ÎCCJ, Decizia nr. 165/2022

Ședința publică din data de 12 septembrie 2022

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2021, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtului A., judecător în cadrul Tribunalului Buzău, cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în cele ce urmează "Legea nr. 303/2004").

Prin Hotărârea nr. 29J din 15 decembrie 2021 a secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a fost admisă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Buzău cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004 și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost aplicată domnului A. sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 5% pentru o perioadă de 1 lună", reținând considerentele arătate în continuare.

În raport cu situația de fapt, sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004. Sub aspect obiectiv, abaterea disciplinară constă în neîndeplinirea obligației de a redacta hotărârile judecătorești în termenele prevăzute de lege, iar din punct de vedere al laturii subiective, se impune ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, s-a reținut că: (i) la 28.09.2021, domnul judecător A. înregistra un număr total de 304 hotărâri neredactate, dintre care 57 sentințe de fond, 245 decizii pronunțate în apel și 2 decizii pronunțate în recurs; (ii) ulterior, la 14.12.2021, pârâtul înregistra un număr total de 251 de hotărâri neredactate, dintre care 68 hotărâri în fond (o singură hotărâre fiind pronunțată la 26.02.2019) și 183 decizii pronunțate în apel în perioada 2020 - 2021.

Din perspectiva volumului de muncă, instanța disicplinară a reținut că: (i) în perioada 01.01.2019 - 21.12.2019, domnul judecător A. a intrat în 284 ședințe de judecată, a rulat 1108 dosare, a avut 564 dosare nou intrate, 440 dosare soluționate, o complexitate de 4155 puncte și o operativitate de 78 %; (ii) în perioada 01.01.2020 - 31.12.2020, domnul judecător a intrat în 245 ședințe de judecată, a rulat 1071 dosare, a avut 460 dosare nou intrate, 270 dosare soluționate, o complexitate de 3551 puncte și o operativitate de 58,7 %; (iii) în perioada 01.01.2021 - 30.06.2021, domnul judecător a intrat în 111 ședințe de judecată, a rulat 838 dosare, a avut 382 dosare nou intrate, 348 dosare soluționate și o operativitate de 91,1 %; (iv) referitor la atribuțiile extrajudiciare, potrivit ordinelor de serviciu nr. 1/2019, nr. 1/2020 și nr. 1/2021 emise de președintele Tribunalului Buzău, domnul judecător A. este delegat cu activitatea de executări civile și activitate de executare în materia contenciosului administrativ, coordonând îndeplinirea atribuțiilor de către grefierii delegați; (v) în anul 2019, dintre cei 11 judecători care și-au desfășurat în mod efectiv activitatea în cadrul secției, domnul judecător A. a participat la 284 de ședințe, fiind al treilea din secție după domnii judecători B. (295 ședințe) și C. (287 ședințe). De asemenea, numărul de dosare soluționate de către domnul judecător A. a fost de 440 de cauze, în timp ce majoritatea celorlalți colegi au soluționat între 458 și 537 de cauze; (vi) în anul 2020, dintre cei 12 judecători, domnul judecător A. a participat la 245 de ședințe, al cincilea din instanță, iar numărul de dosare soluționate a fost de 270 de cauze, situându-se la un nivel mediu în raport de ceilalți judecători ai secției; (vii) în primul semestru al anului 2021, dintre cei 10 judecători care și-au desfășurat în mod efectiv activitatea în cadrul secției, domnul judecător A. a participat la 111 ședințe, fiind al doilea din secție, și a soluționat 348 de cauze, tot al doilea din secție, după doamna judecător B. - 363 dosare; (viii) în perioada de referință, domnul judecător A. a participat la 6 ședințe de permanență în 2019, 2 ședințe în 2020 și 4 ședințe în 2021, până la data finalizării cercetării disciplinare; (ix) analizând datele statistice și din această perspectivă, a rezultat că și ceilalți judecători ai secției au asigurat permanența conform planificărilor într-un număr similar de cazuri, după cum urmează: în anul 2019: D. - 4 ședințe, B. - 5 ședințe, E. - 1 ședință, F. - 2 ședințe, G. - 5 ședințe, H. - 4 ședințe; în anul 2020: I. - 6 ședințe, J.- 5 ședințe, F. -3 ședințe, G. - 4 ședințe, H. - 4 ședințe, K. - 4 ședințe; în anul 2021: L. - 5 ședințe, K. - 3 ședințe, I. - 7 ședințe, B. - 5 ședințe, J. - 3 ședințe.

În consecință, s-a apreciat că s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către pârât, a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ.

În ceea ce privește caracterul imputabil al conduitei ilicite, prezintă relevanță hotărârile pronunțate de pârât pe parcursul anilor 2019-2021 și neredactate în termenul prevăzut de lege, precum și atitudinea pârâtului raportat la îndeplinirea atribuțiilor profesionale.

S-a reținut, de către instanța disciplinară, că volumul de activitate, astfel cum a fost anterior expus, nu justifică, în mod obiectiv, numărul mare de hotărâri neredactate în termenul legal, relevantă fiind și durata în timp a acestor întârzieri în contextul în care alți judecători din cadrul instanței, cu același volum de activitate, nu au înregistrat restanțe în redactare într-un număr similar cu cel al pârâtului-judecător.

Aspectele invocate de pârâtul-judecător pentru a justifica aceste întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești pronunțate, respectiv modul de lucru, probleme personale și de sănătate nu înlătură răspunderea disciplinară, ci constituie, eventual, elemente în circumstanțiere ce pot fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii disciplinare.

În consecință, s-a reținut că domnul judecător A. a înregistrat în mod constant și progresiv întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, intervalele de timp cu care este depășit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activității de redactare a hotărârilor pronunțate, a timpului de lucru și a prioritizării lucrărilor, aspect cu caracter determinant și care, în condițiile în care nu i se acordă importanța cuvenită, poate conduce în timp la imposibilitatea îndeplinirii în termenul legal a activității de redactare a hotărârilor pronunțate sau chiar la un blocaj în desfășurarea acesteia.

