ÎCCJ, Decizia nr. 242/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2023, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pârâtei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022.

În motivarea acțiunii se arată, în esență, că faptele doamnei judecător A. concretizate în amânarea succesivă a pronunțării, într-un număr de 153 de dosare penale, pe perioade îndelungate de timp, cuprinse între 69 și 811 zile, de natură să afecteze grav drepturile persoanelor implicate în procedurile judiciare referitoare la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022.

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

Prin Hotărârea nr.x din 4 martie 2024, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X și, în baza art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022, a aplicat doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din același act normativ.

În motivare, sub aspectul situației de fapt, secția a constatat că la 26 aprilie 2023, doamna judecător A. avea în pronunțare un număr de 267 de cauze penale, iar, la data de 10 august 2023, se aflau în pronunțare 205 dosare, din care în 196 de cauze s-a depășit termenul legal de pronunțare.

La data finalizării cercetării disciplinare, doamna judecător A. figura cu 153 dosare nesoluționate în care pronunțarea a fost amânată cu mult peste termenul legal (de la 69 până la 811 zile de la închiderea dezbaterilor).

În concret, s-a avut în vedere situația statistică depusă la dosar, din care au fost reținute:

- în dosarul nr. x/2018, având ca obiect infracțiunea de amenințare, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an și 10 luni (un număr de 27 amânări de pronunțare);

- în dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracțiunea de furt calificat, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an și 10 luni (un număr de 29 amânări de pronunțare);

- în dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an și 10 luni (un număr de 29 amânări de pronunțare);

- în dosarul nr. x/2020, având ca obiect infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an și 10 luni (un număr de 29 amânări de pronunțare);

- în dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an și 8 luni (un număr de 29 amânări de pronunțare);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere în judecată, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 2 ani și 3 luni (un număr de 41 amânări de pronunțare);

- în dosarul nr. x/2020, având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere în judecată, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 2 ani și 2 luni (un număr de 43 amânări de pronunțare);

- în dosarul nr. x/2020, având ca obiect revocarea/anularea suspendării executării pedepsei, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an și 10 luni (un număr de 39 amânări de pronunțare);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere în judecată, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an și 9 luni (un număr de 39 amânări de pronunțare);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere în judecată, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an și 7 luni (un număr de 36 amânări de pronunțare);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere în judecată, pronunțarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an și 6 luni (un număr de 35 amânări de pronunțare).

De asemenea, în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele:

- în dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracțiunea de furt calificat, pronunțarea a fost amânată succesiv, aproximativ 1 an și 6 luni (de la 24.02.2022 până la 25.08.2023);

- în dosarul nr. x/2020, având ca obiect infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, pronunțarea a fost amânată succesiv, mai mult de 1 an și 6 luni (de la 10.02.2022 până la 25.08.2023);

- în dosarul nr. x/2020, având ca obiect infracțiunea de purtare abuzivă, pronunțarea a fost amânată mai mult de 6 luni (de la 15.12.2022 până la 26.06.2023);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect confiscare specială, pronunțarea a fost amânată succesiv aproximativ 2 ani și 4 luni (de la 20.05.2021 până la 13.09.2023);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pronunțarea a fost amânată succesiv mai mult de 1 an și 6 luni (de la 18.11.2021 până la 24.05.2023).

Totodată, au fost identificate situații în care, după amânări succesive de pronunțare cu depășirea termenului legal, dosarele au fost repuse pe rol, și anume:

- dosarul nr. x/2018, având ca obiect infracțiunea de furt calificat, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X la data de 22.12.2018. La data de 20.05.2021, dosarul a rămas în pronunțare, fiind repus pe rol, după aproximativ 1 an și 6 luni (respectiv la 16.11.2022) pentru a se pune în discuție incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 referitoare la prescripție. Ulterior, cauza a rămas din nou în pronunțare la 24.03.2023, iar pronunțarea a fost amânată succesiv 4 luni, respectiv până la 26.07.2023 când a fost soluționată.

- dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracțiunea de furt calificat, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X la data de 20.05.2019. La data de 13.05.2021, dosarul a rămas în pronunțare, fiind repus pe rol după aproximativ 1 an și 9 luni (respectiv la 10.02.2023). Ulterior, cauza a rămas din nou în pronunțare la 03.03.2023, iar pronunțarea a fost amânată 2 luni, respectiv până la 31.05.2023.

- dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X la data de 13.11.2019. La data de 18.11.2021, dosarul a rămas în pronunțare, fiind repus pe rol după 1 an (respectiv la 16.11.2022) pentru a se pune în discuție incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 referitoare la prescripție. Ulterior, cauza a rămas în pronunțare la data de 24.11.2022, iar pronunțarea a fost amânată succesiv, aproximativ 10 luni, respectiv până la 16.09.2023 când a fost soluționată.

În continuare, din verificările efectuate prin sondaj, cu privire la dosarele mai vechi de 2 ani de la data înregistrării pe rolul Judecătoriei X s-au constatat și alte situații de nesoluționare a cauzelor într-un termen rezonabil.

Spre exemplu:

- dosarul nr. x/2017, având ca obiect infracțiunile de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X la data de 31.07.2017. Din data de 11.11.2021, cauza este instrumentată de către doamna judecător A. care a acordat 13 termene de judecată pentru lipsă de procedură, lipsă de apărare, administrare probe, lipsă martori.

- dosarul nr. x/2018, având ca obiect infracțiunile de înșelăciune și furt, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X, în rejudecare, la data de 20.12.2021. La data de 30.03.2023, cauza a fost reținută în pronunțare asupra cererii privind schimbarea încadrării juridice. Pronunțarea fiind amânată succesiv.

Secția a avut în vedere dispozițiile art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, potrivit cărora constituie abatere disciplinară "nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor."

Sub aspectul laturii obiective, secția a raportat prevederile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, art. 8, art. 391 și art. 405 alin. (2) din C. proc. pen. la contextul analizat, constatând că starea de fapt rezultată din probe face dovada că doamna judecător A. a uzitat de instituția amânării de pronunțare în foarte multe cauze ce i-au fost repartizate spre soluționare, și nu doar cu titlu de excepție, de natură să afecteze grav drepturile persoanelor implicate în procedurile judiciare referitoare la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și a determinat în mod nepermis de mult prelungirea duratei procedurilor judiciare.

În concret, la data de 18 septembrie 2023, doamna judecător A. a dispus amânarea pronunțării, în mod repetat și cu depășirea termenelor prevăzute de dispozițiile legale, în 153 de dosare penale (conform situației statistice aflate la filele x din lucrarea nr. x).

În concret, prin amânarea succesivă a pronunțării în cauzele penale evidențiate anterior a fost depășit termenul maxim de 120 de zile prevăzut de art. 391 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv termenul maxim de 30 de zile prevăzut de art. 405 alin. (2) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a avut în vedere că numărul amânărilor de pronunțare succesive dispuse este cuprins între 5 și 43, iar durata de timp cu care s-a depășit termenul legal se situează între 69-811 zile, 151 dintre aceste cauze nefiind încă soluționate.

Din datele statistice comunicate de Judecătoria X a rezultat că dintre dosarele penale soluționate de doamna judecător până la finalizarea cercetării disciplinare (din totalul de 153 de dosare identificate în cadrul cercetărilor prealabile), față de obiectul acestora, și anume trimiterea în judecată a unor inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni, sunt aplicabile dispozițiile art. 391 din C. proc. pen., termenul de 120 zile fiind depășit cu 155 zile (dosar nr. x/2023 având ca obiect sesizarea cu acord de recunoaștere a vinovăției), cu 197 zile (dosar nr. x/2022 având ca obiect infracțiunea de furt în scop de folosință) și respectiv cu 526 zile (dosar nr. x/2020 având ca obiect infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe).

Pe de altă parte, în cazul dosarelor nesoluționate la data exercitării acțiunii disciplinare, având în vedere obiectul acestora (trimiterea în judecată a unor inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni, respectiv plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată, revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, revocarea/anularea amânării aplicării pedepsei, înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, confirmare renunțare urmărire penală, recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine, reabilitarea judecătorească, înlocuirea muncii neremunerate, redeschidere urmărire penală) sunt aplicabile atât dispozițiile art. 391 din C. proc. pen., cât și art. 405 din C. proc. pen.

Astfel, la data de 18 septembrie 2023, termenele de 120 zile, respectiv de 30 de zile au fost depășite după cum urmează: dosarele nr. x/2018, nr. y/2019 și w/2019 cu 666 zile, dosarele nr. x/2020 și nr. y/2020 cu 659 zile, dosarul nr. x/2019 cu 624 zile, dosarul nr. x/2019 cu 575 zile, dosarul nr. x/2021 cu 811 zile, dosarul nr. x/2021 cu 622 zile, dosarul nr. x/2020 cu 652 zile, dosarul nr. x/2022 cu 547 zile, dosarul nr. x/2022 cu 428 zile și dosarul nr. x/2022 cu 505 zile.

