ÎCCJ, Decizia nr. 40/2025

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/J/2024, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr.  303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor pârâtei A – judecător în cadrul Judecătoriei X (în prezent judecător în cadrul Judecătoriei Y) pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s teza a II-a din același act normativ, „exercitarea funcției cu gravă neglijență”.

În motivarea acțiunii s-a reținut, în esență, că faptele doamnei judecător constând în nerespectarea dispozițiilor referitoare la studiul dosarului și pregătirea judecății, maniera aparte, neprofesionistă de conducere a unui proces, încălcarea principiului contradictorialității și a principiului soluționării cauzei cu celeritate, refuzul de a pune în discuție la momentul procesual stabilit de lege a cererilor și excepțiilor care vizau extinderea cadrului procesual, dispunerea de măsuri care nu au aplicabilitate în procesul penal (introducerea în cauză a unor terți în calitate de intervenient accesoriu în interesul părților civile), dispunerea unor soluții fără furnizarea unei motivări care să fundamenteze soluția și să expliciteze raționamentul logico-juridic al judecătorului, nesocotirea dispozițiilor procesuale care reglementează judecata în cameră preliminară și în primă instanță, toate acestea având consecințe grave asupra drepturilor procesuale ale părților și a înfăptuirii actului de justiție, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s teza a II-a din Legea nr.  303/2022.

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. y/J/2024, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr.  303/2022 pârâtei A – judecător în cadrul Judecătoriei X (în prezent judecător în cadrul Judecătoriei Y) pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din același act normativ, „nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor”.

În motivarea acțiunii s-a reținut, în esență, că faptele doamnei judecător concretizate în nedispunerea măsurilor necesare derulării procedurii prealabile prevăzute de art. 200 C. proc. civ. și nestabilirea primului termen de judecată într-un număr de 120 de dosare, dintre care 43 dosare înregistrate în anul 2023 sunt de natură să afecteze grav drepturile persoanelor implicate în procedurile judiciare referitoare la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  303/2022.

La termenul din 18 septembrie 2024, Secția, în temeiul dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a  dispus conexarea dosarului nr.y/J/2024 la cauza ce face obiectul dosarului nr.x/J/2024, pentru considerentele expuse pe larg în încheierea de ședință de la acea dată.

Hotărârea disciplinară

Prin Hotărârea nr. 13J din 9 octombrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a admis acțiunile disciplinare conexate formulate de Inspectia Judiciară împotriva pârâtei A – judecător în cadrul Judecătoriei Y și, în baza art. 273 alin. (1) lit. e din Legea nr. 303/2022 a aplicat pârâtei A – judecător în cadrul Judecătoriei Y sancțiunea disciplinară constând în „suspendarea din funcție pentru o perioadă de trei luni” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I și art. 271 lit. s teza a II-a din același act normativ.

În motivare, a respins apărarea pârâtei în sensul că în rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare emisă în lucrarea nr.24-379 sunt menționate și alte aspecte care nu au format obiectul cercetării disciplinare și care nu corespund adevărului; Secția a reținut că cercetarea disciplinară a vizat toate aspectele cuprinse în sesizările adresate Inspecției Judiciare, iar doamnei judecător i-au fost prezentate toate activitățile, respectiv probele administrate în dosarul nr.24-379/a1, aspect care reiese din procesul-verbal întocmit la data de 13.05.2024 și atașat la fila 43 din dosarul de cercetare disciplinară.

Cu privire la apărarea pârâtei în sensul că nu i-au fost comunicate sesizările ce au stat la baza cercetării disciplinare în lucrarea nr.24-379, Secția a constatat că doamnei judecător i-a fost pus la dispoziție întregul dosar constituit la Inspecția Judiciară, dosar care cuprindea și sesizările la care face referire aceasta.

Astfel, toate probele administrate în cursul cercetării disciplinare au fost puse la dispoziția doamnei judecător atât cu ocazia ascultării sale la data de 16 aprilie 2024, cât și la data de 13.05.2024 cu ocazia prezentării probelor. În acest context, doamna judecător a declarat că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la modul în care s-a desfășurat cercetarea disciplinară și nu mai are probe de propus, astfel cum s-a consemnat în procesul-verbal de prezentare a probelor încheiat în data de 13 mai 2024.

Asupra fondului cauzei, Secția a reținut că pe rolul Inspecției Judiciare au fost înregistrate mai multe sesizări privind activitatea doamnei judecător.

