, în scopul degrevării acestor societăți de plata contribuțiilor la bugetul de stat, creând un prejudiciu în sumă de 15.019,82 RON și respectiv de 133.930,12 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscal, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Având în vedere conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, valoarea medie a prejudiciilor produse, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen. anterior.

Fapta aceluiași inculpat de a emite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai- octombrie 2014, în numele SC E. SRL facturi fiscale fictive, prin care atesta livrarea unor mărfuri către SC F. S.R.L, în scopul de a degreva această societate de plata obligațiilor datorate bugetului de stat, creând un prejudiciu în sumă de 3.046.736 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza textelor de lege menționate și a dispozițiilor art. 396 C. proc. pen., instanța a stabilit câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune, la individualizarea cărora a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. anterior în cazul primei infracțiuni și respectiv dispozițiile art. 74 C. pen., respectiv modul de comitere a faptelor, starea de pericol social creată, poziția procesuală a inculpatului.

Având în vedere că, în relația cu SC F. SRL București, urmare a stornării facturilor atât de societățile care le-au emis cât și de societatea care le-a înregistrat, nu s-a mai produs un prejudiciu bugetului de stat, se s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. Întrucât această circumstanță se raportează la faptă și nu la persoană, nefiind o circumstanță personală, se poate dispune reținerea ei doar cu privire la una din infracțiuni.

Raportat la pedepsele aplicate, pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, la pedeapsa principală adăugându-se un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 1158 din 17.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2015, s-au respins, ca nefondate, excepțiile tardivității și inadmisibilității apelului declarat de partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț și de partea civilă Statul Român reprezentat Ministerul Finanțelor Public - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva Sentinței penale nr. 46/P din 17.05.2018 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr. x/2015

S-a desființat în parte latura penală și latura civilă a sentinței penale apelate, după cum urmează:

(...)

(...)

Curtea a reținut cauza spre judecare doar cu privire la aceste aspecte și, în fond, a hotărât următoarele:

(...)

A obligat în solidar pe inculpații G., A., H., J., K., L., I., precum și pe partea responsabilă civilmente SC F. SRL București, aflată în procedura falimentului, reprezentată de M. și N. SRL, la plata către partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală a sumei de 32725118 (treizeci și două milioane șapte sute douăzeci și cinci o sută optsprezece) RON, sumă ce va fi actualizată la data plății efective, prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedură fiscală.

(...)

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de fiecare dintre inculpații G., H., J., L., K., I., O., P. și A., precum și de partea responsabilă civilmente SC ... SRL, împotriva împotriva Sentinței penale nr. 46/P din 17.05.2018 pronunțată de Tribunalul Neamț în soluționarea Dosarului penal nr. x/2015

Analizând contestația în anulare, Curtea de Apel Bacău a reținut că dispozițiile art. 426 - art. 432 C. proc. pen. instituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestația în anulare este o cale de atac cu caracter mixt, respectiv atât de anulare, cât și de retractare, ce permite instanței care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii să o anuleze, tocmai în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu drepturile procesuale ale părților sau a celor referitoare la instanța de judecată.

Potrivit art. 426 lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 431 C. proc. pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, în sensul în care cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

În prezenta procedură, a analizării admisibilității în principiu a contestației în anulare astfel cum a fost formulată, instanței îi revine obligația de a analiza: dacă sunt invocate motive de contestație în anulare dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. dacă sunt depuse probe ori se invocă dovezi care sunt la dosar pentru dovedirea cazului de contestație; dacă hotărârea atacată este o hotărâre definitivă ce vizează fondul cauzei, pentru că numai aceste hotărâri sunt susceptibile a fi atacate cu apel; dacă cererea este formulată în termenul legal; dacă motivele și probele ce stau la baza cererii nu au mai făcut obiectul unei contestații în anulare.

Curtea a reținut că pentru a se invoca cazul de contestație în anulare prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen. trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) existența unui caz care pune în discuție o greșeală de procedură a instanței de apel în aplicarea dispozițiilor art. 16 lit. e) - j) C. proc. pen.

b) existența la dosar a probelor din care rezultă incidența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 16 lit. e) - j) C. proc. pen.

c) instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la acest caz de încetare a procesului penal și nu i-a dat eficiența prevăzută de lege.