Sub aspectul laturii subiective, modul în care pârâtul a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, reflectă atitudinea psihică de prevedere a rezultatelor faptelor pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor. Faptele săvârșite de pârât au avut consecințe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părți în cauzele evidențiate mai sus, aducându-se atingere și prestigiului justiției prin nerespectarea cadrului legal de soluționare a acestora. Întrucât, în calculul termenului rezonabil, se are în vedere durata judecății, atât în primă instanță, cât și în cursul căilor de atac, prin inactivitatea pârâtului, părțile au fost lipsite de elementul esențial al aducerii la cunoștință a conținutului și considerentelor hotărârilor judecătorești, indispensabile în aprecierea argumentelor pentru exercitarea unei căi de atac, situație care s-a perpetuat pe o perioadă de mai multe luni de zile, creându-se premisele încălcării cerinței derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. are un caracter imputabil pârâtului, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.

La individualizarea sancțiunii, instanța disciplinară a avut în vedere următoarele: după declanșarea prezentei proceduri disciplinare, pârâtul s-a mobilizat pentru a redacta hotărârile restante din anul 2019, astfel încât, la data pronunțării hotărârii de către instanța disciplinară, mai figura cu o singură hotărâre pronunțată în 26.02.2019 și neredactată; pârâtul nu a mai fost anterior sancționat disciplinar. Ținând cont de toate aceste împrejurări, de gravitatea concretă a faptelor astfel cum au fost reținute anterior și de vinovăția pârâtului, se justifică aplicarea unei sancțiuni de natură să-i atragă atenția asupra consecințelor negative pe care le are abordarea unui mod de lucru necorespunzător și care nu pune accent pe prioritizarea lucrărilor, respectiv sancțiunea prevăzută de art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 5% pentru o perioadă de 1 lună".

II. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii nr. 29J din 15 decembrie 2021 a secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, dommnul judecător A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării, cu administrarea probelor propuse de recurent și respinse de secția pentru judecători în materie disciplinară, să se dispună respingerea acțiunii disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară împotriva sa, ca neîntemeiată. În subisidar, recurentul a solicitat ca, în cazul în care se va aprecia că acțiunea disciplinară exercitată a fost temeinică și legală, reținînd circumstanțele reale și personale, precum și faptul că nu a mai fost sancționat disciplinar, în temeiul art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, să se dispună reindividualizarea sancțiunii aplicate, prin înlocuirea "diminuării indemnizației de încadrare lunare brute cu 5% pe o perioadă de o lună", prevăzută de art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, cu sancțiunea "avertismentului", prevăzută la lit. a) a aceluiași articol de lege.

Prin cererea de recurs formulată în cauză, recurentul A. a invocat criticile ce vor fi redate în continuare.

Actul de sesizare a instanței disciplinare este viciat, dat fiind modul generic de formulare din cuprinsul acestuia, ceea ce a determinat încălcarea dreptului la apărare al recurentului și a principiului contradictorialității, astfel cum sunt reglementate acestea de art. 13 alin. (3) și art. 14 alin. (2) și (3) C. proc. civ.. Astfel, se impunea ca Inspecția Judiciară să precizeze efectiv care sunt măsurile necesare pe care aprecia că pârâtul-judecător ar fi trebuit să le dispună, în acord cu obligațiile expres prevăzute de lege în sarcina judecătorului.

În acest sens, fiind vorba despre o procedură disciplinară administrativă, de natură a conduce la sancțiuni profesionale asupra unui magistrat, este necesar ca acestuia să îi fie asigurate garanțiile specifice materiei penale, așa cum sunt dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și așa cum sunt aplicate, inclusiv în materie contravențională, oricărui justițiabil.

Or, la nivel jurisprudențial, practica instanțelor naționale este unitară în a anula actele administrative de constatare a contravențiilor în cazul în care descrierea pretinsei fapte este una generică sau doar reproduce textul legal care o incriminează, dat fiind faptul că îl pune pe cel acuzat în imposibilitatea de a-și formula o apărare efectivă, iar pe judecător în imposibilitatea de a verifica temeinicia sancționării sale.

Cu toate acestea, susține recurentul, în ceea ce îl privește, doar pentru faptul că are calitatea de magistrat, s-a considerat că îi este suficientă motivarea generică a Inspecției Judiciare, instanța disciplinară respingând solicitarea pârâtului-judecător indicată în cele de mai sus și formulând propriile concluzii pe baza actului de sesizare, substituindu-se întrucâtva titularului sesizării și afectând astfel dreptul la apărare al pârâtului, precum și principiul contradictorialității procedurii.

Dat fiind viciul de care este afectat actul de sesizare a instanței disciplinare, neremediat de către titularul acțiunii, recurentul consideră că se impune respingerea acțiunii disciplinare exercitate împotriva sa.

Pe de altă parte, recurentul critică respingerea de către instanța disciplinară a probatoriului propus de către pârâtul-judecător în fața acesteia, constând în reaudierea doamnelor judecător D. și B., audiate pe parcursul cercetării disciplinare, prin prisma atribuțiilor dumnealor de conducere, respectiv președinte al Tribunalului Buzău și șef al secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, pentru a analiza, comparativ și în mod obiectiv, din toate punctele de vedere, calitatea actului de justiție realizat de colectivul secției din care face parte pârâtul-judecător și repercusiunea acestuia asupra încrederii justițiabililor.

Potrivit susținerilor recurentului, prin rezoluția de sesizare, dl. inspector judiciar a reținut calitatea activității profesionale a pârâtului-judecăror, însă a apreciat că acesta din urmă este culpabil din cauza stilului său specific de lucru, pe care l-a avut în vedere prin comparație cu rezultatele celorlalți colegi judecători, fără însă a cere un punct de vedere doamnelor judecător D. și B., audiate pe parcursul cercetării, prin prisma atribuțiilor dumnealor de conducere, tot la modul comparativ între activitatea pârâtului-judecător și cea a celorlalți colegi din cadrul secției.