Mai mult, au existat situații în care, după amânări succesive de pronunțare, doamna judecător a dispus repunerea pe rol a cauzei, urmată de alte amânări de pronunțare, în final, dispunând o soluție de încetare a procesului penal (spre exemplu, dosarele nr. x/2018, nr. y/2019 și nr. w/2019).

Referitor la modalitatea în care doamna judecător A. se raportează la obligația de a soluționa cauzele într-un termen rezonabil, au fost menționate, cu titlu de exemplu, dosarul nr. x/2017 care a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 31.07.2017, precum și dosarul nr. x/2018 care a fost înregistrat pe rolul instanței, în rejudecare, la data de 20.12.2021.

În același sens, s-a făcut referire și la dosarul nr. x/2020 ce are ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere în judecată și care a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 28.11.2018 și dosarul nr. x/2019 ce are ca obiect infracțiunea de furt calificat și care a fost înregistrat la data de 26.03.2019.

În raport de numărul foarte mare de dosare în care doamna judecător A. a dispus amânarea pronunțării, cu depășirea termenelor prevăzute de lege și de frecvența cazurilor în care a uzitat de această instituție, secția a constatat că au fost afectate drepturile procesuale ale părților privind soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

A fost înlăturată apărarea doamnei judecător în sensul existenței unui volumul mare de activitate și a unui grad ridicat de complexitate a cauzelor, secția reținând că tocmai modul de lucru adoptat de către aceasta și lipsa de diligență în gestionarea ședințelor de judecată au generat creșterea volumului de activitate, precum și efortul depus pentru îndeplinirea responsabilităților profesionale.

Nu a fost primită nici susținerea pârâtei în sensul că situația statistică aflată la dosar nu este cea conformă realității, numărul dosarelor nesoluționate fiind mai mic.

A fost analizat, comparativ, volumul de activitate al doamnei judecător prin raportare la celorlalți judecători din cadrul instanței, constatându-se că numărul ședințelor la care doamna judecător a participat, numărul dosarelor rulate și numărul dosarelor soluționate se încadrează, în esență, în media pe secție.

În consecință, volumul de activitate înregistrat de doamna judecător A., deși considerabil, nu justifică, în mod obiectiv, nerespectarea dispozițiilor referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor, însă prezintă relevanță din perspectiva individualizării sancțiunii disciplinare.

De altfel, argumentele invocate vizează aspecte generale, ce caracterizează activitatea și condițiile de lucru ale tuturor magistraților, nefiind de natură să o exonereze de răspundere pe pârâta judecător A.. În fine, nici argumentele de ordin subiectiv, referitoare la constituirea unui mod de lucru propriu, nu pot conduce la exonerarea de răspundere, întrucât, sarcinile aferente profesiei trebuie îndeplinite cu diligență, întârzieri de durata celor înregistrate de aceasta (unele de ordinul anilor), pentru un număr atât de mare de cauze, neputându-și găsi nicio rezonabilă justificare.

Prin urmare, s-a constatat nu au existat circumstanțe reale sau personale de natură a afecta îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu și de a înlătura, astfel, caracterul culpabil al faptei ori de a justifica modul defectuos de lucru.

Sub aspectul laturii subiective, secția a reținut că vinovăția pârâtei judecător în săvârșirea faptei este dovedită și rezultă din modul în care aceasta a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Aceasta a rezultat din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluționării cauzelor expuse mai sus, precum și din modul în care aceasta a înțeles să-și gestioneze activitatea, deși dosarele menționate înregistrau o vechime considerabilă în sistem

Urmarea imediată a conduitei doamnei judecător constă în temporizarea procedurilor judiciare, conturându-se premisele încălcării dreptului justițiabililor la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, cu consecința deteriorării încrederii și respectului opiniei publice în actul de justiție.

Totodată, având în vedere obiectul dosarelor penale în care a dispus amânarea repetată a pronunțării, prin raportare la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și la datele săvârșirii presupuselor infracțiuni, există riscul stingerii raportului juridic penal prin intervenirea prescripției răspunderii penale.

În raport de aceste aspecte, s-a reținut că s-a făcut dovada, prin probele administrate, că au fost îndeplinite, cumulativ, elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 273 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, motiv pentru care a fost admisă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X.