De asemenea, Inspecția Judiciară s-a sesizat și din oficiu cu privire la activitatea doamnei judecător; la rândul său, și Consiliul Superior al Magistraturii a sesizat Inspecția Judiciară cu privire la existența indiciilor săvârșirii unor eventuale abateri disciplinare de către doamna judecător A din cadrul Judecătoriei X, cu referire la anumite art. de presă.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  303/2022 „nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor”:

Instanța disciplinară a reținut incidența în cauză a art. 224 alin. (1) și a art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022,  a obligațiilor sau îndatoririlor prevăzute în art. 12 și 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, constatând totodată că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri se va face prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cu privire la situația de fapt, Secția a avut în vedere dosarul nr. x/254/2023, în care a trecut o perioadă de timp de aproximativ 7 luni de la înregistrarea acestuia și până la prima rezoluție emisă; cauza a rămas în pronunțare la 16 mai 2024, cu amânări succesive de pronunțare, nefiind soluționat până la finalizarea cercetărilor disciplinare.

Din datele statistice comunicate de Judecătoria X, prin adresa nr. 96/I/20/05.04.2024, a reieșit că doamna judecător A figura cu un număr de 189 de dosare aflate în procedură prealabilă, înregistrate în perioada mai 2023 - martie 2024; în unele dintre aceste dosare nu fusese dispusă nicio măsură până la momentul începerii cercetării disciplinare, iar în alte dosare au fost dispuse primele măsuri după perioade îndelungate de timp, de până la 224 de zile.

De asemenea, în 28 de dosare prima rezoluție a judecătorului a fost întocmită după un interval de timp cuprins între de 102 și 224 de zile de la data înregistrării dosarelor pe rolul instanței.

La data finalizării cercetării disciplinare, doamna judecător figura cu 122 de dosare în care nu stabilise termen de judecată, 43 dintre acestea fiind înregistrate în anul 2023, dintre care cel mai vechi era înregistrat la data 22 mai 2023

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare analizate, au fost avute în vedere prevederile art. 200 și 201 C. proc. civ., art. 108 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022.

Din probele administrate în cauză, Secția a reținut că doamna judecător A nu și-a îndeplinit obligația de a dispune măsurile necesare în procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, aspecte ce au fost aduse la cunoștința conducerii instanței. Ca urmare, președintele Judecătoriei X a emis decizia nr. 32/23.02.2024 și a stabilit ca, în termen de 7 zile de la comunicarea deciziei, doamna judecător A, președintele completului de judecată C2/P2, să procedeze la dispunerea măsurilor necesare derulării tuturor procedurilor de regularizare a cauzelor indicate în anexa deciziei.

În ciuda acestui act administrativ, doamna judecător nu a dispus măsurile necesare pentru soluționarea cu celeritate a cauzelor, astfel că la data finalizării cercetării disciplinare figura, în continuare, cu 122 de dosare fără prim termen de judecată stabilit, 43 dintre acestea fiind înregistrate în anul 2023, dintre care cel mai vechi la data 22 mai 2023.

Din punctul de vedere al circumstanțelor și împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele reținute în sarcina pârâtei, Secția a reținut că prin neîndeplinirea procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată și prin nefixarea termenului de judecată într-un număr mare de cauze ce i-au revenit spre soluționare, doamna judecător a adus atingere drepturilor părților la un proces echitabil și prestigiului justiției.

De altfel, pârâta judecător nu a contestat situația de fapt astfel cum a fost evidențiată, justificând modalitatea de lucru identificată prin existența unui volum mare de activitate, lipsa resurselor umane la nivelul instanței, protestele grefierilor, aspecte care și-au pus amprenta asupra modului de exercitare a atribuțiilor profesionale.

Secția a constatat că aspectele invocate de pârâtă nu constituie cauze exoneratoare de răspundere disciplinară în condițiile în care modul de lucru adoptat de doamna judecător este contrar dispozițiilor legale și regulamentare.

Referitor la susținerea doamnei judecător în sensul că întârzierile în efectuarea procedurii de verificare și regularizare a cererilor de chemare în judecată a fost îngreunată de protestele grefierilor, Secția reține că aceasta apărare este neîntemeiată, pentru că din relațiile transmise la dosar și din declarația doamna judecător B, președintele Judecătoriei X, a rezultat că la nivelul Judecătoriei X nu s-au desfășurat activități de protest care să afecteze participarea grefierilor în cadrul ședințelor de judecată ori îndeplinirea procedurii prealabile.