Secția pentru judecători în materie disciplinară a respins această cerere de probatoriu, apreciind-o ca nefiind utilă, drept pentru care, având în vedere caracterul devolutiv al prezentei căi de atac, recurentul înțelege să reitereze cererea de administrare a probei constând în ascultarea doamnelor judecător mai sus nominalizate, de către instanța de recurs.

Recurentul critică, de asemenea, respingerea, de către instanța disciplinară, ca nefiind utilă soluționării cauzei, a probei constând în solicitarea și obținerea de relații de la organele teritoriale ale celorlalte profesii juridice cu care interacționează magistratul, în sensul de a-și exprima punctul de vedere asupra respectării de către pârât, prin întreaga sa activitate de judecător, a dreptului părților la un proces echitabil și la încrederea pe care acestea o au în actul de justiție pe care magistratul cercetat îl îndeplinește, inclusiv comparativ cu ceilalți colegi care au activat sau încă activează în cadrul secției.

Având în vedere caracterul devolutiv al prezentei căi de atac, recurentul reiterează cererea de administrare a probei constând în obținerea de puncte de vedere, de către instanța de recurs, de la Colegiul consilierilor juridici Buzău, Baroul Buzău și U.N.P.I.R. - Filiala Buzău.

Prin urmare, recurenul consideră că, prin respingerea cererilor de probatorii menționate, secția pentru judecători în materie disciplinară l-a privat de exercitarea efectivă a dreptului la apărare, care a fost asigurat într-un mod pur formal, hotărârea pronunțată de instanța disciplinară fiind întemeiată pe considerente proprii, rezultate din analiza parțială a înscrisurilor admise ca probe și fără ca instanța să administreze, în mod nemijlocit, probatorii ce puteau confirma sau infirma apărările fundamentale formulate de pârâtul-judecător.

Recurentul arată că situația premisă, necontestată de către instanța disciplinară, fiind dovedită de recurentul-pârât prin înscrisurile depuse în probațiune (avizele negative exprimate de conducerea instanței față de solicitările de delegare sau detașare a unor judecători, referatele întocmite de președintele secției a II-a civile și de 4 dintre cei 5 judecători din cadrul secției I civile ale Tribunalului Buzău), este reprezentată de lipsa acută de personal la nivelul Tribunalului Buzău și al secției în cadrul căreia funcționează recurentul, cu efectul supraaglomerării constante a activității judecătorilor, această situație fiind constantă de-a lungul ultimilor 6 ani, ca urmare a ignorării totale a obligației pozitive a statului de creare a condițiilor adecvate de muncă.

Deși s-a expus situația comparativă dintre volumul de activitate al domnului judecător A. și cel al colegilor săi de secție, concluzionându-se că nu ar fi existat diferențe semnificative în perioada 2019-2021 (recurentul precizând că a fost în partea superioară a indicatorilor, în special în anul 2021, când s-a desfășurat si cercetarea sa disciplinară), nu s-au analizat si combătut în niciun fel argumentele pârâtului-judecător legate de situația sa în cadrul secției, raportat la un interval mai mare de timp, de natură a dovedi că nu a existat o astfel de echilibrare a volumului de muncă, ceea ce a condus la acumularea de oboseală și de dosare de redactat în mod suplimentar față de ceilalți colegi ai pârâtului.

În acest sens, intervalul de timp supus analizei a succedat unei perioade foarte încărcate și lipsite de continuitate pentru pârâtul-judecător, respectiv 01.09.2016 - 15.10.2017, perioadă în care acesta din urmă a preluat completurile prezidate sau în compunerea cărora a intrat un alt coleg din cadrul secției, ce fusese suspendat din activitate, pe care le-a cumulat cu cele prezidate sau în compunerea cărora intra însuși pârâtul, situație care a dus la gestionarea a sute de dosare de al căror conținut nu avea cunoștință anterior, gradul de încărcătură al activității sale ajungând la un nivel dublu, iar alte ori, triplu, față de volumul celorlalți colegi din cadrul secției.

De asemenea, începând cu 01.04.2019, recurentul-pârât a intrat în compunerea altor completuri colegiale decât cele anterioare, fiindu-i repartizate spre judecată cauze complexe, aflate în stadii avansate ale cercetării judecătorești, de al căror conținut nu avea cunoștință anterior.

Situația creșterii volumului său de activitate și a instabilității completurilor din care a făcut parte a rezultat și din declarația dată de președintele instanței, doamna judecător D., astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal de ascultare din 27.09.2021.

Toate aceste situații au presupus alocarea unor resurse mai mari de timp decât ceilalți colegi de pe secție, pentru studierea amănunțită a respectivelor cauze, dintre care unele aveau un grad de complexitate ridicat și o vechime considerabilă, aspecte ce puteau fi observate prin analiza listelor de ședință pe care pârâtul le-a depus în probațiune, în care sunt sistematizate problemele de fapt și de drept specifice fiecărei cauze.

Pe cale de consecință, susține recurentul A., în anul 2019, acesta deja trecuse printr-o perioadă extrem de aglomerată, mult mai încărcată decât cea a colegilor săi, care i-a amplificat gradul de oboseală intelectuală, fizică și psihică și i-a consumat resurse semnificative de timp pentru studierea cauzelor repartizate, în timp ce colegii săi le foloseau pentru redactarea hotărârilor pronunțate.

