ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 59/2021 din 07.05.2021, pronunțată de Tribunalul Vaslui, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 5 din C. proc. pen. (faptă din 09.06.2010).

În baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 5 din C. proc. pen. (faptă din 22.12.2010). Pe durata prevăzută de art. 71 din C. pen. s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a din C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, art. 64 lit. lit). b din C. pen. - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, art. 64 lit. lit). c din C. pen. - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, în concret, dreptul de a ocupa o funcție de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale. În baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) din C. pen., pe o durată de 3 ani. Conform art. 12 Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale s-a interzis inculpatului A. dreptul de a mai fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăților comerciale.

Prin aceeași sentință penală, în baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 5 din C. proc. pen. Pe durata prevăzută de art. 71 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, lit. lit). b și lit. c) din C. pen. iar în baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, art. 64 lit. lit). b din C. pen. - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, art. 64 lit. lit). c din C. pen. - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, în speță, dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 3 ani. Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, instanța a interzis inculpatului A. dreptul de a mai fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăților comerciale.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. și art. 34 lit. b) din C. pen. au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate pentru infracțiuni concurente, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. Alături de pedeapsa principală, pe durata prevăzută de art. 71 din C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, art. 64 lit. lit). b din C. pen. - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, art. 64 lit. lit). c din C. pen. - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, în concret, dreptul de a ocupa o funcție de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar în baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 861 din C. pen. instanța a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, iar conform art. 863 din C. pen. a stabilit următoarele măsuri de supraveghere față de inculpat:

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, pedeapsa complementară urmând a se executa în condițiile art. 66 din C. pen., respectiv, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În latura civilă a cauzei, instanța de fond a luat act că Statul Român -Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar în baza art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 206.765 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.

În baza. 397 din C. proc. pen., art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 și urm. din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, Decizia 19/2017 a ÎCCJ, instanța de fond a instituit măsuri asigurătorii constând în sechestru asigurător și poprire asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare ale inculpatului, până la concurența sumei de 206.765 RON, în vederea confiscării acesteia.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 669 din data de 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul promovat de inculpatul A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Vaslui, împotriva Sentinței penale nr. 59/2021 din data de 07.05.2021 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2019 al aceleiași instanțe, sentință care a fost desființat parțial, iar în rejudecare:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de fond în pedepsele componente, și:

S-a constatat că legea penală mai favorabilă situației juridice a inculpatului apelant este legea penală în vigoare.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 22.12.2010), ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale.

S-a înlăturat pedeapsa principală stabilită de instanța de fond în sarcina inculpatului A. pentru comiterea acestei infracțiuni, ca și pedepsele complementare și accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 02.11.2010), ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale.

S-a înlăturat pedeapsa principală stabilită de instanța de fond în sarcina inculpatului A. pentru comiterea acestei infracțiuni, ca și pedepsele complementare și accesorii.

S-a înlăturat aplicarea disp. art. 861 și urm. din C. pen. din 1969 privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a înlăturat aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969 de către instanța de fond, respectiv dispoziția de confiscare de la inculpatul A. a sumei de 206.765 RON.

S-a înlăturat dispoziția instanței de fond de instituire a măsurilor asiguratorii constând în sechestru asigurător și poprire asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare ale inculpatului A., până la concurența sumei de 206.765 RON.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelului formulat de inculpat, au rămas în sarcina acestuia.

