ÎCCJ, Decizia nr. 45/2024

Ședința publică din data de 12 februarie 2024

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2023, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Brăila pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Prin hotărârea nr. 14J din 28 iunie 2023 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2023, s-a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Brăila.

În baza art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, s-a aplicat pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Brăila sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 1 an" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din același act normativ.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța disciplinară a constatat că faptele doamnei judecător A. concretizate în amânarea pronunțării asupra cererii de schimbare a încadrării juridice urmată de repunerea pe rol a cauzelor, acordarea unor termene de judecată neadaptate motivelor de amânare, lipsa de rigurozitate cu privire la analiza motivelor de amânare a cauzelor raportat la cererile formulate de părți, schimbarea încadrării juridice de mai multe ori pe parcursul soluționării cauzelor și dispunerea, în mod etapizat, a unor măsuri în cursul soluționării cauzelor au un caracter imputabil acesteia, nefiind justificate de cauze obiective care să le circumscrie unei culpe scuzabile și întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 273 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, sub aspectul situației de fapt, instanța disciplinară a reținut:

În dosarul nr. x/2018, cu privire la care a fost sesizată Inspecția Judiciară, se arată că: - la termenul din 10.07.2020, instanța a rămas în pronunțare cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, pronunțarea fiind amânată la 20 iulie 2020, când instanța a dispus schimbarea încadrării juridice, reținându-se că faptele au fost săvârșite în concurs ideal și a fost respinsă cererea de schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de abuz de încredere în infracțiunea de furt în scop de folosință.

- în ședința de judecată din 06.11.2020, cauza a fost amânată la solicitarea părții civile reprezentate de petent pentru a-și angaja apărător, precum și la solicitarea părții responsabile civilmente.

- la termenul din 26.02.2021, cauza a fost amânată pentru respectarea principiului continuității, dar și pentru a se emite adresă către partea civilă pentru a depune copii lizibile de pe înscrisurile existente la dosar și de pe cartea de identitate a autovehiculului, precum și de pe factura fiscală.

În ședința de judecată din 14.05.2021, la care a participat doamna judecător B., cauza a fost amânată la solicitarea părții civile și pentru a fi emis mandat de aducere al inculpatului. La termenele din 25.06.2021 și 22.10.2021, cauza a fost amânată la solicitarea apărătorului părții civile.

În ședința de judecată din 17.12.2021, cauza a fost amânată pentru a fi efectuată adresă către ONRC pentru a se menționa dacă pentru societate (parte responsabilă civilmente) a fost desemnat lichidator în cauză, pentru a se preciza situația juridică a societății, în sensul de a se menționa dacă a fost radiată și dacă există raport de lichidare, precum și pentru a se emite adresă către partea responsabilă civilmente în sensul de a menționa orarul de funcționare al spălătoriei la data faptei.

La termenul din 11 februarie 2022, cauza a fost amânată fața de lipsa de procedură cu partea responsabila civilmente, dispunându-se citarea acesteia prin lichidator judiciar.

În ședința de judecată din 08.04.2022, instanța a rămas în pronunțare asupra solicitării reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice, a prorogat discuția asupra disjungerii laturii civile a cauzei și a dispus emiterea unui mandat de aducere pe numele inculpatului, iar prin încheierea din data de 03 mai 2022, instanța a luat act că prin încheierea din 20.07.2020 s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

La termenul de judecată din 24 iunie 2022, cauza a fost amânată pentru a se dispune atașarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, recitarea inculpatului cu mandat de aducere și citarea a doi martori din rechizitoriu cu mandat de aducere, iar la termenul din data de 21 octombrie 2022 instanța a amânat cauza pentru a se cita martorul care nu a fost prezent la termen și pentru atașarea fișei de cazier judiciar a inculpatului (în cuprinsul încheierii cu ocazia efectuării referatului cauzei s-a menționat că a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului).

La termenul de judecată din 16 decembrie 2022, instanța a rămas în pronunțare asupra cauzei, pronunțarea fiind amânată succesiv la datele de 12.01.2023, 01.02.2023, 28.02.2023 și respectiv, 01.03.2023, când prin sentința penală nr. 233/01.03.2023, instanța a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.

În cadrul verificărilor prealabile și a cercetării disciplinare au fost identificate și următoarele dosare aflate pe rolul completului prezidat de recurenta-pârâtă, astfel:

Relativ la această cauză, s-a constatat că au fost acordate termene lungi, de regulă de două luni, iar măsurile au fost dispuse etapizat, astfel: solicitarea de a se atașa diverse sentințe penale, solicitarea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila de a transmite numele și prenumele procurorului care a verificat rechizitoriul, încuviințarea unor cereri de amânare fără o analiză riguroasă a motivelor invocate de părți.