La individualizarea sancțiunii, aplicată în condițiile art. 273 din Legea nr. 303/2022, secția, cu majoritate, a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptei săvârșite de pârâta judecător, din care a reținut că doamna judecător a avut o conduită profesională culpabilă, sub aspectul componentei de soluționare a cauzelor penale într-un termen rezonabil, care a produs consecințe grave în privința drepturilor procesuale ale părților, afectând și încrederea justițiabililor în eficiența sistemului judiciar, aspecte care reprezintă în sine deficiențe ale activității judecătorului persistente în timp, ceea ce justifică aplicarea unei sancțiuni apte să îi atragă atenția asupra gravității faptei reținute în sarcina sa.

Deși doamna judecător A. nu a mai fost anterior sancționată disciplinar, împrejurare ce conturează o îndeplinire corespunzătoare a obligațiilor profesionale până la acest moment, s-au avut în vedere gravitatea faptei și urmărilor produse, precum și caracterul gradual al angajării răspunderii disciplinare, secția, cu majoritate, a apreciat că se justifică aplicarea unei sancțiuni care să îi atragă atenția asupra consecințelor ce se pot produce prin abordarea, în cadrul activității desfășurate, a unui mod de lucru defectuos.

În acest sens, a apreciat că se impune aplicarea față de doamna judecător A. a sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din același act normativ.

~Opinia separată a hotărârii instanței disciplinare s-a referit doar la individualizarea sancțiunii, apreciind că sancțiunea disciplinară constând în "avertisment" este suficientă.

În motivarea opiniei separate, s-a învederat că doamna judecător nu a mai fost sancționată disciplinar până la acest moment, că a avut un volum de activitate ridicat care, în mod evident, a influențat capacitatea acesteia de a-și îndeplini obligațiile de serviciu în mod corespunzător, ce constituie un element ce trebuie avut în vedere din perspectiva individualizării sancțiunii ce urmează a fi aplicată.

S-a avut în vedere și atitudinea doamnei judecător față de obligațiile profesionale, în sensul că după declanșarea prezentei proceduri disciplinare s-a mobilizat și a reușit să diminueze considerabil numărul dosarelor nesoluționate, spre exemplu, la data de 26.04.2023, avea în pronunțare un număr de 267 de cauze penale, iar la data finalizării cercetării disciplinare magistratul figura cu 153 dosare nesoluționate.

Recursul

Împotriva hotărârii anterior amintite, doamna judecător a formulat recurs.

În principal, a solicitat admiterea recursului și casarea integrală a hotărârii recurate, deoarece apreciază că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în mod greșit s-a reținut întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, deși lipsește latura subiectivă.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului în parte, casarea hotărârii recurate în parte și reindividualizarea sancțiunii disciplinare aplicată prin înlocuirea ei cu sancțiunea avertismentului prevăzută de art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022.

În motivarea căii de atac, a arătat că greșit s-ar fi reținut existența intenției indirecte în nerespectarea în mod repetat a dispozițiilor legale privind soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Astfel, deși în considerentele hotărârii s-a arătat, pe de-o parte, că intenția indirectă reiese din conduita pasivă și modul defectuos de gestionare a activității completului de judecată, iar pe de altă parte, că numărul mare de dosare gestionate în perioada de referință, 1 ianuarie 2023 – 28 iunie 2023.

Susține că nu a avut o atitutidine pasivă față de lucrările ce i-au revenit, ci a făcut tot ce era omenește posibil, lucrând peste program, în zilele libere sau în vacanțe; a decis să își acorde timp personal, în sensul de a efectua în mod real concediile de odihnă din cauza oboselii și a problemelor medicale oculare.

A criticat reținerea din hotărârea recurată, în sensul că volumul mare de activitate și complexitatea cauzelor au fost determinate de modul defectuos în care a gestionat ședințele de judecată, arătând că în mult cazuri complexitatea cauzelor determină întârzieri justificate.

Deși volumul mare de activitate este considerat în hotărârea recurată un aspect general, care caracterizează activitatea și condițiile de lucru ale tuturor magistraților, totuși a fost avut în vedere la aprecierea laturii subiective a abaterii obiect al acuzației, ignorându-se faptul că au mai fost și mai sunt magistrați cu întârzieri similare într-un număr similar sau mai mare de dosare, care nu sunt cercetați disciplinar, deoarece nu există sesizare CSM în cazul fiecăruia.

Apreciază că este culpabilizată pentru un management defectuos al instanțelor judecătorești, iar acest mod de abordare afectează calitatea și esența actului de justiție.

A criticat și concluzia instanței disciplinare, în sensul existenței laturii subiective, care s-a întemeiat exclusiv pe o comparație statistică nenuanțată între completul P7 al cărui este doamna judecător și celelalte completuri din secția penală a Judecătoriei X, deoarece situațiile concrete ale acestora au fost și sunt diferite, dincolo de faptul că este de notorietate că între două dosare care din punct de vedere statistic au același punctaj sau complexitate, complexitatea efectivă poate fi foarte diferită.

