ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2023

Hotărârea nr. 957/2010 - Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, prin care a fost condamnată la 4 luni închisoare.

Hotărârea nr. 298/2013 - Reg. Gen. nr. 229/2013, emisă la 16.05.2013 de Tribunalul din Saluzzo, definitivă la data de 19.09.2013, prin care a fost condamnată la 6 luni închisoare.

Hotărârea nr. 55/2014 - Reg. Gen. nr. 4154/2013, emisă la 10.01.2014 de Tribunalul din Salerno, definitivă la data de 09.05.2014, prin care a fost condamnată la 6 luni închisoare.

Hotărârea nr. 933/2014 - Reg. Gen. nr. 729/2013, emisă la 27.06.2014 de Tribunalul din Vercelli, definitivă la data de 01.10.2014, prin care a fost condamnată la 2 luni și 20 de zile închisoare.

Hotărârea nr. 3174/2017 - Reg. Gen. nr. 6415/2016 CAP, emisă la 21.04.2017 de Curtea de Apel Torino, secția IV, în reformarea sentinței 4502/2016 din data de 22.09.2016 a Tribunalului din Torino, secția I, definitivă la data de 05.06.2017, prin care a fost condamnată la 1 an, 4 luni și 20 de zile închisoare.

Hotărârea nr. 5382/2011 - Reg. Gen. nr. 3906/2011 DIB, emisă la 05.12.2011 de Tribunalul din Torino, secția IV, menținută prin hotărârea 5099/2019 din data de 09.07.2019 a Curții de Apel Torino, secția II, definitivă la data de 17.11.2020, prin care a fost condamnată la 2 ani închisoare.