În ceea ce privește susținerea doamnei judecător A privind dispariția ori ștergerea unor documente din sistemul informatic al instanței, Secția a reținut că nici aceasta nu se confirmă, potrivit referatului întocmit de specialistul IT din cadrul Tribunalului X.

De asemenea, nici volumul de activitate nu poate constitui o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare în condițiile în care pârâta a avut un volum de muncă comparabil cu cel înregistrat de ceilalți judecători din cadrul Judecătoriei X, încadrându-se în media înregistrată la nivelul instanței

Totodată, susținerea pârâtei în sensul că și alți judecători figurează cu dosare aflate în procedura prealabilă fără a fi dispuse măsuri în termenul legal este nefondată.

În raport de aspectele expuse anterior, această modalitate de lucru a pârâtei concretizată prin lăsarea în nelucrare a unui număr mare de dosare reprezintă o exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor judiciare prevăzute de legi și regulamente, de natură a afecta drepturile procesuale ale părților, precum și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În concluzie, Secția a reținut că prin neîndeplinirea obligației de a dispune măsurile necesare în procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, prin lăsarea în nelucrare a dosarelor pentru perioade îndelungate de timp, prin nefixarea termenelor de judecată, chiar și în dosare înregistrate în urmă cu peste 1 an de zile, doamna judecător a încălcat dispozițiile art. 200 și art. 201 C. proc. civ., fiind realizată latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022.

Sub aspectul laturii subiective, Secția a constatat că vinovăția doamnei judecător în săvârșirea faptei este dovedită și rezultă din modul în care aceasta a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În același sens, vinovăția rezultă din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluționării cauzelor expuse mai sus, precum și din modul în care aceasta a înțeles să gestioneze activitatea, deși dosarele menționate înregistrau o vechime considerabilă în sistem.

Relevantă este și împrejurarea că nici măcar ulterior emiterii deciziei nr. 32/22.02.2024 a președintelui instanței doamna judecător nu s-a mobilizat pentru a dispune măsurile necesare pentru realizarea procedurii prealabile în materie civilă și fixarea termenului de judecată.

Față de toate aceste considerente, Secția a constatat că faptele doamnei judecător concretizate în neîndeplinirea procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată și neluarea măsurilor necesare pentru stabilirea termenului de judecată în cauzele ce i-au fost repartizate spre soluționare, în modalitățile descrise anterior, au un caracter imputabil acesteia, nefiind justificate de cauze obiective care să le circumscrie unei culpe scuzabile și se circumscriu abaterii disciplinare prevăzute de art. 217 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. s teza a II a din Legea nr.  303/2022 „exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență”:

Instanța s-a raportat la prevederile art. 272 alin. (2) și 3 din Legea nr.  303/2022, precum și la cele ale art. 8 art. 349 art. 351 alin. (2), art. 357 art. 358 alin. (1) teza I art. 361 alin. (2), art. 377 și art. 386 C. proc. pen.

A reținut, din raport de materialul probator administrat în cauză, că doamna judecător, prin maniera în care a instrumentat dosarele nr.y/254/2023 și dosarul nr. y/254/2023/a1, a încălcat dispozițiile procesual penale care reglementează judecata în primă instanță, precum și dispozițiile legale privitoare la tipul de hotărâre ce poate fi pronunțată în camera preliminară.

Nesocotind art. 346 alin. (1) C. proc. pen., doamna judecător A s-a pronunțat în dosarul nr.y/254/2023/a1 prin sentința penală nr.690/07.12.2023, deși norma legală prevede expres că judecătorul trebuie să se pronunțe prin încheiere.

Relativ la modalitatea în care doamna judecător A a administrat actul de justiție în dosarul nr.y/254/2023, Secția a reținut că deși dispozițiile legale enunțate anterior sunt clare în ceea ce privește atribuțiile președintelui completului de judecată, totuși aceasta nu a dispus măsurile necesare pentru impunerea solemnității ședinței de judecată și stabilirea unui cadru disciplinat pentru desfășurarea procesului penal, iar modalitatea în care a condus ședința de judecată denotă faptul că nu studiază corespunzător dosarele aflate pe lista ședinței de judecată.

Astfel, din înregistrările ședințelor de judecată și din încheierile de ședință din datele de 22.02.2024, 14.03.2024, 04.04.2024, 18.04.2024 și 09.05.2024 a reieșit că doamna judecător a condus ședința într-o manieră lipsită de rigoare, haotică, participanții la proces nefiind lămuriți cu privire la stadiul procesual al cauzei, nu  și-a exercitat rolul activ în sensul că cererile formulate de părți au fost puse în discuție doar după solicitarea expresă a avocaților, care i-au reamintit că este necesar a se pronunța și asupra acestor cereri, nu a acordat cuvântul celorlalte părți asupra solicitării inculpatului de a administra înscrisuri în circumstanțiere (ședința din 14.03.2024).

