ÎCCJ, Decizia nr. 212/2023

Ședința publică din data de 9 octombrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2022, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I, art. 99 lit. r) teza I și art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

În motivarea acțiunii, s-a reținut că fapta doamnei judecător A., concretizată în amânările repetate de pronunțare, inclusiv în cauze urgente, are un caracter imputabil acesteia, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile și întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004.

Inspecția Judiciară a mai reținut că fapta doamnei judecător, constând în redactarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004.

Totodată, s-a reținut că faptele doamnei judecător, concretizate în nerespectarea dispozițiilor de drept material și procesual, cuprinse în lege și regulamente, vizând soluționarea cu celeritate a cauzelor, nerespectarea dispozițiilor legale privind pronunțarea în termen legal a hotărârilor judecătorești și cele vizând redactarea hotărârilor/încheierilor pronunțate întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Prin Hotărârea nr. 5J din 26 aprilie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis în parte acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei judecător A. din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București și, în baza art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București sancțiunea disciplinară constând în "suspendarea din funcție pentru o perioadă de 2 luni" pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I și art. 99 lit. r) teza I din același act normativ.

Prin aceeași hotărâre, a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei judecător A. din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II a din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.

În motivare, cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004, din analiza situației de fapt, a reieșit că pârâta judecător A. figura în evidențele statistice la 6 martie 2023 cu un număr de 227 de dosare în care dispusese amânarea succesivă a pronunțării și la 25 aprilie 2023 cu un număr de 202 de dosare în care dispusese anterior amânarea succesivă a pronunțării.

Sub aspectul laturii obiective, a reținut că doamna judecător și-a constituit o practică din amânări succesive de pronunțare, pentru durate excesive, ceea ce a avut drept consecință prelungirea nejustificată a procedurilor judiciare.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut vinovăția doamnei judecător sub forma intenției indirecte.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, s-a arătat, sub aspectul laturii obiective, că din relațiile înaintate de conducerea Judecătoriei Sectorului 5 București prin adresa de răspuns x/01.08.2022 a reieșit că doamna judecător A. înregistra întârzieri în redactarea a 152 hotărâri judecătorești, dintre care 89 de hotărâri pronunțate în intervalul februarie- decembrie 2021 și 63 de hotărâri pronunțate în perioada ianuarie -mai 2022, din totalul celor 737 hotărâri restante la nivelul secției.

În raport de probatoriul administrat la dosar, s-a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponențial, astfel cum reiese din situația de fapt expusă anterior.

Din această perspectivă, se reține un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru și a prioritizării lucrărilor, aspect cu caracter determinant și care, în condițiile în care nu i se acordă importanța cuvenită, poate conduce în timp la imposibilitatea îndeplinirii în termenul legal a activității de redactare a hotărârilor pronunțate sau chiar la un blocaj în desfășurarea acesteia.

Prin urmare, având în vedere numărul foarte mare al hotărârilor neredactate în termenul legal și durata excesivă a întârzierilor înregistrate, secția apreciază că această situație este rezultatul deficiențelor în activitatea judecătorului și demonstrează faptul că pârâta nu a conferit suficientă importanță prioritizării lucrărilor, prin redactarea hotărârilor raportat la data pronunțării acestora, cu consecințe asupra duratei rezonabile a procesului.

Sub aspectul laturii subiective, se constată, din modul în care pârâta a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, că atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, instanța disciplinară a reținut că faptele pârâtei, constând în neredactarea hotărârilor judecătorești în termenele prevăzute de lege și nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează instituția amânării de pronunțare, cu consecința temporizării nejustificate a procedurilor judiciare, nu pot fi circumscrise, în mod distinct, și conținutului constitutiv al acestei abateri disciplinare.

La individualizarea sancțiunii aplicate în condițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, secția a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptei săvârșite de pârâta judecător, în raport de care a apreciat că se impune aplicarea sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, respectiv "suspendarea din funcție pentru o perioadă de 2 luni" pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I și art. 99 lit. r) teza I din același act normativ.

Împotriva Hotărârii nr. 5J din 26 aprilie 2023 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, doamna judecător A. a formulat recurs, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

A solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii contestate și, pe fond, respingerea acțiunii disciplinare.

În motivare, a apreciat că hotărârea indicată este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță nu ar fi analizat și nu a avut în vedere întreaga situație de fapt.

A solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv efectuarea unei adrese la Judecătoria Sectorului 5 București, pentru comunicarea de relații privind situația redactărilor și a motivărilor doamnei judecător.

Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

Cererea de renunțare la judecata recursului

La 21 iulie 2023, 28 august 2023 și 30 august 2023, prin email, recurenta a depus cerere de renunțare la judecata recursului, în temeiul art. 406 C. proc. civ., precum și solicitare de judecare a cauzei în lipsă.

II. Considerentele Înaltei Curți

Asupra cererii de renunțare la judecata recursului, formulată de doamna judecător A., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea transmisă prin poștă electronică la data de 21 iulie 2023 și reiterată în aceeași modalitate la datele de 28 august 2023, 30 august 2023 și, ulterior, la 5 octombrie 2023, recurenta a declarat că renunță la judecarea căii de atac a recursului, în dosarul cu nr. x/2023, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, act de procedură fiind comunicat intimatei, cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar recurs.

La rândul său, intimata Inspecția Judiciară a depus note scrise, prin care s-a arătat de acord cu cererea recurentei și a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata căii de atac a recursului.

Înalta Curte constată că cererea astfel formulată relevă manifestarea de voință a recurentei în sensul achiesării la hotărârea atacată.

Art. 463 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

Potrivit art. 464 din C. proc. civ.:

"(1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială.

(2) Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale.

(3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise și concordante care exprimă intenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre".

În cauză, actul de dispoziție procesuală nu a fost întocmit în formă autentică, astfel cum impune de art. 464 alin. (2) din C. proc. civ. cu toate acestea, intenția doamnei judecător de a renunța la calea de atac a recursului declarat în cauză este neîndoielnică.

Astfel, drept răspuns la adresele prin care Înalta Curte i-a atras atenția asupra cerințelor de formă ale achiesării exprese la hotărâre, comunicate la domiciliul ales, indicat prin cererea de recurs, doamna judecător a reiterat cererea de renunțare la judecarea căii de atac a recursului, transmisă de la adresa de e-mail indicată ca aparținând persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, în condițiile art. 158 din C. proc. civ.

Totodată, se observă faptul că toate cererile transmise în aceeași modalitate poartă semnătura recurentei, iar aceasta poate fi apreciată în mod rezonabil ca fiind cea aplicată pe cererea de recurs și care se regăsește și în conținutul înscrisurilor semnate de către recurentă, aflate în dosarul disciplinar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este certă intenția părții de a-și da adeziunea la hotărâre, manifestarea sa de voință, exprimată în scris, potrivit celor arătate anterior, reprezentând o achiesare tacită la hotărârea recurată, în aplicarea dispozițiilor art. 464 alin. (3) din C. proc. civ.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 464 alin. (3), raportat la art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., văzând și poziția procesuală a intimatei exprimată atât în scris, cât și oral cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea la judecata recursului formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentei A. la judecata recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 5J din 26 aprilie 2023 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2023.