S-a constatat că acest caz tinde să rezolve cauza în sensul încetării procesului penal, în temeiul unei cauze existente și dovedite în momentul pronunțării deciziei de instanța de apel. Dacă instanța de apel, a analizat și s-a pronunțat asupra cazului invocat, în sensul că nu există sau nu este dovedit, fiind o rezolvare definitivă a acestei chestiuni, cu autoritate de lucru judecat, nu se poate invoca pe calea contestației în anulare. Deci cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen. este incident în ipoteza în care, anterior pronunțării hotărârii penale definitive de către instanța de apel, prin care s-a menținut soluția de condamnare, a intervenit o cauză de încetare a procesului penal - cum ar fi cea prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. f) teza finală C. proc. pen., necunoscută de către instanța de apel la momentul pronunțării hotărârii penale definitive.

În cauză sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 10/2017 a I.C.C.J., dată într-o dezlegare a unei chestiuni de drept în materie penală, conform căreia nu se poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal atunci când instanța de apel a dezbătut și analizat incidența acesteia.

Curtea a constatat că prezenta contestație în anulare a fost introdusă împotriva unei decizii definitive pronunțate în apel, în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen. (oricând, raportat la cazul de contestație expres invocat de contestator, anume art. 426 lit. b) C. proc. pen.), împrejurările invocate ca temei al contestației de către contestator sunt, formal, dintre cele prevăzute expres și limitativ la art. 426 C. proc. pen., anume acela de la art. 426 lit. b) C. proc. pen., însă, din cuprinsul deciziei contestate rezultă că nu există cazul de contestație în anulare invocat.

Cu privire la infracțiunea de evaziunea fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., comisă în perioada octombrie 2011 - ianuarie 2012, Curtea a apreciat că, în cadrul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, nu poate fi reanalizată legea penală mai favorabilă și, implicit, a se reaprecia asupra instituției prescripției răspunderii penale ca făcând parte dintr-o anumite lege penală mai favorabilă, atâta vreme cât dispozițiile procesual penale, prevăzute la art. 426 - art. 432 C. proc. pen., nu permit o atare analiză juridică, pe fondul acuzației în materie penală.

De altfel, în cadrul contestației în anulare se pot invoca exclusiv erori de procedură ale instanței de apel, nu erorile de judecată.

În plus, C. proc. pen. conferă prin alt mijloc procesual o eventuală reanalizare a legii penale mai favorabile, după rămânerea definitivă a hotărârii penale, anume prin acela de înlăturare sau modificare a pedepsei prin intervenirea unei legi penale noi, prevăzut la art. 595 C. proc. pen.

Cum, în prezenta speță, legea penală mai favorabilă în cazul infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., comisă în perioada octombrie 2011 - ianuarie 2012, a fost apreciată, definitiv, ca fiind C. pen. din 1969, prin prezenta cale de atac extraordinară nu se poate verifica eventuala eroare de procedură a instanței de apel decât prin raportare la instituția prescripției răspunderii penale conform C. pen. vechi, nu prin raportare la C. pen. nou, în vigoare de la 01.02.2014, condiții în care nu sunt aplicabile Deciziile nr. 297/2018 (prin care s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională) și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale (prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituționale, în întregime).

Cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziunea fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., comisă în perioada mai - octombrie 2014, Curtea a observat că, la momentul pronunțării deciziei contestate, în data de 17.12.2020, nu se împlinise termenul general al prescripției răspunderii penale, acela de 10 ani, prevăzut la art. 151 alin. (1) lit. b) C. pen., calculate de la momentul consumativ al acestei infracțiuni.

Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport și de aspectele invocate de contestator, Curtea a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, motiv pentru care a respins contestația în anulare.

Împotriva Deciziei penale nr. 89 din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, contestatorul condamnat A. a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac.

În conținutul cererii olografe, din data de 11.02.2023, contestatorul condamnat a menționat că dorește să declare apel cu referire la Decizia nr. 89 din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, întrucât a solicitat numai prescripția răspunderii penale, iar obiectul apelului este intervenirea unei legi penale noi.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține următoarele:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportând considerațiile teoretice anterior expuse la cauza dedusă judecății, constatând că a fost învestită cu soluționarea căii de atac a apelului împotriva Deciziei penale nr. 89 din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reține că, împotriva deciziei menționate, nu se prevede calea de atac a apelului; hotărârea atacată - pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare - este o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Dispozițiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

S-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), a reținut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecință, indiferent de soluția dispusă, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 89 din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., respingând apelul, va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 680 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 89 din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 680 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2023.

GGC - ED