ÎCCJ, Decizia nr. 76/2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2022, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului București pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că domnul judecător înregistrează întârzieri în motivarea hotărârilor judecătorești pronunțate și care i-au revenit spre redactare. Astfel, la data de 31 august 2022 pârâtul figura cu un număr de 70 hotărâri judecătorești neredactate.

Prin Hotărârea nr. 16J din 23 noiembrie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A.- judecător în cadrul Tribunalului București și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a aplicat domnului A.-judecător în cadrul Tribunalului București, sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 4 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din același act normativ.

În motivare, s-a arătat că, la 25 martie 2022 a fost înregistrată sesizarea petentului B., avocat al inculpatului C., privind activitatea domnului judecător A. din cadrul Tribunalului București, secția Penală, în care s-a arătat că domnul judecător nu a motivat Sentința penală nr. 1014/11.09.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, secția I-a penală, împotriva căreia procurorul declarase apel încă din data de 15 septembrie 2020.

La 9 iunie 2022 verificările prealabile au fost finalizate, iar, prin Rezoluția nr. 1095 din 9 iunie 2022, s-a dispus începerea cercetării disciplinare față de judecătorul A. din cadrul Tribunalului București, secția penală, sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cercetarea disciplinară fiind finalizată la 31 august 2022.

Sub aspectul situației de fapt, secția a reținut că domnul judecător înregistrează dosare în care nu a redactat hotărârile judecătorești pronunțate, după cum urmează: la 14.04.2022 un număr de 175 hotărâri judecătorești neredactate, la 08.06.2022 un număr de 194 hotărâri judecătorești neredactate, la 08.07.2022 un număr de 194 hotărâri judecătorești neredactate, la 23.08.2022 cu un număr de 182 hotărâri judecătorești neredactate, iar la data de 31.08.2022 cu un număr de 70 hotărâri judecătorești neredactate.

Din datele statistice comunicate, relativ la volumul de activitate, secția a reținut că, în anul 2021, domnul judecător a participat la 125 ședințe de judecată, din care a condus 100, a rulat 797 dosare cu o complexitate totală de 17374,95 puncte, din care a soluționat 587 dosare cu o complexitate de 7646,4 puncte, ceea ce înseamnă o operativitate de 73,65%, revenindu-i spre redactare 477 hotărâri judecătorești.

În primul trimestru al anului 2022 domnul judecător a participat la 31 ședințe de judecată din care a condus 27, a rulat 219 dosare cu o complexitate totală de 8411 puncte, din care a soluționat 151 dosare cu o complexitate de 2791,75 puncte, ceea ce înseamnă o operativitate de 68,95%, revenindu-i spre redactare 127 hotărâri judecătorești.

De asemenea, în perioada de referință, domnul judecător A. a avut și atribuții administrative, respectiv calitatea de judecător delegat la Biroul Executări penale din cadrul instanței.

Cu privire la abaterea disciplinară reținută în sarcina pârâtului, prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, cu referire la art. 5 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 16 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, având în vedere situația de fapt reținută, secția a constatat că, în cauză, s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către domnul judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponențial astfel cum a reieșit din situația de fapt expusă anterior.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat, din modul în care pârâtul a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, că atitudinea psihică a acestuia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat să se producă.

Or, faptele săvârșite de pârât au avut consecințe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părți în cauzele evidențiate mai sus, aducându-se atingere și prestigiului justiției prin nerespectarea cadrului legal de soluționare a acestora.

Secția a avut în vedere că, pe parcursul derulării procedurii disciplinare, de la inițierea verificărilor prealabile și până la aproximativ o lună după momentul ascultării acestuia în cadrul cercetării disciplinare, domnul judecător nu a redactat niciuna dintre hotărârile restante, mai mult numărul acestora a crescut de la 175 la 194, iar în intervalul 23.08.2022 - 31.08.2022 (8 zile) domnul judecător a redactat 110 hotărâri, care au avut o motivare sumară.

La individualizarea sancțiunii aplicată în condițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, secția a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptelor săvârșite de pârâtul judecător, apreciind, totodată, că atitudinea pârâtului trebuie examinată și din perspectiva interesului justițiabililor din cauzele în care nu s-au nerespectat termenele legale de redactare a hotărârilor, care se suprapune cu interesul societății de a avea o justiție ce soluționează la timp cauzele cu care este sesizată, ca și pilon al unei societăți democratice.