Pe de altă parte, din punct de vedere al ședințelor în care s-a asigurat permanența în cadrul secției între anii 2019 - 2021, este eronată concluzia că și colegii magistratului cercetat ar fi participat la un număr similar de ședințe precum acesta, dat fiind că respectivele ședințe au fost de două tipuri, respectiv unele în care s-au repartizat dosarele rămase de pe urma completurilor desființate, ceea ce nu a impus studierea lor și pronunțarea vreunei soluții, ci doar indicarea, în mod formal, a completului căruia i s-a atribuit dosarul și a termenului de judecată, iar altele, care au impus, cel puțin teoretic, studierea dosarelor și dispunerea soluțiilor de amânare a judecății sau de rezolvare a unor excepții ori a fondului pricinii, timpul alocat efectiv pregătirii și prezidării lor putând varia, în mod semnificativ, în funcție de activitatea concretă pe care o implică.

Or, din situația permanențelor efectuate în perioada 01.01. - 12.11.2021 în cadrul secției, defalcat pe judecători și cu evidențierea ședințelor ce priveau exclusiv distribuirea de dosare, rezulta că, până la momentul în care pârâtul-judecător a intrat în concediu fără plată, acesta s-a situat tot pe locul doi ca număr de dosare rulate.

Pe lângă aceste aspecte, există o altă serie de argumente definitorii invocate în apărarea sa, care nu au fost analizate deloc, cu atât mai puțin prin comparare cu situația colegilor săi, și care ar conduce la o concluzia diametral opusă celei din cuprinsul hotărârii recurate.

Astfel, modalitatea de prioritizare a activității, ce i-a fost imputată, vizează studiul aprofundat al ședințelor, întocmirea riguroasă a rezoluțiilor de regularizare și motivarea prioritară a unora dintre hotărâri.

În lipsa unei proceduri riguroase de regularizare și a studiului temeinic și aprofundat al ședințelor, simpla pronunțare a hotărârii judecătorești este doar o formalitate lipsită de substanță.

Recurentul subliniază efectele definitorii pe care le au aceste activități asupra modalității de soluționare, cu profesionalism și în mod corect, a diferendului juridic dedus judecății, activități materializate, în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât, în conținutul rezoluțiilor din procedura de regularizare și al listelor de ședință redactate personal în format electronic, ce cuprind fișa fiecărui dosar, înscrisuri depuse în probațiune, în mod exemplificativ.

Astfel, consideră că simpla examinare a acestor înscrisuri ar fi demonstrat resursele de timp alocate pentru a fi întocmite, însă, în hotărârea recurată, nu se analizează deloc relevanța lor probatorie, deși ele vizează calitatea actului de justiție îndeplinit de către pârâtul-judecător, care a fost considerată ca fiind deficitară, ceea ce a condus la sancționarea sa.

De asemenea, nu s-a făcut absolut nicio comparație între modalitatea de desfășurare a respectivelor activități judiciare de către domnul judecător A. și de către colegii săi care nu au înregistrat un număr așa de mare de restanțe (prin consultarea dosarelor instrumentate de aceștia, a întocmirii și conținutului listelor și a încheierilor de ședință), pentru a se putea observa dacă celeritatea motivării hotărârilor nu este de natură a afecta cercetarea judecătorească.

Pe fondul scăderii continue a numărului de judecători, preluării repetate a dosarelor de pe completurile desființate și a asigurării permanențelor la ședințele de judecată, este evident că, pentru a îndeplini activitatea de judecată, timpul recomandat de muncă, de 8 ore pe zi, a devenit iluzoriu.

Tocmai din acest motiv, după cum recurentul-pârât a invocat și demonstrat prin probele administrate, în tot intervalul anilor 2019 - 2021, majoritatea timpului din zi și l-a petrecut în instanță, până la ore târzii, inclusiv zilele de sâmbătă și duminică, ceea ce i-a afectat starea de sănătate și i-a privat familia de prezența sa. Iar, din numărul legal de zile de odihnă la care era îndreptățit în această perioadă, respectiv 105 zile, în total, a efectuat 55 de zile.

Nici această situație nu a fost analizată prin hotărârea recurată, deși a fost invocată în apărare, ca aflându-se printre măsurile necesare pe care recurentul le-a dispus, în concret, în vederea îndeplinrii tuturor îndatoririlor de serviciu, incluzând și respectarea termenelor legale de redactare a hotărârilor judecătorești.

Or, deși i s-a imputat modalitatea defectuoasă de gestionare a timpului de lucru, dacă s-ar fi analizat, în mod efectiv, intervalele orare pe care, ani de zile, le-a alocat activității profesionale, s-ar fi constatat că acesta a depășit cu mult timpul de lucru normal, fără însă a reuși să limiteze acumularea de restanțe în redactare.

La dosarul cauzei se regăseau toate dovezile din care reieșea timpul alocat de recurent profesiei, constând în documentele ce au înregistrat prezența sa în instanță, declarațiile date de doamnele judecător D. și B. și situația efectuării concediilor de odihnă. Dacă aceste dovezi ar fi fost analizate efectiv, s-ar fi putut constata faptul că pârâtul-judecător, nu numai că valorifică timpul normal de muncă, dar și sacrifică majoritatea timpului liber în vederea îndeplinirii sarcinilor profesionale.

Faptul că recurentul-pârât a alocat foarte mult timp acestor două activități judiciare a fost determinat, pe de o parte, de efectele definitorii pe care acestea le au asupra modalității de soluționare a litigiilor, iar pe de altă parte, de volumul mare de activitate. Din simpla lecturare a listelor de ședință întocmite de recurentul-pârât în format electronic, s-ar fi putut observa cât de diverse sunt problemele de fapt și de drept ale dosarelor studiate și s-ar fi putut deduce efortul semnificativ depus de către acesta pentru decelarea lor, ceea ce a presupus și o mare resursă de timp alocată, în care acesta ar fi putut motiva mai multe hotărâri restante.

În mod evident, arată recurentul, pregătirea superficială a ședinței de judecată și studiul neaprofundat al dosarelor repartizate spre soluționare conduce la hotărâri judecătorești eronate, care sunt desființate în căile de atac, astfel încât litigiile se prelungesc, în mod considerabil, în timp, chiar dacă părților le-a parvenit o hotărâre redactată în termenul legal, dar care este lipsită de efecte juridice, fiind desființată ulterior, iar procesul reluându-se.