Recurenta arată că în urmă cu 5 ani a suferit o intervenție chirurgicală, în urma căreia a decis să folosească zilele de concediu pentru a-și menaja sănătatea; ca urmare, apreciază că nu este corect să i se impute că nu și-a îndeplinit obligațiile profesionale în timpul liber.

A detaliat împrejurări obiective care au dus la aglomerarea completului de judecată pe care îl conduce; a subliniat că în hotărârea disciplinară a fost comparată activitatea sa cu cea a altor colegi, care însă au beneficiat de degrevare.

La momentul la care a sesizat dezechilibru vădit între repartizarea aleatorie a dosarelor pe complete, a solicitat președintelui de secție penală de la acea dată (B.) să ceară o verificare a sistemului informatic de repartizare, iar dezechilibrul repartizării dosarelor între complete a fost confirmat de informaticieni și explicat că provine din bulversarea sistemului ca urmare a intervențiilor în sistemul Ecris pentru reducerea complexității completelor ale căror titulari aveau funcții de conducere și beneficiau de degrevări, fiind vorba de o diferență de 80-100 dosare de fond repartizate în plus la P7 față de alți colegi din secția penală; așadar, acesta a fost un alt motiv care a fost încărcat completul său cu un număr mai mare de dosare.

Din aspectele enumerate mai sus, recurenta susține că decalajul dintre situația sa și a colegilor cu care a fost comparată în hotărârea disciplinară s-a agravat în timp și nu mai putea fi remediat decât prin folosirea concediului de odihnă pentru pronunțare/motivare, ceea ce este nu doar neimputabil și profund inechitabil, ci și nelegal.

În privința laturii subiective a abaterii obiect al acuzației, aceasta nu poate fi dedusă decât comparând atribuțiile îndeplinite și lucrările efectuate de recurentă în intervalul temporal în care a acumulat restanțe în pronunțarea/motivarea unor dosare, cu resursele de timp avute la dispoziție în același interval de timp, dar și calitatea acestor lucrări ce relevă nu doar preocuparea, ci și efortul susținut atât în studierea și soluționarea temeinică a dosarelor, cât și în redactarea hotărârilor, activitate care reprezintă un proces complex, laborios, de analiză a tuturor susținerilor și apărărilor esențiale ale părților, aplicarea legislației fluctuante și de formulare și prezentare sintetică a propriului raționament logico-juridic.

A invocat și hotărârea nr. 2040/13.07.2023 dată de CSM, prin care s-a apreciat care ar fi numărul rezonabil de dosare care ar putea fi soluționate în condiții normale pe unitatea de timp, or raportat la standardul apreciat în hotărâre, completul doamnei judecător a avut o încărcătură mult mai mare în ultimii 20 ani. Deși în anul 2024, CSM a revenit asupra acestei hotărâri, recomandarea viza volumul de muncă rezonabil raportat la care poate funcționa normal un judecător în mod obișnuit și acesta nu are legătură și nu depinde de situația personalului sau de gradul de ocupare a schemelor de personal, deoarece reperul de normalitate rămâne același, indiferent de numărul judecătorilor care funcționează la o instanță (fie că este unul sau 20 de judecători, capacitatea individuală de muncă a fiecăruia rămâne invariabilă).

Cu privire la acuzația de management defectuos, în considerarea unei conduite pasive față de soluționarea dosarelor vechi cu două efecte esențiale, respectiv încălcarea dreptului părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și riscul prescrierii răspunderii penale față de obiectul și natura cauzelor mai vechi, care au rămas nepronunțate/nemotivate, a arătat că experiența de circa 20 ani de activitate ca judecător în ambele secții ale unei instanțe aglomerate, cum este Judecătoria X, a ajutat-o să realizeze că volumul de muncă repartizat completului de judecată al cărui titular este, nu mai poate fi împlinit în standarde acceptabile de calitate în termenele legale, având în vedere resursele temporale, fizice și psihice limitate de care dispunea în mod obiectiv la momentul dat; astfel, nu a adoptat o atitudine pasivă, ci a căutat un mod de abordare a volumului de muncă, cel mai înțelept în situația dată.

Ulterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale a României nr. 358 din 25 mai 2022, recurenta a calculat termenele de prescripție în dosarele aflate la acel moment pe rolul completului său și a decis modificarea ordinii de soluționare a dosarelor, tocmai în scopul eliminării în dosarele aflate pe rol, a riscului prescrierii răspunderii penale, la care se referă motivarea hotărârii CSM; ca urmare, ordinea soluționării dosarelor s-a făcut în funcție de data la care ar urma să se împlinească termenul de prescripție a răspunderii penale, iar nu în funcție de vechimea datei la care dosarul a fost înregistrat sau la care a rămas în pronunțare, pentru a diminua riscul prescrierii răspunderii în dosarele aflate pe rol. În acest scop, au fost dosare în care a acordat termene foarte scurte, contribuind astfel și la supraaglomerarea unor ședințe, tocmai pentru a putea fi soluționate și pronunțate mai repede decât le-ar fi sosit rândul în ordinea obișnuită, efectul corelativ fiind inevitabil acumularea unor întârzieri mai mari în pronunțarea/motivarea unor dosare mai vechi, dar care nu se aflau sub riscul împlinirii termenului de prescripție.

Recurenta a invocat obligațiile statului în asigurarea unui volum de muncă rezonabil, care să poată fi gestionat în termenele prevăzute de lege, așa cum reies din punctul V al Recomandării nr. (2010) 12 a Comitetului de Miniștri privind independența, eficiența și responsabilitățile judecătorilor, în care se recomandă statelor membre luarea unor măsuri pentru crearea condițiilor necesare îndeplinirii în mod eficient a atribuțiilor de către judecători, inclusiv prin recrutarea unui număr de judecători suficient și asigurarea unor pregătiri adecvate, cât și prin asigurarea unui suport de personal și de echipamente suficiente și degrevarea de sarcini nejudiciare.

În legătură cu principiul celerității și soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, acest principiul a fost consacrat în scopul creșterii calității actului de justiție, fiind așadar subordonat acestui scop; are o valoare intrinsecă doar prin respectarea lui și își împlinește rațiunea pentru care este promovat, îmbunătățind calitatea actului de justiție.

În lipsa unei normări realiste a muncii magistratului, respectarea principiului celerității soluționării cauzelor pe fondul supraaglomerării tot mai accentuate a volumului de activitate, poate genera foarte ușor situații absurde și incompatibile cu esența actului de dreptate, în care judecătorul soluționează dosare fără să le mai citească integral, în care alege soluția mai ușor și mai rapid de motivat.

Doamna judecător a arătat că regretă că nu a putut pronunța/motiva un număr mai mare de dosare și într-un timp mai scurt, dar știe că a încercat tot ce a fost omenește posibil în circumstanțele date, a muncit multe zile libere și destul de multe nopți, uneori până la epuizare, pentru a acoperi cât de mult se poate din volumul de muncă ce i-a fost repartizat, iar când a realizat că nu mai poate fi încadrat în termenele legale întregul volum de muncă repartizat, a încercat să stabilescă o ordine de pronunțare/motivare a dosarelor în funcție de priorități, admițând că ar fi lăsat la urmă mai multe dosare care nu mai aveau nicio miză și nu mai produc niciun efect, dar care, din păcate, fac număr în statistici, dorind să aibă în vedere efectele juridice ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 358/2022.

A făcut referire la opinia separată a hotărârii disciplinare, solicitând înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.

Apărările părților

Intimata Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Cu titlu preliminar, se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele și criticile formulate de recurentă, cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. x din 4 martie 2024, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X și, în baza art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022, a aplicat doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din același act normativ.

Prin motivele de recurs, recurenta a criticat hotărârea de sancționare disciplinară, arătând că situația de fapt nu este corect reținută, instanța disciplinară nu a analizat toate aspectele de fapt și nu a avut în vedere toate aspectele particulare ale speței, respectiv întreaga sa activitate, datele statistice, încărcătura instanței, condițiile dificile de lucru și numărul foarte mare de dosare, chestiuni care, în opinia recurentei, sunt cauze care ar exonera-o de răspunderea disciplinară.

Referitor la fondul litigiului, Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile privind neanalizarea situației de fapt sau a vinovăției, calea extraordinară de atac a recursul fiind fondată doar în privința chestiunii proporționalității sancțiunii aplicate, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, fără a nega volumul de activitate al instanței în cadrul căreia este judecător recurenta, se impune precizarea că instanța nu este învestită a aprecia, în actualul cadru procesual, cu privire la hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce privește organizarea administrativă sau competența instanțelor judecătorești.

Art. 224 alin. (1) din Legea 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor instituie în sarcina judecătorilor obligația de a rezolva lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora.

La rândul său, art. 270 alin. (1) din aceeași lege prevede că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora răspund disciplinar pentru săvârșirea, cu vinovăție, a abaterilor disciplinare prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevăd ca obligație a judecătorilor, soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor deduse judecății.