În esență, s-a reținut că, inculpatul A., în calitate de administrator al SC B. SRL, în perioada mai- noiembrie 2010, a evidențiat operațiuni comerciale fictive în documentele contabile ale societății (concretizate în facturile nr. x/25.03.2010 în valoare de 55.216, reprezentând 232 mc lemne salcâm, emitent SC C. SRL, nr. x/15.10.2010 (în valoare de 465.000 RON reprezentând achiziție imobil situat în orașul Bușteni, str. x caz în care a fost aplicată taxarea pentru o operațiune scutită, neputând fi exercitat dreptul de deducere); nr. x/31.08.2010 (în valoare de 18.497 RON reprezentând achiziție lemn pentru foc (caz în care se aplică măsurile de taxare inversă); nr. x/15.05.2010 (în valoare de 11.900 RON reprezentând achiziție lemn pentru foc (caz în care se aplică măsurile de taxare inversă); nr. x/05.06.2010, x/26.07.2010, x/31.07.2010, x/30.08.2010, x/01.09.2010, x/30.09.2010, x/22.10.2010 și x/29.10.2010 (în valoare totală de 232.556 RON, reprezentând prestări servicii reparații imobiliare, motorină, centrală termică D., instalație de dedurizare a apei D., moară tip IMAIA, transformator electric, emitent SC E. SRL, nr. x/02.11.2010 în valoare de 276.000 RON, reprezentând achiziție imobil în mun. Bârlad, str. x emitent SC F. SRL, nr. x/2 noiembrie 2010 în valoare totală de 276.000 RON, reprezentând achiziție imobil situat în Bârlad, str. x, județul Vaslui, emitent SC G. SRL, nr. x/28.06.2010, x/30.06.2010, x/fd, x/30.06.2010 și x/30.06.2010, în care se specifică prestări servicii conform contract nr. x/01.11.2008, emitent SC H. SRL) în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în sensul de a crește în mod artificial suma negativă a TVA-ului cauzând, astfel, bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 206.765 RON.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, invocând cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În argumentarea cererii, Ministerul Public a solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea hotărârii și, în rejudecare, să se constate nelegalitatea Deciziei nr. 669 din data de 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, întrucât, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., pentru infracțiunile prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 22.12.2010), și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 02.11.2010), ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale.

Astfel, s-a apreciat că decizia instanței de apel este nelegală, întrucât în cauză termenul de prescripție prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. de 8 ani, nu a fost depășit cu încă o dată, astfel că nu a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Referitor la natura juridică a actelor întreruptive, "în prezent, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituția prescripției ca aparținând dreptului penal substanțial și, ca atare, aplică în materia prescripției regula legii penale mai favorabile.

Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripției, nu și actelor întreruptive de prescripție. Într-adevăr, în timp ce prescripția este o instituție de drept substanțial, întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripție trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum)".

La rândul său, Curtea Constituțională a reținut că așezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare și scopul normei.

De altfel, art. 155 din C. proc. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu 2014):

"Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură".

Prin urmare, actul întreruptiv este esențialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea și efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

Actul de procedură sau actul procedural a fost definit ca fiind acela prin care se efectuează actul procesual (în dinamizarea procesului penal și care se desfășoară după anumite reguli prevăzute de C. proc. pen., exprimând exercitarea unui drept, a unei facultăți sau executarea unei îndatoriri, având ca urmare amplificarea activității procesuale). Prin actul de procedură crește cantitativ, de o manieră continuă, materialul constatator acumulat în desfășurarea procesului; de exemplu, înregistrarea unei plângeri adresate organului competent, înmânarea unei citații, audierea unor martori, explicațiile date unui expert, întocmirea unui proces-verbal, redactarea unei hotărâri.

Aceeași definiție o dă și un alt autor, exemplificând cu mandatul de arestare ca act de procedură emis în temeiul încheierii - act procesual - prin care s-a dispus măsura arestării preventive, respectiv cu citarea persoanelor ce urmează a fi audiate sau consemnarea celor declarate de către aceste persoane cu ocazia ascultării în cuprinsul unei declarații ca acte de procedură efectuate în vederea aducerii la îndeplinire a actelor procesuale ale organelor de urmărire penală sau ale instanței prin care se dispune audierea acestora.

Întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum și nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, urmează a fi examinat pentru fiecare dintre perioadele distincte marcate de intrarea în vigoare a C. proc. pen., de cele două decizii ale Curții Constituționale și de O.U.G. nr. 71/2022, în ce condiții actele de procedură efectuate au avut efect întreruptiv de prescripție.

Prin Decizia nr. 473/2018, instanța de control constituțional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispozițiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condițiile de incriminare a faptei și pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituției prescripției, ceea ce este cert și constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituționalitate este faptul că legislațiile statelor semnatare ale Convenției trebuie să respecte prevederile art. 7 parag. 1 din această convenție, care reprezintă fundamentul protecției juridice sub aspectul neretroactivității legii.

Curtea a reținut, de asemenea, că soluția legislativă criticată privește declararea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor de omor și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție, iar opțiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispozițiilor din materia prescripției, mai severe, inclusiv pentru infracțiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripție a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispozițiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

Totodată, în Decizia nr. 341/2014, Curtea Constituțională a concluzionat că opțiunea legiuitorului privind reglementarea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 174 - 176 din C. pen. din 1969 și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor de lege criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție a executării, nu are drept consecință un prejudiciu constituțional relevant. Prin urmare, Curtea a statuat că reglementarea cuprinsă în art. 125 alin. (3) din C. pen. din 1969 nu încalcă Constituția, fiind compatibilă cu sistemul principiilor consacrate de prevederile Legii fundamentale.