Ignorarea sau tratarea cu superficialitate a acestor două activități de judecată se materializează, în general, în soluțiile de anulare a hotărârilor primei instanțe, cu reținere spre rejudecare, de către instanța de apel, ori de casare cu trimitere spre rejudecare, de către instanța de recurs, oricare dintre acestea conducând la întinderea în timp a judecării pricinii, cu încălcarea dreptului la soluționare cu celeritate a procesului.

Deși, prin actul de sesizare s-au făcut, în mod pasager, mențiuni referitoare la calitatea profesională a pârâtului-judecător, cu efecte pozitive asupra întregii secții, confirmată de cele două colege ascultate, aceasta nu a prezentat nicio relevanță.

Nici cu privire la acest aspect nu s-a făcut nicio analiză comparativă cu ceilalți colegi și nici nu s-au combătut în vreun fel cele rezultate din înscrisurile probatorii care fac obiectul Anexelor 9 și 10 din notele de ședință, și anume faptul că, pentru desfășurarea activității judiciare, domnul judecător A. s-a autentificat în aplicația "Dosarul electronic" de 95 de ori, având 532 de accesări, iar dintre ceilalți judecători activi din cadrul secției, în aceeași perioadă, unul singur s-a autentificat de 5 de ori, având 36 de accesări, în timp ce, în programul legislativ INDACO - Lege 5, recurentul s-a autentificat de 1.625 de ori, pe când, în aceeași perioadă, în cadrul secției, s-au autentificat 7 judecători, de 1.348 de ori, 1.319 ori, 595 ori, 425 ori, 66 ori, 23 ori și, respectiv, de 9 ori.

În opinia recurentului, aceste cifre arată cu prisosință relevanța care se acordă îndeplinirii unui act de justiție de calitate de către cei care motivează cu celeritate hotărârile pronunțate, în cadrul unei instanțe supraaglomerate.

În continuare, recurentul-pârât arată că a dovedit, cu înscrisurile depuse în Anexa 5 a notelor de ședință întocmite pentru termenul din 15.12.2021, că, pentru a respecta exclusiv termenul de redactare a hotărârilor judecătorești, unii colegi au desfășurat o procedură de regularizare a acțiunilor și o cercetare judecătorească superficială, nelămurind obiectul pricinii, lăsând nesoluționate cereri ale părților ori soluționându-le fără a prezenta vreo argumentație, ori au emis hotărâri care nu au răspuns argumentelor definitorii ale părților sau doar au reprezentat o copiere a acestora, toate aceste cazuri conducând la desființarea hotărârilor de primă instanță și remedierea neregularităților de către instanța de apel, pe baza efectului devolutiv al acestei căi de atac ori, de cele mai multe ori, la trimiterea spre rejudecare, cu reluarea ciclului procesual anterior.

Cu toate acestea, în cuprinsul hotărârii atacate nu s-a prezentat niciun argument prin care să fie combătute aceste apărări și s-a ignorat total calitatea actului de justiție asigurată prin respectivele hotărâri.

Deși recurentul a invocat și faptul că, la modalitatea de redactare a hotărârilor pronunțate de către acesta, a respectat dispozițiile art. 425 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și criteriile prevăzute în H.C.S.M. nr. 676/2007 și H.C.S.M. nr. 1113/2021, depunând în probațiune inclusiv hotărâri motivate de magistrat în această perioadă, nici această apărare nu a fost analizată în mod comparativ cu hotărârile celorlalți colegi de secție ai pârâtului.

În susținerea argumentelor prezentate în cele de mai sus, recurentul prezintă situația unor dosare înregistrate pe rolul Tribunalului Buzău, în care, potrivit afirmațiilor acestuia, ca urmare a sincopelor generate de judecata, motivarea, soluționarea superficială a cauzelor, durata proceselor a fost extinsă în timp, pânâ s-a ajuns la soluționarea definitivă a acestora: dosar nr. x/2018; dosar nr. x/2018; dosar nr. x/2015; dosar nr. x/2018; dosar nr. x/2017; dosar nr. x/2019; dosar nr. x/2015; dosar nr. x/2018; dosar nr. x/2009; dosar nr. x/2018; sosar nr. 1463/114/2019; dosar nr. x/2018; dosar nr. x/2012; dosar nr. x/2018; dosar nr. x/2009; dosar nr. x/2019; dosar nr. x/2018.1; dosar nr. x/2020; dosar nr. x/2019; dosar nr. x/2020; dosar nr. x/2020; dosar nr. x/2020; dosar nr. x/2020; dosar nr. x/2020; dosar nr. x/2021; dosar nr. x/2018; dosar nr. x/2020; dosar nr. x/2018; dosar nr. x/2019.

Această situație s-a amplificat în timp, sens în care este edificatoare și Adresa nr. x/18.03.2022 emisă de Curte de Apel Ploiești, prin care s-a solicitat Tribunalului Buzău ca, față de rapoartele de bilanț pentru anul 2021, să se identifice și să se comunice factorii care au determinat creșterea semnificativă a indicelui de desființare a hotărârilor judecătorești în raport de numărul hotărârilor atacate.

Tocmai pe acest fond, arată recurentul, ajungând în situația de a nu putea gestiona încărcătura tot mai mare de dosare repartizate spre judecată, cu foarte mare diversitate de probleme de drept de lămurit, acesta a fost nevoit să procedeze la motivarea prioritară a unora dintre hotărârile pronunțate, în funcție de specificul obiectului lor, comparativ cu cel al hotărârilor restante, dar și de efectele produse de întârzierea în motivare.