S-a avut în vedere atât împrejurarea că volumul de activitate înregistrat de pârât în perioada de referință a fost considerabil, astfel cum s-a arătat pe larg anterior, precum și faptul că activitatea pârâtului a mai făcut obiectul unor verificări disciplinare anterioare din perspectiva respectării termenului de redactare a hotărârilor.

Astfel, prin Rezoluția nr. 1454/04.05.2020, dată în lucrarea nr. 20-496, s-a dispus clasarea sesizării privind pe domnul judecător A. sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar, prin Rezoluția 264/02.02.2021, dată în lucrarea nr. 20-3572, s-a dispus respingerea sesizării sub aspectul aceleiași abateri disciplinare.

În raport de acestea, secția a reținut că verificările disciplinare anterioare ar fi trebuit să reprezinte pentru domnul judecător A. un factor de conștientizare a responsabilităților profesionale care îi revin din perspectiva statutului deținut, sens în care a apreciat că se impune aplicarea față de acesta a sancțiunii prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată constând în " diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 4 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din același act normativ.

Împotriva acestei hotărâri, domnul judecător A. a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 303/2004, solicitând, în principal, admiterea recursului, desființarea sancțiunii disciplinare aplicate și respingerea, ca nefondată, a acțiunii disciplinare a Inspecției Judiciare; în subsidiar, admiterea recursului și înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate, cu cea a avertismentului.

Recurentul nu a contestat aspectele laturii obiective, ci doar cele referitoare la caracterul imputabil al întârzierilor în redactarea hotărârilor judecătorești, apreciind că secția nu a avut în vedere circumstanțele particulare ale cauzei.

Astfel, la individualizarea sancțiunii, nu s-a ținut cont de volumul mare de activitate, de situația personală, respectiv că are în îngrijire 2 minori, dintre care unul cu handicap grav, de modificările legislative ce au condus la schimbarea ritmului de redactare a hotărârilor judecătorești în materie penală, de împrejurarea că recurentul tehnoredactează singur hotărârile judecătorești, atât sentințele cât și încheierile de dezînvestire, precum și că a solicitat trecerea din materie penală în cea civilă încă din 2015, fiind delegat la Tribunalul Ialomița din data de 1 ianuarie 2023.

Recurentul a mai susținut și că volumul de activitate a secției Penale este mai mare decât al oricărei secții penale din țară, iar compararea situației personale cu a altor colegi a însemnat de fapt omiterea aspectelor sale individuale.

A subliniat și că Decizia Curții Constituționale din aprilie 2021, potrivit căreia redactarea hotărârii judecătorești trebuie să se facă anterior pronunțării, a intrat în vigoare când recurentul avea un stoc de dosare semnificativ, fiind nevoit să prioritizeze redactarea acestora, fapt ce explică numărul mare de dosare restante.

În ceea ce privește conținutul hotărârilor judecătorești, recurentul reproșează Inspecției Judiciare aprecierile privind calitatea considerentelor încheierilor și a sentințelor redactate de recurent.

Recurentul și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile Legii nr. 303/2004.

Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

În motivare, a arătat că sunt nefondate susținerile recurentului referitoare la neîndeplinirea condiției imputabilității abaterii disciplinare, prin raportare la volumul de muncă al pârâtului, care nu a avut cea mai ridicată complexitate, cea mai mare operativitate sau cele mai multe dosare rulate din secție, care să justifice numărul foarte mare de restanțe în redactări.

Referitor la atitudinea subiectivă, intimata a subliniat că, pe durata derulării procedurii disciplinare pârâtul nu a redactat niciun dosar, numărul acestora crescând de la 175 la 194.

La individualizarea sancțiunii, au fost avute în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, respectiv că pârâtul a mai fost verificat și cercetat în alte două dosare, sub aspectul comiterii aceleiași abateri disciplinare; de altfel decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2019 era neredactată la data încheierii cercetării disciplinare.

Din aceste împrejurări, intimata susține că nerespectarea dispozițiilor legale anterior redate, în modalitățile descrise, are un caracter imputabil pârâtului și nu poate fi justificată de cauze obiective, care să o circumscrie unei culpe scuzabile.

Intimata a solicitat respingerea solicitării recurentului, referitoare la individualizarea sancțiunii aplicate, prin raportare la verificările disciplinare anterioare ale recurentului, la interesul justițiabililor, precum și la pasivitatea pârâtului pe durata cercetării disciplinare, când nu a redactat niciun dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele și criticile formulate de recurent, cu dispozițiile legale incidente în cauză, precum și cu Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, care consacră caracterul devolutiv al căii de atac cu a cărei soluționare a fost învestită, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin hotărârea atacată s-a reținut că, prin probele administrate, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, în ceea ce îl privește pe recurentul pârât.