În legătură cu modul de instrumentare a acestei cauze, s-a constatat că au fost acordate termene de judecată chiar și de 3 luni, nefiind dispuse măsuri pentru sancționarea martorilor lipsă.

Relativ la modul de instrumentare a acestei cauze, s-a reținut că au fost acordate termene de judecată de 2 luni, au fost încuviințate cereri de amânare fară o analiză temeinică a motivelor.

Referitor la aceasta cauză, s-a reținut că au fost dispuse măsuri procesuale în mod etapizat, fiind acordate termene pentru citarea inculpatului sau a martorilor, pentru ca ulterior să fie solicitate date privind numele și prenumele procurorului care a verificat rechizitoriul ca urmare a invocării de către instanță din oficiu a excepției nulității absolute pentru lipsă de competență a procurorului, urmată de efectuarea unei adrese către barou pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat care să pună concluzii asupra excepției invocate. De asemenea, au fost acordate termene pentru atașarea unei fișe de cazier judiciar, pentru ca ulterior dispunerii acestor masuri, instanța să rămână în pronunțare asupra încetării procesului penal pentru intervenirea prescripției răspunderii penale.

În legătură cu modul de instrumentare a acestei cauze, s-a reținut că au fost acordate termene de judecată și de trei luni pentru audierea martorilor, termene nejustificat de lungi în raport de măsurile procesuale dispuse.

În legătură cu modul de instrumentare a acestei cauze, s-a reținut că au fost dispuse măsuri procesuale în mod succesiv, precum amânarea cauzei pentru atașarea fișei de cazier judiciar, pentru emiterea unor adrese și atașarea unor sentințe penale.

Referitor la modalitatea de instrumentare a acestui dosar, s-a constatat că au fost acordate mai multe termene de judecată pentru atașarea fișei de cazier judiciar, termenele fiind fixate la intervale mari de timp în raport de obiectul cauzei și de vechimea acesteia (2-3 luni).

Cu privire la acest dosar s-a arătat că în anul 2021, au fost acordate 5 termene de judecată pentru atașarea unei sentințe penale (15.01.2021), pentru continuitatea completului de judecată (12.03.2021 și 21.05.2021), în urma unei noi schimbări a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 229 alin. (3) lit. f) C. pen. în cea prevăzută de art. 229 alin. (3) lit. h) C. pen., s-a dispus amânarea pronunțării și ulterior, repunerea pe rol cu privire la această chestiune, întrucât nu a fost reținută și recidiva postcondamnatorie pentru care s-a dispus inițial schimbarea încadrării juridice.

Ulterior, doamna judecător a dispus amânarea pronunțării pentru 10 zile și ulterior, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice. După ce a rămas în pronunțare asupra cauzei, pronunțarea fiind amânată succesiv timp de 2 luni și jumătate, doamna judecător A. a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a se pune în discuție schimbarea încadrării juridice în sensul de a nu fi reținută recidiva postcondamnatorie, ci pluralitatea intermediară.

Referitor la modalitatea în care s-a realizat instrumentarea acestui dosar, s-a constatat că doamna judecător A. a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu, a dispus amânarea pronunțării, iar ulterior, a respins schimbarea încadrării juridice și a dispus amânarea judecății cauzei fără a preciza în mod concret care au fost motivele ce justificau această soluție (încheierea din 18.02.2022).

Referitor la acest dosar, s-a constatat că instanța a acordat termene de judecată de aproximativ 2 luni și a pus în discuție, în mod succesiv, schimbarea încadrării juridice, amânând pronunțarea asupra acestei chestiuni.

Relativ la această cauză, s-a reținut că doamna judecător a dispus amânarea cauzei pentru prezentarea părții responsabile civilmente, a amânat cauza pentru lipsa apărătorului unui inculpat în lipsa unei dovezi a imposibilității de prezentare, nu a desemnat apărător din oficiu pentru inculpat ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei între termene, fiind acordat termen în acest sens.

II. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii menționate anterior, a formulat recurs pârâta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin memoriul de recurs, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii disciplinare.

Recurenta face referire la toate dosarele pe care le-a instrumentat și care au reprezentat obiectul abaterii disciplinare reținute în sarcina sa, învederând că toate măsurile pe care le-a dispus au fost motivate de actele și lucrările dosarelor.