În concret, la 28.09.2021, dintre cele 304 hotărâri neredactate, doar 57 vizau litigii de fond, iar celelalte 247, apeluri și recursuri, condiții în care doar un procent de 18,75 % ar fi supuse controlului judiciar, restul de 81,25 % fiind definitive. Astfel, susține recutentul, acesta a preferat să motiveze hotărârile urgente ale litigiilor de fond, chiar dacă erau mai recente, dând posibilitatea părților să exercite căile de atac, decât să le tehnoredacteze pe cele mai vechi, dar care erau definitive.

Deși prin notele de ședință de la termenul din 15.12.2021, recurentul a combătut concluziile domnului inspector judiciar - prin care se reținuse că, prin restanțele acumulate, a fost întrerupt actul de justiție, în mod artificial, prin imposibilitatea continuării procesului și realizării controlului judiciar -, arătând că această referire generică privește, în fapt, un procent redus din hotărârile restante (18,75 %), dar care se extinde, fără argumentație logică, și asupra procentului majoritar, cel al hotărârilor definitive, nesupuse căilor de atac (81,25 %), nici prin hotărârea recurată nu s-a analizat acest argument, reținându-se că, pe fondul restanțelor la motivare, părțile au fost lipsite de posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul hotărârilor, pentru a putea aprecia dacă se impune sau nu să exercite o cale de atac.

În concluzie, recurentul solicită a se constata că dreptul său la apărare a fost doar formal asigurat în fața instanței disciplinare, respingându-i-se atât cererile prealabile, cât și unele dintre probatoriile suplimentare a căror administrare a solicitat-o, în timp ce motivarea hotărârii recurate nu respectă, în totalitate, dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ., limitându-se a valorifica exclusiv aspectele formale nefavorabile recurentului-pârât și fără a arăta motivele pentru care s-au înlăturat unele dintre argumentele fundamentale invocate de acesta în apărare, situație de natură a afecta însăși substanța dreptului la un proces echitabil.

Recurentul invocă par. 69 din Recomandarea nr. R (94) 12 a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), potrivit căruia sistemele de inspectare a instanțelor nu trebuie să se preocupe de obiectul sau corectitudinea hotărârilor și nu trebuie să-i determine pe judecători, din motive de eficiență, să acționeze în favoarea productivității, sacrificând astfel îndeplinirea corespunzătoare a rolului pe care aceștia îl au, acela de a pronunța o hotărâre bine gândită, în conformitate cu interesele celor care apelează la justiție.

III. Întâmpinarea formulată de intimata Inspecția Judiciară

Prin întâmpinarea formulată, Inspecția Judiciară solicită respingerea recursului declarat de recurentul A. și menținerea hotărârii nr. 29J din 15 decembrie 2021 a secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește criticile recurentului vizând modalitatea de administrare a probatoriului pe parcursul cercetării disciplinare și al soluționării acțiunii disciplinare, intimata Inspecția Judiciară arată că, astfel cum reiese din actele dosarului, nu au fost identificate elemente de natură a afecta legalitatea și temeinicia acțiunii disciplinare și a hotărârii de sancționare.

Pe de-o parte, la finalul cercetării disciplinare, prin procesul-verbal de efectuare a cercetării disciplinare, au fost enumerate toate probele administrate și acestea au fost aduse la cunoștința domnului judecător A., care a precizat că nu mai are alte probe de administrat și că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la modul în care s-a desfășurat cercetarea disciplinară.

Pe de altă parte, în cursul soluționării acțiunii disciplinare, secția pentru judecători în materie disciplinară, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. proc. civ., a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și cele depuse la termen și a respins proba testimonială și solicitarea de emitere a unor adrese către instituțiile menționate de pârât în cuprinsul notelor scrise, ca nefiind utile soluționării cauzei, constatându-se, așadar, că respingerea acestora a fost motivată.

Prin urmare, intimata apreciază că probele au fost administrate în mod legal pe parcursul cercetării și soluționării acțiunii disciplinare, iar în situația în care instanța disciplinară a constatat că nu se impune administrarea anumitor probe, a motivat aceasta.

Cu privire la critica din recurs vizând modalitatea de interpretare a probatoriului administrat, intimata Inspecția Judiciară apreciază că aceasta reprezintă un aspect definitoriu al raționamentului logico-juridic al instanței disciplinare, expus pe larg în conținutul hotărârii care formează obiectul recursului.

Astfel, perioada de timp analizată prin raportare la activitatea domnului judecător A. este aceeași cu durata întârzierilor în redactarea hotărârilor, respectiv perioada 2019 - 2021.

Tot astfel, modul de gestionare a timpului de lucru a fost avut în vedere de instanța disciplinară, reținându-se însă un mod defectuos de gestionare a acestuia și a prioritizării lucrărilor, aspect considerat determinant și care, în condițiile în care nu i se acordă importanța cuvenită, poate conduce, în timp, la imposibilitatea îndeplinirii în termenul legal a activității de redactare a hotărârilor pronunțate sau chiar la un blocaj în desfășurarea acesteia.

Referitor la analiza comparativă cu activitatea celorlalți judecători, intimata arată că, prin acțiunea disciplinară, s-a procedat, în mod evident, la prezentarea comparativă a volumului de activitate, aspect definitoriu în a aprecia dacă un judecător are un nivel de activitate disproporționat față de ceilalți colegi.

De aceea, în contextul arătat, analiza comparativă nu are rolul de a proceda la o verificare a calității ori a justeței lucrărilor întocmite, a numărului de zile lucrate peste programul legal ori a categoriilor de măsuri dispuse pentru buna soluționare a cauzelor, cum este numărul de accesări ale programelor informatice ale instanței.

Cu alte cuvinte, nu se poate susține că Inspecția Judiciară și secția pentru judecători în materie disciplinară au ignorat calitatea actului de justiție asigurată de domnul judecător prin hotărârile pronunțate, astfel cum se susține prin recurs, deoarece nu calitatea actului de justiție este verificată prin raportare la elementele constitutive ale abaterii disciplinare analizate.