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, redate anterior, sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că starea de fapt rezultată din probe face dovada încălcării de către pârât a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, precum și a caracterului imputabil al faptei, atitudinea pârâtului fiind caracterizată de un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru și a prioritizării lucrărilor.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut, din modul în care pârâtul a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale care prevăd obligația redactării în termen a hotărârilor pronunțate, atitudinea psihică a acestuia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere a acceptat-o, chiar dacă nu a urmărit-o.

La individualizarea sancțiunii, instanța disciplinară a avut în vedere, pe de-o parte, interesului justițiabililor din cauzele în care nu s-au nerespectat termenele legale de redactare a hotărârilor care se suprapune cu interesul societății de a avea o justiție ce soluționează la timp cauzele cu care este sesizată, iar pe de altă parte, că activitatea pârâtului a mai făcut obiectul a două verificări disciplinare anterioare din perspectiva respectării termenului de redactare a hotărârilor.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători reține că instanța disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare a recurentului-pârât sub aspectul săvârșirii abaterii prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004.

Potrivit acestor dispoziții legale, "Constituie abateri disciplinare: (…) neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".

Recurentului pârât îi este imputată săvârșirea abaterii disciplinare susmenționate, în forma prevăzută de prima teză a dispozițiilor legale citate, constând în "neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătorești".

Într-adevăr, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției, iar art. 5 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevede că judecătorii au următoarele îndatoriri: să asigure, prin activitatea desfășurată, aplicarea legii; să respecte prevederile legale și cele ce rezultă din regulamente; să dea dovadă de competență profesională, precum și să soluționeze într-un termen rezonabil cauzele deduse judecății.

Abaterea disciplinară în discuție este, sub aspect juridic, consecința nerespectării obligației stipulate la art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. "hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare" (în forma în vigoare la momentul pronunțării hotărârilor judecătorești reținute prin acțiunea disciplinară), iar potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare "hotărârile judecătorești trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării. În cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

Sub aspectul laturii obiective, abaterea constă în neîndeplinirea obligației de a redacta hotărârile judecătorești în termenele prevăzute de lege, iar sub aspectul laturii subiective trebuie ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.

Or, așa cum în mod corect a reținut și instanța disciplinară, în raport cu probatoriul efectuat în cauză, reflectat și de situația statistică depusă la dosar de Tribunalul București, în cadrul căruia și-a desfășurat activitatea recurentul pârât în perioada de referință, au rezultat următoarele:

- la data de 14.04.2022, domnul judecător înregistra un număr de 175 dosare în care nu erau redactate hotărârile judecătorești pronunțate,

- la data de 08.06.2022, domnul judecător figura cu un număr de 194 hotărâri judecătorești neredactate în termen,

- la data de 08.07.2022, domnul judecător figura cu 194 hotărâri judecătorești neredactate,

- la data de 23.08.2022, cu un număr de 182 hotărâri judecătorești neredactate,

- la data de 31.08.2022, cu un număr de 70 hotărâri judecătorești neredactate.

Ulterior, conform relațiilor comunicate de Tribunalul București, până la data de 23.08.2022, domnul judecător a redactat 20 hotărâri, iar între 23.08.2022 și 31.08.2022 un număr de 116 hotărâri judecătorești.

La data finalizării cercetării disciplinare, Decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2019, dată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului București, secția I penală, figura ca neredactată.

Atât numărul hotărârilor neredactate, cât și perioada de timp îndelungată de depășire a termenului de redactare, coroborate cu împrejurarea că recurentul-pârât a mai fost supus, anterior, verificărilor sub aspectul aceleiași abateri disciplinare, chiar dacă acțiunea a fost respinsă sau s-a dispus clasarea sesizării, sunt aspecte care conduc, în mod evident, la concluzia că starea de fapt reținută în sarcina sa se încadrează în dispozițiile legale citate, reprezentând latura obiectivă a abaterii disciplinare imputate.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța disciplinară - raportat la situația de fapt dovedită - că pârâtului îi este imputabilă fapta, având în vedere modul defectuos de gestionare a timpului de lucru și a prioritizării lucrărilor, precum și starea de pasivitate asumată în ceea ce privește îndeplinirea acestor obligații.

În fine, sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a recurentului pârât - care a prevăzut rezultatele faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o - reiese din modul în care acesta a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale care prevăd obligația redactării în termen a hotărârilor pronunțate.