Aceste obligații sau îndatoriri sunt prevăzute și în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, dar ca standarde de conduită a acestora, conform cu onoarea și demnitatea profesiei, judecătorii fiind obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi. Din aceleași dispoziții rezultă că judecătorii sunt datori să depună toate diligențele necesare în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile (art. 12 și 13).

Sub aspectul laturii obiective, art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022 impune îndeplinirea cumulativă atât a condiției încălcării în mod imputabil din partea judecătorului a dispozițiilor ce prevăd soluționarea cu celeritate a cauzelor, cât și condiția caracterului repetat al acestei încălcări.

În acest sens, sunt relevante prevederile art. 8 C. proc. pen., potrivit cărora "Organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil".

Dispozițiile art. 361 C. proc. pen. obligă judecătorul să dispună măsurile necesare pentru a se asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor; art. 391 C. proc. pen. prevede la alin. (1) că "Deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii se fac într-un termen de maximum 60 de zile de la închiderea dezbaterilor.", iar la alin. (3) "În cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc în termenul prevăzut la alin. (1), instanța poate amâna succesiv pronunțarea, fiecare amânare neputând depăși 30 de zile. În toate cazurile, deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc mai târziu de 120 de zile de la închiderea dezbaterilor."

La rândul său, art. 405 alin. (2) C. proc. pen. stipulează "În cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, deliberarea și pronunțarea hotărârii au loc în termen de cel mult 15 zile de la închiderea dezbaterilor, dacă legea nu prevede altfel. În cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc în acest termen, instanța poate amâna pronunțarea o singură dată, pentru o durată de cel mult 15 zile. Președintele sau, după caz, alt membru al completului pronunță minuta hotărârii, în condițiile alin. (1), dacă legea nu prevede altfel."

În același sens, se rețin și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care instituie în sarcina judecătorilor obligații punctuale de a lua măsurile necesare în scopul pregătirii judecății, astfel încât să se asigure soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Din situația de fapt expusă pe larg anterior, în hotărârea instanței disciplinare, rezultă că doamna judecător a dispus amânarea succesivă a pronunțării în cauzele penale cu durate excesive, depășind considerabil durata prevăzută de lege; la momentul exercitării acțiunii disciplinare, un număr de 151 de cauze penale nu erau încă soluționate.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a doamnei judecător, care, deși nu a urmărit rezultatul faptelor sale, totuși l-a acceptat și perpetuat, fără a schimba modul impropriu în care acesta a înțeles să-și gestioneze activitatea, încălcând constant și cu întârzieri care nu pot fi circumscrise unei culpe scuzabile dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Din această perspectivă, Înalta Curte respinge criticile din memoriu de recurs, prin care s-a susținut că lipsește latura subiectivă a abaterii disciplinare; nu poate fi primită interpretarea dată situației de fapt, în sensul că toate eforturile depuse în finalizarea lucrărilor sunt de natură a înlătura vinovăția reținută în sarcina recurentei.

Aceasta deoarece în mod corect a reținut instanța disciplinară – raportat la situația de fapt dovedită – că doamnei judecător îi este imputabilă fapta, având în vedere maniera de gestionare a timpului de lucru și de prioritizare a lucrărilor, precum și starea de pasivitate asumată în ceea ce privește îndeplinirea acestor obligații.

Sunt nefondate criticile formulate de doamna judecător în susținerea recursului, potrivit cărora sancționarea sa disciplinară s-a făcut fără a fi luate în considerare circumstanțele personale, respectiv volumul de activitate al completului de judecată pe care îl conduce, numărul de dosare rulate, operativitatea completului său de judecată, precum și exercitarea altor atribuții de serviciu, respectiv judecător delegat la executări penale, perioadă în care nu a solicitat degrevarea sa.

Apărările, prezentate atât în memoriul de recurs cât și susținute oral cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, referitoare la modul în care a înțeles să își gestioneze activitatea nu pot fi primite, în condițiile în care doamna judecător a încercat să justifice întârzierile mari, repetate, în soluționarea cauzelor ce i-au fost repartizate spre soluționare prin aceea că a dat prioritate dosarelor în care se împlinea termenul de prescripție penală.

Înalta Curte are în vedere că legea procesuală, atât civilă, cât și penală, prevede termene clare pentru îndeplinirea procedurilor judiciare, acestea nefiind lăsate la latitudinea judecătorului; în plus, argumentele recurentei, în majoritatea lor, vizează aspecte generale, ce caracterizează (afectează) activitatea și condițiile de lucru ale tuturor magistraților din instanța în cadrul căreia își desfășoară activitatea recurentul , nefiind de natură să o exonereze pe doamna judecător de răspundere.