Precizează referitor la modul său de a gestiona activitatea că acorda termene de judecată de 2 luni având în vedere încărcătura completului de judecată dar și faptul că Judecătoria Brăila funcționa cu 3 judecători.

Menționează că a acordat termen pentru lipsă de apărare, care este un drept procesual recunoscut părților, a dispus atașarea fișei de cazier pentru fiecare termen pentru a avea în vedere antecedența penală a inculpatului în caz de condamnare, a atașat sentințe penale relevante până la acel moment pentru a vedea incidența stării de recidivă/concurs. Precizează că a solicitat efectuarea de adrese pentru soluționarea laturii civile și aprecierea prejudiciului creat; dosarul având ca obiect infracțiunea de furt, care este o infracțiune de prejudiciu.

Arată că nu putea să dispună toate măsurile menționate pentru un singur termen. De asemenea, chiar dacă soluția a fost de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, a efectuat cercetarea judecătorească în cauză, termenul de prescripție nefiind împlinit, iar măsurile dispuse au fost în concordanță cu situația din dosar.

Cu privire la împlinirea termenelor de prescripție a răspunderii penale, menționează că pentru toate dosarele reținute de instanța disciplinară rechizitoriile au fost emise la o perioadă mare de timp față de data săvârșirii faptelor, care de asemenea intră în calculul termenului de prescripție a răspunderii penale.

Învederează instanței că avea un volum mare de activitate, respectiv soluționa atât cauze instrumentate de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și Însurăței, cât și cauze preluate și instrumentate de parchetele superioare, având în vedere deficitul de procurori în condițiile.

De asemenea, învederează faptul la nivelul Judecătoriei Brăila au activat trei judecători, iar pe lângă activitatea de ședință a instrumentat cauze și în calitate de judecător de drepturi și libertăți, judecător înlocuitor al judecătorului de supraveghere de la Penitenciarul Brăila și de la Centrul de Detenție Brăila - Tichilești.

Menționează că a fost suspendată din funcția de judecător o perioadă de 4 luni în anul 2021 în perioada 22.02.2021- 7.06.2021, perioadă în care dosarele pe care le instrumenta au fost fie suspendate, fie atribuite altor completuri.

Reiterează că măsurile dispuse nu au condus la prelungirea perioadei procedurilor judiciare în mod nejustificat pentru că a motivat acordarea termenelor de judecată, măsurile dispuse fiind necesare în soluționarea dosarelor: atașarea fișei de cazier pentru soluționarea antecedenței penale în caz de condamnare, schimbarea de încadrare dispusă între termene pentru o cât mai corectă reținere a situației și pentru că în ședința de judecată existau și alte dosare de soluționat, diferite adrese pentru obținerea relațiilor necesare stabilirii prejudiciului în cazul infracțiunilor de furt.

În ceea ce privește latura subiectivă, susține că, deși forma de vinovăție reținută în sarcina sa este intenția indirectă care rezultă din pasivitatea adoptată pe parcursul soluționării cauzelor expuse, nu se poate afirma, în opinia recurentei că dispunerea de măsuri în vederea soluționării situației din dosar constituie atitudine pasivă.

Menționează că în activitatea de judecător a încercat să stabilească ședințe de judecată echilibrate ca număr de dosare, astfel încât să le poată instrumenta cât mai bine dar și pentru a gestiona efortul cât mai eficient.

Arată că are o fiică de 9 ani.

Intimata Inspecția judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinare, intimata afirmă că hotărârea atacată este legală și temeinică fiind amplu motivată, astfel că răspunde punctual criticilor din cererea de recurs.

Intimata învederează că, în mod corect, s-a stabilit de către instanța disciplinară că apărările invocate de recurentă respectiv, suspendarea cauzelor în perioada stării de urgență, lipsa magistratului de la anumite termene de judecată din motive obiective, volumul de activitate au fost avute în vedere de instanța disciplinară, reținându-se în esență că acestea nu sunt de natură a o exonera de răspunderea disciplinară în contextul situației de fapt amplu redate în cuprinsul hotărârii, dar și a consecințelor faptelor acesteia.

Mai mult, menționează că din numărul total al dosarelor cu o vechime mai mare de 1 an aflate pe rolul secției penale din cadrul Judecătoriei Brăila, respectiv 58, 46 sunt instrumentate de doamna judecător. Comparativ cu situația recurentei, ceilalți doi magistrați din cadrul secției penale înregistrează un număr mult mai mic al dosarelor mai vechi de un an atât numeric, dar și ca durată în timp a înregistrării în sistem a dosarelor (10 dosare, respectiv 2 dosare).

