ÎCCJ, Decizia nr. 107/2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2022, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din actul normativ anterior menționat.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că doamna judecător înregistrează întârzieri în motivarea hotărârilor judecătorești pronunțate. Astfel, la data finalizării cercetării disciplinare, doamna judecător figura cu un număr de 157 de hotărâri neredactate, pentru care era depășit termenul de redactare, cea mai veche fiind din 19 iunie 2017 în Dosarul nr. x/2017 .

Prin Hotărârea nr. 15J din 23 noiembrie 2022, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București și a aplicat acesteia sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004.

În motivare, secția a reținut, cu privire la situația de fapt, că, la 21 aprilie 2022, doamna judecător A. înregistra un număr de 131 dosare în care se depășise termenul legal de redactare al hotărârilor judecătorești, cea mai veche datând din 29 octombrie 2020.

Din datele statistice furnizate de aplicația Ecris până la data de 1 iulie 2022, a rezultat că doamna judecător figura cu un număr total de 157 de hotărâri pentru care era depășit termenul de redactare, cea mai veche fiind din data de 19 iunie 2017 în Dosarul nr. x/2017 .

La data finalizării cercetării disciplinare, 9 septembrie 2022, conform datelor Ecris, doamna judecător avea un număr total de 157 de hotărâri pentru care era depășit termenul de redactare, cea mai veche fiind din data de 19 iunie 2017 în Dosarul nr. x/2017 .

Din registrul de evidență al redactării hotărârilor depus la dosar, a rezultat că la data de 8 octombrie 2022 pârâta mai figura cu 101 de hotărâri restante, cea mai veche fiind pronunțată la data de 14 februarie 2022.

Cu privire la volumul de activitate înregistrat în perioada de referință de doamna judecător A., secția a reținut că aceasta a rulat 1559 dosare, a soluționat 951 dosare și a participat la 57 de ședințe de judecată, revenindu-i spre redactare 619 de dosare, în condițiile în care, în perioada supusă verificării (2021 - primul trimestru 2022), la nivelul secției unde și-a desfășurat activitatea activau 41 de judecători în anul 2021, respectiv 40 de judecători în primul trimestru din 2022.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, "neredactarea hotărârilor judecătorești, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege", secția a reținut următoarele:

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, la momentul finalizării cercetării disciplinare (9 septembrie 2022), doamna judecător A. înregistra întârzieri în redactarea a 157 de hotărâri, cea mai veche fiind pronunțată la 19 iunie 2017, în Dosarul nr. x/2017. De asemenea, la 8 octombrie 2022, pârâta figura cu 101 de hotărâri restante, cea mai veche fiind pronunțată la 14 februarie 2022.

Secția a constatat că, în cauză, s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponențial, astfel cum reiese din situația de fapt expusă anterior.

De asemenea, s-a avut în vedere că nerespectarea termenelor legale pentru redactarea hotărârilor de către judecător nu constituie, însă, singura cerință pentru a fi constatată abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004; elementul psihologic ce precede și însoțește fapta trebuie analizat și sub aspectul imputabilității conduitei pârâtei judecător.

Din perspectiva volumului de muncă, secția a reținut că, deși acesta a fost unul considerabil, situație identificată și la ceilalți judecători din cadrul secției, aceasta împrejurare nu înlătură culpa magistratului în condițiile în care doamna judecător înregistra, la 9 septembrie 2022, 157 de restanțe din totalul general de 639 de hotărâri judecătorești restante la nivelul instanței, cu atât mai mult cu cât, la nivelul secției sunt și alți judecători care înregistrează hotărâri neredactate în termen, cu o perioadă de depășire a termenului legal de motivare mult mai redusă.

Din perspectiva vechimii restanțelor înregistrate de doamna judecător, se observă că Sentința civilă nr. 4196 din 20 aprilie 2021, pronunțată în dosarul civil nr. x/2015, ce a făcut obiectul sesizării petentei B., a fost redactată la 29 aprilie 2022, cu o întârziere de aproximativ de 11 luni.

În consecință, secția a constatat că doamna judecător A. a înregistrat, în mod constant și progresiv, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, intervalele de timp cu care a fost depășit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activității specifice.

