ÎCCJ, Decizia nr. 180/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2631 din 25 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 837 din 14 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, recurentul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.

Recursul a fost depus la 2 decembrie 2021, prin poștă electronică, conform dovezii de la dosar, fiind invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul critică hotărârea atacată pentru nelegala constatare a perimării în cadrul dosarului nr. x/2015, arătând următoarele: (i) nu i-a fost comunicată încheierea din 18 februarie 2021, prin care a fost dispusă suspendarea judecării dosarului nr. x/2015; (ii) nu are cunoștințe juridice; (iii) la 12 august 2021, înainte de împlinirea termenului de perimare de 6 luni, a comunicat la dosar o cerere de menținere a măsurii suspendării judecății, solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă.

Față de cele de mai sus, recurentul arată că, până la 25 noiembrie 2021, când a verificat mai atent portalul instanțelor judecătorești și apoi dispozițiile art. 411 C. proc. civ., nu a avut cunoștință de faptul că judecarea dosarului nr. x/2015 a fost suspendată pentru lipsa părților, și nu la cererea sa, fiind într-o eroare asupra motivului suspendării și făcând o confuzie între art. 411 și art. 413 C. proc. civ.

Recurentul invocă, de asemenea, dispozițiile art. 22 alin. (2), alin. (4) și alin. (7) C. proc. civ., susținând că nu putea fi constatată, în mod legal, perimarea recursului în Dosarul nr. x/2015, atât timp cât suspendarea a fost dispusă la 18 februarie 2021, iar recurentul a depus la dosar, la 12 august 2021, o cerere de menținere a măsurii suspendării și de judecată a cauzei în lipsă, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în cauză.

II. Procedura de filtrare

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la 4 mai 2016 astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părților, conform dovezilor de comunicare atașate la dosar, la filele x.

Recurentul B. a depus punct de vedere la raport prin care reia susținerile din cererea de recurs referitoare la fondul cauzei.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată următoarele:

Analizând excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de recurs nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât criticile formulate de recurent nu pot fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea, sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs", adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Se apreciază că susținerile invocate de recurent în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile citate, întrucât nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sub acest aspect, se constată că aserțiunile formulate de recurent - cu privire la nerecepționarea încheierii din 18 februarie 2022, prin care a fost dispusă suspendarea judecării cauzei; lipsa cunoștințelor juridice; faptul că, până la data pronunțării deciziei de perimare a dosarului nu a avut cunoștință despre măsura suspendării pentru lipsa părților, dispuse în cauză potrivit art. 411 C. proc. civ. confuzia acestuia cu privire la conținutul art. 411 și art. 413 din C. proc. civ. depunerea, la 12 august 2021, a unei cereri de menținere a măsurii suspendării judecății, solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă - nu reprezintă critici concrete referitoare la decizia recurată, care să poată fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 488 din C. proc. civ. și, pe cale de consecință, să permită, în mod real, un control exercitat de Completul de 5 judecători.

În consecință, se apreciază că susținerile recurentului nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzute de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.".

Criticile sale nu fac referire la soluția de perimare a cauzei și nu arată în cel fel instanța le-ar fi încălcat sau interpretat greșit. În realitate, prin memoriul de recurs sunt aduse critici cu privire la soluțiile date de instanțele de fond și care privesc netemeinicia hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză, ceea ce echivalează, în sensul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cu lipsa motivelor de nelegalitate.

Având în vedere cele constatate, se apreciază ca aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2631 din 25 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2023.

GGC - ED