Prin întâmpinare, se reiterează istoricul dosarelor reținute de instanța disciplinară și care se circumscriu condițiilor săvârșirii abaterii disciplinare reținute.

În concluzie, apreciază că motivele invocate de către recurentă sunt nefondate și că hotărârea atacată este legală și temeinică, întrucât cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu respectarea și aplicarea corectă a normelor de drept material și procesual, motiv pentru care solicită respingerea recursului.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor din recurs, subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că argumentele dezvoltate de recurentă în cererea de recurs vizează încălcarea normelor de drept substanțial, mai precis, neîntrunirea elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa.

Potrivit art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor constituie abatere disciplinară "nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor".

Art. 224 alin. (1) din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor instituie în sarcina judecătorilor obligația de a rezolva lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora.

Dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 (aplicabil în raport de data săvârșirii faptelor imputate pârâtei) prevăd ca obligație a judecătorilor soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor deduse judecății.

Aceste obligații sau îndatoriri sunt prevăzute și în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor ca standarde de conduită, judecătorii fiind obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente și ordine de serviciu. Totodată, judecătorii sunt datori să depună toate diligentele necesare în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile (art. 12 și art. 13 Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor).

Textul art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor impune îndeplinirea cumulativă atât a condiției încălcării în mod imputabil din partea judecătorului a dispozițiilor ce prevăd soluționarea cu celeritate a cauzelor, cât și condiția caracterului repetat al acestei încălcări.

Respectarea principiului celerității, ca dimensiune a oricărui proces civil sau penal, se analizează raportat la circumstanțele fiecărei cauze în parte, judecătorul având facultatea de a scurta termenele în cauzele urgente, de a preschimba termenele de judecată acordate, de a fixa termene pentru soluționarea incidentelor procedurale.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o decizie temeinică și legală cu privire la acuzația ce i se aduce. Instanța europeană a stabilit că scopul acestui text al convenției este ca persoanele aflate în această situație "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație".

Respectarea termenului rezonabil de soluționare a cauzelor reprezintă și un indicator al eficienței desfășurate de către judecător în activitatea sa.

Totodată, Curtea a făcut precizarea că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebuie făcută în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, precum și prin raportare la criteriile consacrate în materie de jurisprudență a Curții.

Se reține că textul legal impune îndeplinirea cumulativă atât a condiției încălcării în mod imputabil din partea judecătorului a dispozițiilor ce prevăd soluționarea cu celeritate a cauzelor, cât și a condiției caracterului repetat al acestei încălcări, astfel că pentru a atrage răspunderea disciplinară este necesar ca această conduită imputabilă să se regăsească în mai multe situații în care neîndeplinirea dispozițiilor procedurale să ducă la prelungirea nejustificată a procedurii.

În cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza 1 din Legea nr. 303/2022, obiectul juridic al acesteia îl constituie relațiile sociale protejate prin normele juridice referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor și la efectuarea lucrărilor în termen legal, iar în cazul dedus judecății se sancționează încălcarea de către magistrat a normelor legale care instituie un termen rezonabil pentru soluționarea dosarelor.

Pentru a se stabili întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute în cazul abaterii reglementate de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, urmează a se examina și dacă încălcarea sau nesocotirea acestor dispoziții au caracter imputabil, anume dacă au fost săvârșite cu vinovăție.

În mod judicios, instanța de disciplină a reținut că, sub aspectul laturii subiective, faptele intimatei judecător sunt de natură a-i atrage acesteia răspunderea disciplinară.

Una din condițiile pentru existența acestei abateri disciplinare este imputabilitatea, care trebuie să fie îndeplinită cumulativ cu celelalte condiții: repetabilitatea și nerespectarea dispozițiilor legale privind soluționarea cu celeritate a cauzelor sau a termenelor de efectuare a lucrărilor.

Se apreciază că este exclusă existența abaterii disciplinare în ipoteza în care soluționarea cu întârziere a dosarelor sau efectuarea cu întârziere a lucrărilor se datorează unor factori de ordin obiectiv.

Abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022 este, sub aspect juridic, consecința nerespectării obligației stipulate la art. 91 alin. (1) din aceeași lege, conform căreia "Judecătorii și procurorii sunt obligați să rezolve lucrările în termenele stabilite și să soluționeze cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora (…)".