Prin urmare, având în vedere numărul mare al hotărârilor neredactate în termenul legal și durata excesivă a întârzierilor înregistrate de doamna judecător A., secția a apreciat că această situație este rezultatul deficiențelor în activitatea judecătorului și demonstrează faptul că nu a conferit suficientă importanță prioritizării lucrărilor, prin redactarea hotărârilor raportat la data pronunțării acestora, cu consecințe asupra duratei rezonabile a procesului.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat, din modul în care pârâta a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să dea eficiență dispozițiilor legale ce impuneau redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, că atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor; ca urmare, nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 426 alin. (5) C. proc. civ., în modalitățile descrise anterior, are un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificată de cauze obiective, care să o circumscrie unei culpe scuzabile.

Reținând că, prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, secția a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Sector 2 București.

La individualizarea sancțiunii aplicată în condițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, secția a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptelor săvârșite de pârâta judecător.

Ca urmare, având în vedere cele arătate mai sus, precum și faptul că sancțiunile ce se pot aplica trebuie sa fie proporționale cu gravitatea abaterilor, s-a apreciat că se impune aplicarea față de doamna judecător A. a sancțiunii prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni " pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din același act normativ.

Împotriva Hotărârii nr. 15J din 23 noiembrie 2022, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, pârâta judecător A. a formulat recurs, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecința casării, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a hotărârii judecătorești pronunțate și înlăturarea sancțiunii aplicate în temeiul art. 51 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

Într-o amplă motivare, recurenta a susținut că, în mod nelegal, a fost apreciat incident art. 99 lit. r), respectiv sintagma din motive imputabile.

În motivare, a susținut că întârzierea în efectuarea lucrărilor pe completul său de judecată se justifică prin datele statistice, or, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că aceasta nu îi este imputabilă, ci se datorează proastei organizări administrative a sistemului; pasivitatea Statului Român și a factorilor decidenți, care a dus la mărirea încărcăturii de dosare repartizate spre soluționare, a avut, ca efect, încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Invocă și Recomandarea nr. 94 a Comitetului de miniștri a Consiliului Europei privind independența, eficiența și rolul judecătorilor și Recomandarea nr. 86 a aceluiași organism, cu referire la măsurile de prevenire și reducere a volumului excesiv de activitate al instanțelor.

În realitate, Statul Român nu și-a îndeplinit obligația de a asigura judecătorului mijloacele necesare pentru buna exercitare a funcției și pentru examinarea cauzelor într-un interval rezonabil, ceea ce afectează independența și statutul magistratului. A mai arătat că a înaintat Inspecției Judiciare un punct de vedere, în care a susținut că redactarea cu întârziere a lucrărilor este cauzată de problemele de sănătate, de îmbolnăvirile repetate, de gradul de uzură intervenit pe parcursul timpului din cauza suprasolicitării neuropsihice și de volumul de activitate ridicat din anii anteriori.

Totodată, a învederat că, în timpul derulării cercetării disciplinare, nu s-a aflat în concediu, ci, dimpotrivă, a instrumentat dosare, a participat la ședințe de judecată și a pronunțat hotărâri, pe care ar fi trebuit să le redacteze în termen de 30 de zile.

Recurenta contestă cifrele reținute în hotărârea secției, care nu reflectă realitatea, întrucât a reușit să motiveze o parte din dosarele restante.

Susține că instanța unde își desfășoară activitatea a avut parte de fluctuație de personal anuală și de grave erori de management administrativ, care au adus la o aglomerare suplimentară a judecătorilor.

Cu privire la latura subiectivă a abaterii disciplinare, apreciază că, în general, atitudinea psihică a magistraților români, care au în redactare documente restante, nu poate fi circumscrisă intenției indirecte, de vreme ce variabilele privind normarea volumului de muncă nu se află în sfera de control și decizia acestora, iar până la momentul de față nu a fost făcută nicio verificare de principiu în sistem, în privința timpilor necesari pentru gestionarea volumului de activitate, pentru că s-a avut în vedere doar programul de lucru de 8 ore, iar nu și orele suplimentare.

În ceea ce privește termenul de 30 de zilele reglementat de principiu pentru redactarea hotărârilor judecătorești, conform art. 426 alin. (5) C. proc. civ., recurenta a susținut că acest termen a fost apreciat chiar de către legiuitor ca fiind inadecvat volumului de muncă.

A prezentat pe larg situația de fapt existentă pe completul său, care justifică pe deplin reținerea caracterului neimputabil al întârzierilor înregistrate, determinat de încărcătura excesivă de dosare și de problemele medicale personale intervenite, care, nici acum, nu sunt rezolvate.

Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, s-a apreciat că motivele de recurs sunt neîntemeiate, câtă vreme datele statistice prezentate în hotărârea recurată sunt cele generate de statistica ECRIS.

Nici susținerea privind caracterul neimputabil al abaterii, din perspectiva volumului de muncă nu este fondată, intimata arătând că, deși volumul de muncă a fost, într-adevăr, unul considerabil, această situație s-a identificat și la ceilalți judecători din cadrul secției, care nu înregistrau restanțe.

De altfel, intimata a arătat că, în Hotărârea secției pentru judecători, s-a procedat la o analiză completă a elementelor obiective și subiective care au intervenit în activitatea doamnei judecător; hotărârea cuprinde motivele pentru care s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare și, totodată, argumentele pentru care celelalte circumstanțe invocate de judecător sau analizate de instanța disciplinară nu au semnificația unor cauze justificative, cu atât mai mult cu cât doamna judecător continuă să aibă întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că recurenta și-a subsumat criticile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 634 din 20 iulie 2018.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Hotărârea nr. 15J din 23 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a reținut că, prin probele administrate, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 în ceea ce o privește pe doamna judecător.

Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că starea de fapt rezultată din probe face dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, termen prevăzut de art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta încălcând, prin conduita sa, dispozițiile art. 12 și 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că, din modul în care doamna judecător a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să dea eficiență dispozițiilor legale ce impuneau redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, rezultă atitudinea psihică a acesteia de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere a acceptat-o, chiar dacă nu le-a urmărit.

La individualizarea sancțiunii, instanța disciplinară a avut în vedere gravitatea concretă, precum și consecințele faptelor săvârșite de pârâta judecător.

Recurenta a criticat hotărârea de sancționare disciplinară, arătând că este culpa Statului Român și a factorilor de decizie pentru proasta organizare administrativă a sistemului.

Această critică este nefondată și va respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, cu motivarea că, fără a nega volumul de activitate al instanței unde activează recurenta, în actualul cadru procesual, instanța nu este învestită a aprecia cu privire la conduita Statului Român, prin autoritățile publice competente, cu privire la organizarea administrativă a sistemului de justiție.

Recurenta a contestat, în parte, situația de fapt reținută, arătând că cifrele prezentate de Inspecția Judiciară nu sunt reale, reușind să motiveze o parte din dosarele restante.

De asemenea, a învederat că, sub aspectul laturii subiective, întârzierile nu îi sunt imputabile, prezentând motive persoanele, de natură medicale, pentru care se tratează și în prezent.

Înalta Curte reține că instanța disciplinară a apreciat, în mod corect, că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare a recurentei pârâte, sub aspectul săvârșirii abaterii prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, potrivit căruia "Constituie abateri disciplinare: (...) neredactarea hotărârilor judecătorești, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege;".

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.

Sub aspectul laturii obiective, abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004 constă în neîndeplinirea obligației de a redacta hotărârile judecătorești în termenele prevăzute de lege, în mod repetat, iar, din punct de vedere al laturii subiective, este necesar ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului.

Cu privire la probatoriul depus la dosar în susținerea acțiunii disciplinare, Înalta Curte constată că sunt fondate, în parte, criticile recurentei, existând neconcordanțe între cele reținute în considerentele Hotărârii secției, referitoare la cea mai veche hotărâre restantă a doamnei judecător.

Astfel, atât prin Rezoluția nr. 1704 din 16 septembrie 2022, cât și prin hotărârea recurată, s-a reținut că, la 21 aprilie 2022, recurenta avea un număr de 131 de hotărâri restante, cea mai veche din 29 octombrie 2020, la 2 septembrie 2022 avea un număr de 157 de hotărâri restante, cea mai veche din 19 iunie 2017, iar la 17 iunie 2022, avea un număr de 126 de hotărâri restante, cea mai veche din 11 decembrie 2020.

Aceste aspecte conduc la concluzia că starea de fapt reținută în sarcina recurentei pârâte nu este conformă realității, câtă vreme există neconcordanțele arătate anterior, fiind neclar care este cea mai veche hotărâre restantă a recurentei, dar acestea nu sunt în măsură să înlăture existența abaterii disciplinare reținută în sarcina sa.