În cazul de față, calitatea actului de justiție poate fi un element de circumstanțiere a activității judecătorului, căruia i s-a dat eficiență în mod corespunzător, așa cum reiese din probatoriul administrat (martori și înscrisuri), arătându-se că situațiile expuse mai sus nu constituie judecăți de valoare sau critici cu privire la activitatea profesională a domnului judecător care, de altfel, este apreciată de colectivul de magistrați și se caracterizează printr-un profesionalism ridicat, ci constituie o prezentare faptică a principalelor aspecte care au condus și conduc la efectuarea cu întârziere a anumitor categorii de lucrări, în cazul analizat, a întocmirii considerentelor hotărârilor judecătorești (pag. 12 par. 6 din acțiunea disciplinară).

Pentru aceste motive, intimata apreciază că nu poate fi primită nici critica legată de neaplicarea Recomandării nr. R (94) 12 a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni. În plus, prin invocarea acestui act, se sugerează că Inspecția Judiciară impune un anumit ritm de redactare a hotărârilor de natură a afecta îndeplinirea corespunzătoare și la standarde de calitate ridicată a serviciului. Or, o redactare cu o întârziere de ani a unei hotărâri judecătorești este aptă să afecteze însăși calitatea și efectele hotărârii prin aceea că, între timp, este plauzibil ca părțile sa fi identificat alte modalități de rezolvare a litigiului cu care au învestit instanța cu mult tip în urmă.

În ce privește susținerea domnului judecător A. potrivit căreia fapta sa nu a prejudiciat părțile din dosare, argumentând că numai un procent redus dintre hotărâri era supus căilor de atac, intimata arată că, din perspectiva consecințelor pe care le are neredactarea în termenul legal a hotărârilor judecătorești, acestea afectează dreptul recunoscut părților de a beneficia de soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și constituie, totodată, și o încălcare a dispozițiilor articolului 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la durata rezonabilă a procesului.

Consecințele săvârșirii acestei abateri disciplinare nu se limitează la numărul de hotărâri supuse căilor de atac, ci au în vedere deteriorarea încrederii și a respectului opiniei publice față de actul de justiție, care este perceput ca fiind în mod nejustificat prelungit și supus arbitrariului sub aspectul duratei sale.

Constatările de mai sus, alături de întrunirea celorlalte elemente constitutive ale abaterii, au condus la concluzia săvârșirii abaterii disciplinare.

Hotărârea secției pentru judecători în materie disciplinară cuprinde motivele pentru care s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare și totodată argumentele pentru care celelalte circumstanțe invocate de domnul judecător A. nu au semnificația unor cauze justificative.

În concluzie, în opinia intimatei, prin hotărârea instanței disciplinare s-a procedat la o analiză completă a elementelor obiective și subiective care au intervenit în activitatea domnului judecător A., hotărârea secției pentru judecători fiind legală și temeinică.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând hotărârea instanței disciplinare, atât din perspectiva legalității, cât și sub aspectul temeiniciei, prin prisma criticilor formulate de către recurent, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă doar pentru considerentele arătate în continuare.

Prin hotărârea atacată, instanța de disciplină a reținut în privința pârâtului A. îndeplinirea condițiilor cumulative ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, constând în "neredactarea [...] hotărârilor judecătorești [...], din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, criticile din recursul formulat și înscrisurile depuse în recurs nu demonstrează o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța disciplinară în sensul celor arătate la pct. 2, alin. (3) din prezenta decizie, care reflectă, în esență, următoarea realitate faptică: (i) la 28.09.2021, domnul judecător A. înregistra un număr total de 304 hotărâri neredactate, dintre care 57 sentințe de fond, 245 decizii pronunțate în apel și 2 decizii pronunțate în recurs; (ii) ulterior, la 14.12.2021, pârâtul înregistra un număr total de 251 de hotărâri neredactate, dintre care 68 hotărâri în fond (o singură hotărâre fiind pronunțată la 26.02.2019) și 183 decizii pronunțate în apel în perioada 2020 - 2021.

În acest context factual, nu poate fi contestat faptul că, în privința hotărârilor supuse dispozițiilor C. proc. civ., s-a făcut dovada încălcării de către pârâtul-judecător, în mod repetat și pentru intervale lungi de timp, a termenului de redactare prevăzut de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ.

În esență, prin criticile din recurs, subsumat laturii subiective a abaterii disciplinare, recurentul tinde să demonstreze existența unei culpe scuzabile justificate de cauze obiective - volumul de activitate, numărul insuficient de judecători în cadrul instanței, modificările intervenite în schema de personal, atribuțiile suplimentare activității de judecată și de redactare a hotărârilor pronunțate, atenția acordată calității actului de judtiție - ori cauze de ordin personal - afecțiuni medicale. Apărările recurentului nu demonstrează, însă, contrariul aspectelor reținute de instanța de disciplină în privința caracterului imputabil al deficiențelor constatate în exercitarea funcției.

În raport cu situația de fapt, instanța disciplinară a apreciat, în mod întemeiat, că amploarea restanțelor în redactarea hotărârilor și durata întârzierilor în redactare este de natură a produce consecințe în privința drepturilor și intereselor legitime ale părților litigante, ce conduc la încălcarea duratei rezonabile a procedurilor judiciare, componentă a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar faptele analizate, săvârșite cu intenție indirectă, sunt imputabile pârâtului, în contextul în care modul defectuos de desfășurare a activității de redactare a hotărârilor s-a perpetuat în timp pe perioade îndelungate.

Înalta Curte reține că îndatorirea ce incumbă judecătorului de a asigura supremația legii, inclusiv sub aspectul respectării termenelor legale ori, finalmente, a termenului rezonabil, presupune asigurarea unui just echilibru între calitatea actului de justiție și gradul de încărcare a activității apt să garanteze satisfacerea interesului public preeminent de înfăptuire a justiției, ca element definitoriu al statului de drept.