Având în vedere considerațiile teoretice arătate anterior, Înalta Curte reține că în cauzele respective, recurenta judecător a dispus amânarea pronunțării asupra cererii de schimbare a încadrării juridice urmată apoi de repunerea pe rol a cauzelor, a acordat termene de judecată neadaptate motivelor de amânare, a dat dovadă de lipsă de rigurozitate cu privire la analiza motivelor de amânare a cauzelor raportat la cererile formulate de părți, a schimbat încadrarea juridică de mai multe ori pe parcursul soluționării cauzelor și a dispus, în mod etapizat, măsuri în cursul soluționării cauzelor cu un vădit caracter imputabil acesteia.

Circumstanțele de fapt expuse anterior, necontestate în materialitatea lor de către recurentă, denotă fie neaplicarea, fie aplicarea normelor procedurale de o manieră care a condus în mod repetitiv la amânarea succesivă a judecății și la prelungirea duratei procedurilor judiciare, situații care nu au fost determinate de cauze obiective, externe conduitei magistratului.

În aceste condiții, întemeiat s-a reținut lipsa de fermitate a recurentei-pârâte în exercitarea rolului activ al judecătorului și în aplicarea normelor procedurale astfel încât să asigure soluționarea cauzelor cu celeritate. Din această perspectivă, probatoriul administrat și apărările recurentei nu demonstrează existența unor cauze obiective care să înlăture caracterul imputabil al conduitei repetate, prezentând relevanță deosebită din perspectiva abaterii disciplinare, elementele expuse la pct. 2 din prezenta decizie, precum și în cuprinsul hotărârii instanței disciplinare.

În context, este avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Vlad și alții împotriva României, Hotărârea din 26 noiembrie 2013), în care s-a reținut încălcarea art. 6 §1 din Convenție, sub aspectul duratei excesive a procedurilor judiciare în litigii care au trenat pe rolul instanțelor o perioadă mare de timp. Acest reper este edificator în circumstanțele prezentei cauze, reliefate de aspectele prezentate la pct. 2 din prezenta decizie, care denotă nerespectarea duratei rezonabile de soluționare a unor cauze aflate în primă instanță.

În circumstanțele expuse, întemeiat s-a reținut că este îndeplinită latura obiectivă a abaterii disciplinare, iar, în privința laturii subiective, s-a reținut atitudinea pasivă și lipsită de fermitate a recurentei în aplicarea dispozițiilor procedurale în pofida vechimii dosarelor și a conduitei părților și a celorlalți participanți la judecată; magistratul prevăzând consecințele și acceptând producerea lor, dovadă în acest sens fiind lipsa de diligență și de preocupare pentru soluționarea cauzelor cu celeritate ori în cadrul unui termen rezonabil.

Apărările recurentei, concentrate pe volumul mare de activitate, complexitatea cauzelor, conduita părților ori alte particularități ale cauzelor, nu pot primi relevanța propusă și nu sunt apte să înlăture caracterul imputabil al conduitei repetitive reprobabile a magistratului, care s-a răsfrânt în mod negativ asupra soluționării cu celeritate a cauzelor, întrucât circumstanțele invocate în apărare nu se regăsesc în mod exclusiv în activitatea recurentei-pârâte ori în cauzele analizate în cadrul prezentei acțiuni disciplinare, ci sunt specifice întregului sistem judiciar și activității oricărui judecător.

În ceea ce privește apărările întemeiate pe volumul de activitate, nu sunt identificate, în sensul susținerilor recurentei-pârâte și comparativ cu datele reținute de instanța de disciplină, discrepanțe de natură a conferi un caracter scuzabil conduitei culpabile a judecătorului cercetat. Sub acest aspect, se observă că volumul de activitate, complexitatea cauzelor, gradul de încărcare sau conduita procesuală a părților nu reprezintă ipso facto cauze exoneratoare de răspundere disciplinară, atât timp cât situația constatată în privința recurentei-pârâte nu reprezintă o constantă în activitatea magistraților care își desfășoară activitatea în condiții similare.

Astfel fiind, întemeiat a concluzionat instanța de disciplină că sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii disciplinare în sensul art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, reținând caracterul imputabil al modului în care, în mod repetat, în privința litigiilor analizate în cadrul acțiunii disciplinare, magistratul a înțeles să aplice normele procedurale de o manieră ce a avut drept consecință întârzierea procedurilor judiciare, apreciată în mod corect ca fiind de natură a aduce atingere principiului soluționării cauzelor cu celeritate și într-un termen rezonabil, prin nesocotirea obligației ce revine judecătorului conform art. 21 din Constituție, art. 5 alin. (2) lit. h) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, art. 12 și art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței disciplinare este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022 coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva hotărârii nr. 14J din 28 iunie 2023 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii - secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2024.