Decizia privind executarea pedepsei pentru infracțiuni concurente (enumerate la punctele 1 - 6) și Ordinul de executare nr. x/2020, emise la 23.02.2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Torino, prin care s-a stabilit pedeapsa finală de 4 ani, 11 luni și 10 zile închisoare. În baza art. 166 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 4 ani, 11 luni și 10 zile închisoare de către persoana solicitată A. De asemenea, s-a dedus din pedeapsă perioadele în care persoana solicitată a fost privată de libertate, astfel: - de la 20.07.2015 până la 23.07.2015 - perioada în care persoana solicitată a fost privată de libertate pe teritoriul statului italian; - începând cu 13.10.2022 la zi (durata reținerii și măsurii arestului la domiciliu în dosarul pendinte în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare). În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii conform prezentei sentințe. Totodată, s-a revocat măsura arestului la domiciliu dispusă prin încheierea penală nr. 62/2022 pronunțată la data de 14.10.2022 în Dosarul nr. x/2022. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut că mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 4 ani, 11 luni și 10 zile închisoare a avut ca fundament Ordinul de executare nr. x/2020, emis la 23.02.2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Torino, prin care s-a stabilit pedeapsa finală, așa cum a fost menționată, ținând cont de condamnările succesive ce au fost pronunțate împotriva acesteia. Astfel, prin Hotărârea nr. 957/2010 - Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010 a fost condamnată la pedeapsa de 4 luni închisoare și 200 euro amendă pentru fapte ce au constat în sustragerea unor produse alimentare de pe rafturile magazinului B. (37 de cutii de ton) și a 6 sticle de whisky de pe rafturile magazinului SMA împreună cu alte două persoane, C. și D., judecate separat, achitând la casă alte produse cu o valoare mult mai mică. Prin Hotărârea nr. 298/2013 - Reg. Gen. nr. 229/2013, emisă la 16.05.2013 de Tribunalul din Saluzzo, definitivă la data de 19.09.2013 a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare și 300 de euro amendă pentru fapta de a sustrage mai multe obiecte (o pereche de încălțăminte și un detergent) și produse alimentare din magazinul E. cu circumstanța agravantă de a folosi violența la adresa agenților de ordine, constând în lovituri cu picioarele, îmbrânceli, opunând rezistență agenților de poliție care au intervenit în flagrant. Prin Hotărârea nr. 55/2014 - Reg. Gen. nr. 4154/2013, emisă la 10.01.2014 de Tribunalul din Salerno, definitivă la data de 09.05.2014, a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare și 400 de euro amendă pentru fapte ce au constat în sustragerea mai multor sticle de băuturi alcoolice de pe rafturile magazinului F. din Pontecagnano, ascunzându-le sub haine după ce, în prealabil, le-a îndepărtat codul de bare. Prin Hotărârea nr. 933/2014 - Reg. Gen. nr. 729/2013, emisă la 27.06.2014 de Tribunalul din Vercelli, definitivă la data de 01.10.2014, a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni și 20 de zile închisoare și 90 de euro amendă pentru sustragerea unor produse alimentare împreună cu G. de pe rafturile magazinului H. din Vercelli. Prin Hotărârea nr. 3174/2017 - Reg. Gen. nr. 6415/2016 CAP, emisă la 21.04.2017 de Curtea de Apel Torino, secția IV, în reformarea sentinței 4502/2016 din data de 22.09.2016 a Tribunalului din Torino, secția I, definitivă la data de 05.06.2017, a fost condamnată la pedeapsa 1 an, 4 luni și 20 de zile închisoare și 350 de euro amendă întrucât a sustras din magazinul F. din centrul comercial ... din Grugliasco produse alimentare în valoare totală de 76,91 euro și împreună cu I. au manifestat acte de violență la adresa agenților de poliție J. și K. În final, prin Hotărârea nr. 5382/2011 - Reg. Gen. nr. 3906/2011 DIB, emisă la 05.12.2011 de Tribunalul din Torino, secția IV, menținută prin hotărârea 5099/2019 din data de 09.07.2019 a Curții de Apel Torino, secția II, definitivă la data de 17.11.2020, a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare și 400 de euro amendă pentru obținerea de foloase necuvenite, sustrăgând produse de pe care, în prealabil, erau rupte codurile de bare, de pe rafturile magazinului L., trecând de barierele caselor de marcat fără a plăti, utilizând violența la adresa agentului de paza M. Curtea a precizat că semnalarea în vederea arestării provizorii echivalează cu un mandat european de arestare, conform art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, iar potrivit datelor de la dosarul cauzei, persoana solicitată A. a fost condamnată de către instanțele din Italia, așa cum au fost menționate explicit supra, la o pedeapsă privativă de libertate principală rămasă de executat 4 ani, 11 luni și 6 zile închisoare pentru săvârșirea în mod repetat a infracțiunilor prevăzute de art. 628, art. 110, art. 624 din C. pen. italian, ce au corespondent în legislația națională și anume reprezintă infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., care se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare emitente transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate, iar recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. De asemenea, în urma verificării punctuale a fiecărei condiții regăsite în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prima instanță a observat că subzistă opoziția manifestată de persoana solicitată de a fi predată autorităților judiciare pentru executarea hotărârii judecătorești și care a declarat că dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din România. Raportat la cerințele impuse de art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Alba-Iulia a constatat că pedeapsa rezultantă pronunțată de către autoritățile judiciare italiene (4 ani, 11 luni și 6 zile închisoare) nu se impune a fi adaptată întrucât corespunde, în considerarea circumstanțelor reținute în hotărârile definitive de condamnare, exigențelor stabilite de legea penală română inclusiv în situația concursului de infracțiuni. De asemenea, s-a reținut că totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile comise corespunde cuantumului reținut prin Ordinul de executare nr. 2180/2020, așa cum prevede art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004. Conform art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare nu pot constitui obiectul prezentei proceduri de recunoaștere. De altfel, în Decizia privind executarea pedepsei pentru infracțiuni concurente emisă de autoritățile italiene se menționează că, în ce privește sancțiunea pecuniară finală de 1740 euro, urmează a fi sesizat Biroul de Recuperare a Creditelor de pe lângă Tribunalul din Torino . În sfârșit, Curtea a verificat în speță și posibila incidență a dispozițiilor referitoare la prescripția executării pedepsei și a constatat că, raportat la comiterea succesivă a infracțiunilor pedepsite de statul italian, nu se putea împlini termenul de prescripție pentru nici una dintre fapte, corespondent legislației române. Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A. Cauza a fost înregistrată la data de 8 februarie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la 14 februarie 2023. Examinând sentința penală atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent. Înalta Curte reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile anterior menționate, raportat la manifestarea de voință a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condițiile în care actele dosarului au confirmat cetățenia română a acesteia și faptul că locuiește în România, astfel, că s-a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare. În ceea ce privește recunoașterea hotărârilor nr. 957/2010 - Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, nr. 298/2013 - Reg. Gen. nr. 229/2013, emisă la 16.05.2013 de Tribunalul din Saluzzo, definitivă la data de 19.09.2013, nr. 55/2014 - Reg. Gen. nr. 4154/2013, emisă la 10.01.2014 de Tribunalul din Salerno, definitivă la data de 09.05.2014, nr. 933/2014 - Reg. Gen. nr. 729/2013, emisă la 27.06.2014 de Tribunalul din Vercelli, definitivă la data de 01.10.2014, Hotărârea nr. 3174/2017 - Reg. Gen. nr. 6415/2016 CAP, emisă la 21.04.2017 de Curtea de Apel Torino, secția IV, în reformarea sentinței 4502/2016 din data de 22.09.2016 a Tribunalului din Torino, secția I, definitivă la data de 05.06.2017, nr. 5382/2011 - Reg. Gen. nr. 3906/2011 DIB, emisă la 05.12.2011 de Tribunalul din Torino, secția IV, menținută prin hotărârea 5099/2019 din data de 09.07.2019 a Curții de Apel Torino, secția II, definitivă la data de 17.11.2020 și decizia privind executarea pedepsei pentru infracțiuni concurente (enumerate la punctele 1 - 6) și Ordinul de executare nr. x/2020, emise la 23.02.2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Torino, prin care s-a stabilit pedeapsa finală de 4 ani, 11 luni și 10 zile închisoare, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoașterii și încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă hotărârea răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internațională în materie penală. Verificând condițiile prevăzute de art. 142, art. 162 și următoarele din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestației. În ceea ce privește motivul contestației invocat de către contestatoare, în sensul că a intervenit prescripția executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin Hotărârea nr. 957/2010 - Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, Înalta Curte îl apreciază nefondat, având în vedere că termenul de prescripție a executării pedepsei a fost întrerupt prin săvârșirea din nou de infracțiuni, astfel cum rezultă din cazierul judiciar atașat la dosarul de urmărire penală . Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 7 din data de 18 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2022. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.