Or, în speță, acest just echilibru a fost perturbat semnificativ prin conduita imputabilă pârâtului constând în nerespectarea termenului legal/rezonabil de redactare a hotărârilor judecătorești în privința unui număr mare de hotărâri și pentru perioade îndelungate de timp, cu consecințele negative amintite anterior.

În analiza răspunderii disciplinare, susținerile recurentului vizând existența unor cauze obiective și subiective care, în opinia sa, ar înlătura caracterul imputabil al întârzierilor în redactare nu pot primi relevanța exclusivă pe care le-o acordă pârâtul, fiind necesar ca acestea să fie examinate prin raportare la scopul actului de justiție și din perspectiva respectării drepturilor legitime ale părților oricărui litigiu, și anume de a cunoaște în termenul legal sau, în ultimă instanță, într-un termen rezonabil considerentele care fundamentează soluția pronunțată în cauză pentru a fi în măsură să decidă cu privire la exercitarea căilor de atac, precum și din perspectiva interesului legitim prezumat de soluționare cu celeritate a litigiului dedus instanței spre soluționare.

Volumul mare de activitate corelat cu subdimensionarea numărului de judecători în funcție la nivelul instanței pot constitui cauze care să determine întârzieri în soluționarea și redactarea hotărârilor, însă, în circumstanțele cauzei, nu înlătură caracterul imputabil având în vedere volumul restanțelor și amploarea întârzierilor în redactare, în condițiile în care, în aceleași condiții de muncă, ceilalți judecători înregistrează un volum de restanțe și o întârziere în redactare - așa cum rezultă din datele menționate la pct. 2, alin. (4) din prezenta decizie - mult inferioare celor constatate în privința pârâtului.

De asemenea, nici apărările întemeiate pe preluarea, în intervalul 01.09.2016 - 15.10.2017 a completurilor prezidate sau în compunerea cărora a intrat un alt coleg al recurentului, ce fusese suspendat din activitate, pe care recurentul le-a cumulat cu cele prezidate sau în compunerea cărora intra el însuși și nici cele vizând intrarea, începâd cu 01.04.2019, în compunerea altor completuri colegiale decât cele anterioare, fiindu-i repartizate domnului judecător cercetat disciplinar cauze complexe, aflate în stadii avansate ale cercetării judecătorești, de al căror conținut nu avea cunoștință anterior - nu sunt apte să înlăture caracterul imputabil al deficiențelor reținute. Este de observat că, analizând comparativ volumul de activitate înregistrat de recurentul-pârât în perioada de referință, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, reiese că: (i) în anul 2019, dintre cei 11 judecători care și-au desfășurat în mod efectiv activitatea în cadrul secției, domnul judecător A. a participat la 284 de ședințe, fiind al treilea din secție după domnii judecători B. (295 ședințe) și C. (287 ședințe). Numărul de dosare soluționate de către domnul judecător A. a fost de 440 de cauze, în timp ce majoritatea celorlalți colegi au soluționat între 458 și 537 de cauze; (ii) în anul 2020, dintre cei 12 judecători, domnul judecător A. a participat la 245 de ședințe, al cincilea din instanță, iar numărul de dosare soluționate a fost de 270 de cauze, situându-se la un nivel mediu în raport de ceilalți judecători ai secției; (iii) în primul semestru al anului 2021, dintre cei 10 judecători care și-au desfășurat în mod efectiv activitatea în cadrul secției, domnul judecător A. a participat la 111 ședințe, fiind al doilea din secție și a soluționat 348 de cauze, tot al doilea din secție, după doamna judecător B. - 363 dosare; (iv) în ceea ce privește participarea recurentului-pârât la ședințele în care a asigurat permanența în lipsa altor judecători, se constată că domnul judecător A. a participat la 6 ședințe de permanență în 2019, 2 ședințe - în 2020 și 4 ședințe - în 2021, până la data finalizării cercetării disciplinare. Însă, și ceilalți judecători ai secției au asigurat permanența conform planificărilor într-un număr similar de cazuri, după cum urmează: a) în anul 2019: D. - 4 ședințe, B. - 5 ședințe, E. - 1 ședință, F. - 2 ședințe, G. - 5 ședințe, H. - 4 ședințe; b) în anul 2020: I. - 6 ședințe, J. - 5 ședințe, F. - 3 ședințe, G. - 4 ședințe, H. - 4 ședințe, K. - 4 ședințe; c) în anul 2021: L. - 5 ședințe, K. - 3 ședințe, I. - 7 ședințe, B. - 5 ședințe, J. - 3 ședințe.

Este adevărat că familiarizarea cu conținutul cauzelor repartizate recurentului începând cu anul 2016, invocată în apărare de către acesta, presupune, în mod necesar, un efort suplimentar și o perioadă de timp pentru studierea dosarelor, însă nu poate justifica amploarea restanțelor și întârzierilor în redactare. Se cuvine a fi remarcat și faptul că apărările respective se referă la o situație ivită în anul 2016, iar cercetarea disciplinară în prezentul litigiu a fost efectuată în perioada 02.07.2021 - 28.09.2021, după un interval de timp care se consideră, în mod rezonabil, că permite atât familiarizarea cu instituțiile juridice specifice cauzelor repartizate, cât și remedierea eventualelor deficiențe în redactare cauzate de împrejurarea invocată.

Este de observat că volumul de activitate considerabil, problemele personale și afecțiunile medicale invocate în apărare reprezintă elemente de circumstanțiere, care sunt avute în vedere la individualizarea sancțiunii aplicate.

În consecință, în acord cu instanța disciplinară, se reține că, sub aspectul laturii subiective, din modul în care a înțeles să gestioneze activitatea de redactare a hotărârilor, rezultă că atitudinea psihică a recurentului-pârât a fost de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor, ceea ce fundamentează caracterul imputabil al faptelor analizate.

Susținerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare al recurentului-p