Așa fiind, Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent în susținerea recursului, potrivit cărora sancționarea sa disciplinară s-a făcut fără a fi luate în considerare circumstanțele personale, volumul de activitate, modificările legislative ce au condus la schimbarea ritmului de redactare a hotărârilor pronunțate în materie penală, împrejurarea că recurentul a solicitat transferul la secția civilă, precum și faptul că își tehnoredactează singur hotărârile judecătorești.

Aceste împrejurările invocate în sprijinul recursului nu reprezintă critici veritabile ale hotărârii atacate, ci sunt o reiterare fidelă a apărărilor și argumentelor invocate în faza administrativă a cercetării disciplinare, cărora instanța disciplinară le-a răspuns în mod exhaustiv, prin considerentele hotărârii pronunțate, sintetizate anterior.

De altfel, toate aceste argumente, în majoritatea lor, vizează aspecte generale, ce caracterizează (afectează) activitatea și condițiile de lucru ale tuturor magistraților , nefiind de natură să îl exonereze de răspundere pe recurent; nici argumentele de ordin subiectiv, referitoare la situația familială a recurentului, nu pot conduce la exonerarea de răspundere, întrucât acesta, odată ce și-a asumat profesia de judecător, trebuie ca, în pofida dificultăților din plan personal, să își îndeplinească cu rezonabilă diligență sarcinile aferente profesiei.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a reținut din datele statistice, raportat la volumul de muncă, numărul hotărârilor judecătorești neredactate de către pârât depășește cu mult media celorlalți magistrați din secție. Astfel, în februarie 2022 domnul judecător A. figura cu 175 restanțe în redactări, cu mai mult de 100 hotărâri față de următorul judecător care figura cu 72 restanțe (D.). Mai mult, din cele 175 de hotărâri restante o hotărâre era pronunțată în 2019, 26 hotărâri în 2020, 142 pronunțate în anul 2021 și 6 în anul 2022.

Așadar, deși la nivelul secției erau și alți judecători care înregistrau hotărâri neredactate în termen, numărul restanțelor și/sau perioada de depășire a termenului legal de motivare erau mai reduse decât cele cu care figura domnul judecător, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere argumentele acestuia referitoare la modificările legislative ce ar fi condus la schimbarea ritmului de redactare a hotărârilor judecătorești în materia dreptului penal.

Analiza statisticii anterior prezentate a dus, așa cum corect a reținut și instanța disciplinară, la concluzia că s-a făcut dovada încălcării de către recurentul pârât a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, iar această încălcare este urmarea unui mod defectuos de gestionare de către recurent a timpului de lucru și a prioritizării lucrărilor.

Nici în ceea ce privește vinovăția nu sunt întemeiate criticile recurentului, latura subiectivă a abaterii disciplinare reținute în sarcina acestuia decurgând din modul defectuos în care a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale care prevăd obligația redactării în termen a hotărârilor pronunțate - atitudinea sa psihică fiind aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.

Modalitatea constantă și repetitivă în care recurentul a înțeles să nesocotească, în fiecare caz în parte, termenele de redactare prevăzute de dispozițiile legale citate, în condițiile în care mai fusese cercetat pentru același gen de conduită neconformă obligațiilor profesionale, denotă existența factorului intelectiv și volitiv ce conturează vinovăția, ca element subiectiv al acestei abateri.

De asemenea, în acord cu aprecierea instanței de disciplină, Înalta Curte reține că este justificată aplicarea sancțiunii, iar individualizarea acesteia este corectă, în circumstanțele concrete ale cauzei, care au reliefat fără echivoc faptul că recurentul pârât fie nu a conștientizat amploarea și gravitatea conduitei sale culpabile, fie nu a fost în măsură să remedieze deficiențele din activitatea sa.

Se constată deci, că faptele imputate recurentului pârât intră în sfera de reglementare a dispozițiilor art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, după cum în mod just a reținut instanța de disciplină, prin hotărârea atacată fiind reliefate corect existența faptelor, a conduitei ilicite, a vinovăției, a urmărilor prejudiciabile și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul produs, ceea ce susține legalitatea încadrării lor în abaterea disciplinară prevăzută de textul legal menționat.

În consecință, Înalta Curte reține că circumstanțele invocate în apărare de recurent nu sunt de natură să înlăture concluziile instanței de disciplină sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței disciplinare este legală și temeinică, nefiind identificate motive de netemeinicie sau de reformare în sensul criticilor invocate de recurent, astfel că, în temeiul art. în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 16J din 23 noiembrie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2023.

GGC - OB