Or, față de cele expuse, deși Curtea se ferește să expliciteze natura juridică a prescripției, indiferent că este vorba de cea aferentă executării pedepselor sau de cea a răspunderii penale, limitându-se în a spune că este "controversată", este evident că pleacă de la premisa că are cel puțin o natură juridică mixtă.

Plecând de la aceste coordonate de aplicare temporală a efectelor Deciziilor Curții Constituționale, astfel cum rezultă din cele mai sus menționate, prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. declarate neconstituționale au o natură juridică dublă, de normă de drept penal substanțial (cursul termenului de prescripție, prescripția specială a răspunderii penale) și de normă de drept penal procesual (actul de procedură îndeplinit în cauză, clasarea/încetarea procesului penal), în speță, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

Or, actul procedural care întrerupe termenul de prescripție generală a răspunderii penale, fiind prevăzut de o normă procesual penală (de ex. începerea urmăririi penale, aducerea la cunoștință a calității de suspect, rechizitoriul, hotărârea judecătorească de primă instanță, etc.) nu poate intra sub incidența principiului specific dreptului penal substanțial, constând în efectul retroactiv al legii penale mai favorabile.

Mai mult, dispozițiile legale care suspendă cursul prescripției răspunderii penale se regăsesc în C. proc. pen., fiind considerate dispoziții legale care suspendă cursul prescripției, de pildă, cele care prevăd suspendarea urmăririi penale (art. 312 din C. proc. pen.), respectiv suspendarea judecății (art. 367, art. 368 din C. proc. pen.) ori cele privind necesitatea existenței unei autorizări pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (2) din C. proc. pen.).

Dispozițiile legale care exclud prin ele însele posibilitatea continuării cursului prescripției răspunderii penale (cauze de suspendare) au fost considerate cele care reglementau procedura de rejudecare în caz de extrădare a persoanei judecate și condamnate în lipsă, respectiv art. 5221 din C. proc. pen. anterior. În prezent, procedura corespunzătoare se regăsește în art. 466 - art. 469 din C. proc. pen. și este prevăzută expres drept cauză de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

În concluzie, examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile.

În ceea ce-l privește pe inculpatul-apelant A., așa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, la data de 23.04.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale în rem, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Prin ordonanța din data de 27.06.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui din data de 22.08.2017 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina suspectului A., din infracțiunile prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. în infracțiunile prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanța nr. x/2015 din data de 22.08.2017 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

La data de 10.08.2016, numitului A. i-au fost aduse la cunoștință calitatea de suspect și încadrarea juridică a faptei .

La data de 23.05.2017 numitul A. a fost audiat în calitate de suspect .

La data de 12.09.2017 numitului A. i-au fost aduse la cunoștință calitatea de inculpat și încadrarea juridică a faptei .

La data de 14.06.2018 a fost întocmit rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vaslui nr. 61/CP/27.09.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Astfel, aceste acte au întrerupt cursul termenului de prescripție.

Ținând cont că faptele de care este acuzat inculpatul A. s-au consumat la datele de 22.12.2010 și, respectiv, 02.11.2010, iar de la aceste date începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. de 8 ani, termenul nu a fost depășit cu încă o dată, astfel că în cauză nu a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal.

Având în vedere considerentele mai sus dezvoltate, solicităm Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., să dispună admiterea recursului în casație, iar în rejudecare să constate nelegalitatea Deciziei penale nr. 669/14.09.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2029 al Curții de Apel Iași, să înlăture greșita aplicare a legii, constând în aceea că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Prin concluziile scrise, intimatul inculpat A. a solicitat respingerea recursului în casație formulat și menținerea ca legală a hotărârii de încetare a procesului.

În acest sens, a solicitat a se avea în vedere considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 358 din 26 mai 2022, în raport cu care întreaga argumentație adusă de Parchetul de pe lângă Curții de Apel Iași, prin care s-a dispus încetarea procesului penal prin împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, apare ca fiind fără suport juridic.

Totodată, a susținut că a solicitat în fața instanței de fond încetarea procesului penal prin prescrierea răspunderii penale, cerere care a fost respinsă cu o motivare asemănătoare celei din prezenta cerere de recurs în casație.

Mai mult, a arătat că a solicitat continuarea procesului penal, conform dispozițiilor art. 18 din C. proc. pen. pentru a-și dovedi nevinovăția, însă această cerere nu a fost înregistrată în dosarul pendinte.