Cu alte cuvinte, deși fondate în parte, aceste critici nu au valențele pe care încearcă să le acorde recurenta, pentru că fapta acesteia, anume neredactarea în termenul legal a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit, reprezintă latura obiectivă a abaterii disciplinare imputate, încadrându-se în dispozițiile legale incidente.

De altfel, cum a susținut și recurenta, pe durata cercetării disciplinare, a reușit să redacteze parte din dosarele restante, numărul acesta scăzând, de la 21 aprilie 2022, când avea 131 de dosare restante, la 126 de hotărâri, în 17 iunie 2022; la data pronunțării prezentei, din înscrisurile depuse de intimată, se reține că recurenta figura cu 135 de hotărâri, cele mai vechi din 29 decembrie 2022 și cu 21 de încheieri de ședință, cea mai veche, de asemenea, din 29 decembrie 2022.

Sub aspectul laturii subiective, se constată, de asemenea, că sunt fondate în parte, criticile recurentei, întrucât întârzierile în redactarea hotărârilor judecătorești nu îi sunt imputabile în totalitate, iar secția nu a ținut cont de aspectele personale ale recurentei, de natură medicală, dovedite cu înscrisurile aflate la dosar.

Raportat la criteriul volumului de muncă, din analiza comparativă a activității recurentei față de ceilalți judecători ai Judecătoriei Sectorului 2 București, rezultă că, în cazul acesteia, numărul de hotărâri neredactate în termen și durata depășirii termenului de redactare sunt mai mari decât în cazul colegilor săi, ale căror complete au avut un volum de activitate similar.

Totuși, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători apreciază că volumul de muncă exagerat de mare conduce la perturbarea activității de judecată, cu implicații inclusiv în ceea ce privește respectarea termenului de redactare a hotărârilor judecătorești, iar comparația realizată de secție, în acest context, cu referire la situația altor judecători, în condiții identice de muncă, nu poate fi validată.

În acest context, cu privire la individualizarea sancțiunii, Înalta Curte apreciază că, în raport cu dispozițiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care instituie drept criteriu de apreciere asupra sancțiunii aplicabile gravitatea abaterii săvârșite, cea aplicată recurentei, constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de 3 luni", nu respectă principiul proporționalității.

Instanța de control judiciar are în vedere, sub acest aspect, circumstanțele personale invocate de recurenta pârâtă, care rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv diagnosticul medical de nevralgie cervico lombară pe fond polidiscartroză, pentru tratamentul căreia a efectuat multiple investigații, primind recomandare medicală de evitarea statului prelungit în poziție șezândă.

Aceste chestiuni personale, referitoare la starea de sănătate a recurentei, deși nu sunt de natură să o exonereze de răspundere, nefiind determinante în generarea întârzierilor în activitatea de redactare, reprezintă, totuși, cauze obiective de care instanța trebuie să țină seama la individualizarea sancțiunii.

În același sens, la individualizarea sancțiunii, Înalta Curte apreciază că trebuie să se țină seama și de volumul mare de muncă desfășurată de judecătorii care activează în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București.

Aceste împrejurări anterior redate reprezintă factori obiectivi care, coroborați, pot determina producerea de întârzieri în activitate, impunându-se a fi avute în vedere, alături de circumstanțele personale, la individualizarea sancțiunii.

Înalta Curte reține și efortul depus de recurentă în scopul scăderii numărului de hotărâri judecătorești restante cu implicații asupra duratei termenului de redactare, anume activitatea desfășurată în afara orelor de program.

Raportat la motivele arătate, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 20 iulie 2018, care consacră caracterul devolutiv al căii de atac cu a cărei soluționare a fost învestită, Înalta Curte, ținând seama de circumstanțele personale și obiective menționate, apreciază că se justifică înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate, "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni" cu cea de "avertisment", pe care o consideră aptă să îndeplinească atât scopul sancționator, cât și cel de remediu.

Pentru aceste considerente, va fi admis recursul, casată hotărârea atacată și, în rejudecare, va fi admisă acțiunea disciplinară și aplicată pârâtei sancțiunea avertismentului, prevăzută de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din aceeași lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 15J din 23 noiembrie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2022.

Casează hotărârea recurată și rejudecând:

Înlocuiește sancțiunea disciplinară "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni" cu sancțiunea disciplinară "avertisment".

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2023.

GGC - ED