ÎCCJ, Decizia nr. 146/2023

Asupra cererii de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 472 din 1 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția netimbrării contestației în anulare invocată din oficiu și a fost anulată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 153 din 14 ianuarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2020, ca netimbrată.

Prin Decizia nr. 2102 din 26 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petentul A. privind lămurirea Deciziei nr. 472 din 1 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2022, a admis excepția tardivității invocată din oficiu și a fost respins cererea formulată de petentul A. privind completarea aceleiași decizii, ca tardiv formulată.

Contestația privind tergiversarea procesului

La 3 mai 2023, contestatorul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, arătând că instanța nu s-a pronunțat în minută asupra denunțului penal, depus în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de negare de dreptate.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători:

Examinând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 30 alin. (1) din C. proc. civ. "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente".

Conform art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție".

De asemenea, art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."

La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.

Ca urmare, contestația la tergiversare este acțiunea prin care o parte urmărește înlăturarea dificultăților ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situație de tergiversare să înceteze. Rațiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Examinând actele dosarului și raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte reține că obiectul contestației la tergiversare pendinte îl reprezintă nemulțumirea contestatorului referitoare la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra denunțului penal depus în Dosarul nr. x/2022.

Astfel cum reiese din lecturarea cererii, aspectele invocate de petent nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 522 din C. proc. civ., pentru care părțile care folosesc acest remediu procesual menit să garanteze dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Referitor la solicitarea petentului de înregistrare a unui denunț penal, se reține că excedează obiectului învestirii; în ipoteza în care o persoană are suspiciuni cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, aceasta este îndreptățită să se adreseze organelor de cercetare penală și să facă demersurile pe care le consideră necesare în acest sens.

Astfel fiind, în condițiile în care hotărârea este redactată și a fost comunicată părților, este neîntemeiată contestația privind tergiversarea procesului, finalitatea acesteia neputând fi atinsă prin dispunerea de către instanță a vreunei măsuri, în sensul art. 525 alin. (6) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 525 alin. (5) teza întâi din C. proc. civ., va fi respinsă contestația privind tergiversarea procesului, formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2023.

GGC - ED