Ulterior, prin memoriul transmis la data de 3 ianuarie 2023, intimatul inculpat A. a solicitat să se constate că nu există un motiv de casare a Deciziei penale nr. 669/14.09.2022 și să se aibă în vedere că instanța de apel i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, lipsindu-l de posibilitatea de a putea solicita continuarea procesului penal, în baza art. 18 din C. proc. pen.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 25 noiembrie 2022, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 17 ianuarie 2023, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2023, constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 669 din data de 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. și pe cele prev. de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen. raportat la art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o, în principiu, și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul fixat, 28 februarie 2023, s-au luat concluziile reprezentantului Ministerului Public și apărătorului desemnat din oficiu al intimatului inculpat A., acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a invocat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., greșita încetare a procesului penal, dispusă de Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală nr. 669 din data de 14 septembrie 2022, față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.

În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

În acest sens, sub aspect factual, acuzațiile aduse au constat în aceea că, inculpatul A., în calitate de administrator al SC B. SRL, în perioada mai- noiembrie 2010, a evidențiat operațiuni comerciale fictive în documentele contabile ale societății (concretizate în facturile nr. x/25.03.2010 în valoare de 55.216, reprezentând 232 mc lemne salcâm, emitent SC C. SRL, nr. x/15.10.2010 (în valoare de 465.000 RON reprezentând achiziție imobil situat în orașul Bușteni, str. x caz în care a fost aplicată taxarea pentru o operațiune scutită, neputând fi exercitat dreptul de deducere); nr. x/31.08.2010 (în valoare de 18.497 RON reprezentând achiziție lemn pentru foc (caz în care se aplică măsurile de taxare inversă); nr. x/15.05.2010 (în valoare de 11.900 RON reprezentând achiziție lemn pentru foc (caz în care se aplică măsurile de taxare inversă); nr. x/05.06.2010, x/26.07.2010, x/31.07.2010, x/30.08.2010, x/01.09.2010, x/30.09.2010, x/22.10.2010 și x/29.10.2010 (în valoare totală de 232.556 RON, reprezentând prestări servicii reparații imobiliare, motorină, centrală termică D., instalație de dedurizare a apei D., moară tip IMAIA, transformator electric, emitent SC E. SRL, nr. x/02.11.2010 în valoare de 276.000 RON, reprezentând achiziție imobil în mun. Bârlad, str. x, emitent SC F. SRL, nr. x/2 noiembrie 2010 în valoare totală de 276.000 RON, reprezentând achiziție imobil situat în Bârlad, str. x bis, județul Vaslui, emitent SC G. SRL, nr. x/28.06.2010, x/30.06.2010, x/fd, x/30.06.2010 și x/30.06.2010, în care se specifică prestări servicii conform contract nr. x/01.11.2008, emitent SC H. SRL) în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în sensul de a crește în mod artificial suma negativă a Tva-ului cauzând, astfel, bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 206.765 RON.

Curtea de Apel Iași a constatat că legea penală în ansamblu mai favorabilă în speță este cea în vigoare între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022), dat fiind faptul că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în perioada anterior menționată, nu au inclus vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție, condiții în care prescripția specială nu va opera, prescripția răspunderii penală urmând a fi evaluată prin raportare la termenele generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

Prin urmare, având în vedere data consumării infracțiunilor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, și anume data de 22.12.2010, respectiv 02.11.2010, momente de la care începe a curge termenul de prescripție a răspunderii penale de 8 ani, acesta s-a împlinit la datele de 21.12.2018, respectiv 01.11.2018, termen care nu a fost întrerupt și nici suspendat.

Examinând critica formulată în recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată.

Prin decizia 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, s-a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în decizia Curții Constituționale nr. 358/2022. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Înalta Curte a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Evaluând aceste considerente, se constată că, în faza judecării apelului, Curtea de Apel Iași a valorificat incidența prescripției generale a răspunderii penale a inculpatului A., ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, interpretând și aplicând normele de drept penal pertinente în modalitatea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, prevăzute de art. art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani și a început să curgă începând cu data de 22.12.2010, respectiv 02.11.2010, data consumării infracțiunilor.

De vreme ce, pe de o parte, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, iar, pe de altă parte, cursul prescripției nu a fost suspendat în speță, rezultă că termenul de prescripție generală s-a împlinit, în cauză, în datele de 21.12.2018, respectiv 01.11.2018.

În consecință, în privința inculpatului A. este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., soluția dispusă prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 669 din data de 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 669 din data de 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2023.

GGC - ED