De altfel, doamna judecător a avut un volum de muncă comparabil cu al colegilor săi, astfel cum rezultă din datele statistice. În acest sens, se reține că operativitatea înregistrată în soluționarea cauzelor și complexitatea dosarelor revenite spre soluționare nu relevă discrepanțe majore, de natură a constitui un element justificativ în temporizarea procedurilor judiciare.

Nici argumentele de ordin subiectiv nu pot conduce la exonerarea de răspundere a doamnei judecător, întrucât sarcinile aferente profesiei trebuie îndeplinite cu diligență, întârzierile de durata celor înregistrate de recurentă, pentru un număr atât de mare de cauze, neputându-și găsi nicio rezonabilă justificare.

Cu aceeași motivare, instanța de recurs va respinge și apărările recurentei privind neefectuarea zilelor de concediu legal. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că, în ultimii șapte ani, doamna judecător nu a beneficiat de toate zilele de concediu de odihnă la care au dreptul magistrații, iar în prezent are un număr de 161 de zile de concediu neefectuate, cum rezultă din adresa de la filele x. Această împrejurare nu poate constitui un argument pentru ca instanța să rețină lipsa laturii subiective a abaterii disciplinare, cum solicită recurenta, întrucât textele de lege anterior citate prevăd obligația profesională a magistratului de a soluționa într-un termen rezonabil cauzele deduse judecății.

Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate nici criticile recurentei ce vizează vinovăția; aceasta întrucât latura subiectivă a abaterii disciplinare reținute în sarcina doamnei judecător decurge din modul defectuos în care a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale care prevăd obligația soluționării cu celeritate a cauzelor. În acest context, atitudinea sa psihică a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.

Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că instanța disciplinară a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare ale recurentei pârâte, sub aspectul săvârșirii abaterii prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, hotărârea secției pentru judecători fiind legală și temeinică în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii disciplinare, iar recursul declarat de recurentă este fondat doar în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate.

Este de necontestat faptul că recurenta a avut o conduită profesională culpabilă, sub aspectul soluționării cauzelor penale într-un termen rezonabil, care a produs consecințe grave în privința drepturilor procesuale ale părților, afectând și încrederea justițiabililor în eficiența sistemului judiciar, aspecte care reprezintă în sine deficiențe ale activității judecătorului persistente în timp, ceea ce justifică aplicarea unei sancțiuni disciplinare.

În același timp, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători are în vedere circumstanțele personale ale recurentei, respectiv vechimea acesteia în magistratură de peste 20 ani, de faptul că această acțiune disciplinară este singulară în activitatea profesională desfășurată de doamna judecător, împrejurare de natură a contura, până la acest moment, o exercitare corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

Relevant din perspectiva atitudinii pârâtei față de obligațiile profesionale este și faptul că după declanșarea prezentei proceduri disciplinare, doamna judecător a depus eforturi considerabile și a reușit, într-un termen scurt, să diminueze semnificativ numărul dosarelor nesoluționate, spre exemplu, la data de 26.04.2023, doamna judecător A. avea în pronunțare un număr de 267 de cauze penale, iar la data finalizării cercetării disciplinare magistratul figura cu 153 dosare nesoluționate.

Cu privire la situația redactărilor, Înalta Curte a constatat că după înregistrarea cauzei pe rolul Completului de 5 judecători, doamna judecător s-a mobilizat și a pronunțat cauzele penale în care fusese amânată succesiv pronunțarea, iar la data de 4 noiembrie 2024 mai avea 14 dosare, în care durata totală a amânării de pronunțare era între 12 și 40 de zile, potrivit adresei aflate la fila x.

Înalta Curte apreciază că scopul procedurii disciplinare, sub aspect punitiv și preventiv, poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii constând în "avertisment", în loc "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 3 luni", sancțiune prevăzută de art. art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022, cu respectarea principiului aplicării graduale a sancțiunilor.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători va admite recursul declarat în cauză, va casa, în parte, decizia recurată și, rejudecând, va înlocui sancțiunea disciplinară, în sensul arătat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva Hotărârii nr. x din 4 martie 2024 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2023.

Casează, în parte, hotărârea recurată și rejudecând înlocuiește sancțiunea disciplinară "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 3 luni" prevăzută de art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 cu sancțiunea disciplinară a avertismentului, prevăzută de art. 273 alin. (1) lit. a) din același act normativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.