O altă caracteristică proprie ședințelor de judecată conduse de doamna judecător este dată de faptul că, după ce grefierul de ședință face apelul în cauză, aceasta reia, din nou, prezența părților, solicitând participanților la procesul penal să rămână în picioare și să prezinte un act de identitate.

Modalitatea în care doamna judecător a condus ședințele de judecată menționate anterior demonstrează faptul că aceasta nu a studiat în mod corespunzător dosarul nr.y/254/2023. Astfel, la termenul de judecată din 22.02.2024, după ce grefierul a făcut apelul părților, doamna judecător l-a apelat pe numitul C, persoană decedată în accidentul de circulație ce făcea obiectul dosarului în discuție.

Faptul că pârâta nu studiase corespunzător dosarul reiese și din împrejurarea că, ulterior acestui moment, deși persoanele prezente în sală au învederat faptul că cel apelat este decedat, doamna judecător a întrebat ”A decedat o victimă?” (min.07:35 din înregistrarea ședinței de judecată din 22.02.2024, a doua strigare).

Toate aceste aspecte dovedesc faptul că doamna judecător nu a verificat actul de sesizare a instanței și nici înscrisurile atașate la dosar, iar maniera în care a condus ședințele de judecată în dosarul nr.y/254/2023 demonstrează o lipsă de rigoare procedurală care afectează calitatea actului de justiție.

Relativ la modul în care doamna judecător a motivat soluția de respingere a cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, Secția reține că argumentarea soluției pronunțate trebuie să permită o bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către justițiabil, obligând judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale părților și să precizeze elementele care îi justifică decizia și o fac să fie conformă legii și, pe de altă parte, permițând o înțelegere a funcționării justiției de către societate.

În speța de față, doamna judecător a justificat soluția de respingere a cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, dar considerentelor le lipsește expunerea argumentelor de fapt și de drept pentru care au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, motivarea fiind ambiguă și nepermițând identificarea raționamentului juridic pe care se sprijină soluția pronunțată de doamna judecător, cu referire la art. 351 alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la faptele reținute de Inspecția Judiciară în sarcina pârâtei judecător, respectiv modalitatea în care aceasta a dispus anumite măsuri procesuale (spre exemplu: introducerea în cauză a unor terți în calitate de intervenient accesoriu în interesul părților civile, respingerea unor cereri și a unor probatorii, soluționarea unor cereri prealabile, momentul la care s-a pronunțat asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice, respectiv după admiterea cererii inculpatului de judecare în procedura simplificată, indicarea unui temei juridic greșit), Secția a constatat că acestea vizează modalitatea concretă de soluționare a cauzei și temeinicia soluțiilor adoptate, aspecte care se circumscriu unei chestiuni de judecată, fiind rezultatul unui raționament logico-juridic, exclus controlului administrativ.

În ceea ce privește modul de încuviințare și administrare a probatoriului, de soluționare a cererilor și excepțiilor formulate de părți în cursul unui proces penal este de menționat că principala activitate a instanțelor judecătorești ce ține de competența funcțională se referă la judecarea cererilor și proceselor cu care sunt învestite, soluționarea unei cauze presupunând atât cercetarea judecătorească ce are drept scop principal obținerea punctelor de vedere ale părților, participanților la procedurile judiciare, administrarea probelor, cât și pronunțarea unei hotărâri judecătorești ce presupune prezentarea motivelor care i-au format convingerea.

În concluzie, Secția a reținut că faptele doamnei judecător A  concretizate în nerespectarea dispozițiilor referitoare la studiul dosarului și pregătirea ședinței de judecată, modalitatea lipsită de rigoare procedurală în care conduce ședința de judecată, nesocotirea dispozițiilor procesuale care reglementează judecata în cameră preliminară și în primă instanță, nerespectarea principiului contradictorialității se circumscriu laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Sub aspectul laturii subiective, Secția a avut în vedere prevederile art. 272 alin. (2) și (3) din Legea nr.  303/2022, în sensul că pentru existența abaterii disciplinare analizate este necesar a se avea în vedere definirea noțiunii de gravă neglijență.

Din punctul de vedere al circumstanțelor și împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele reținute în sarcina pârâtei, Secția constată că prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementează cadrul solemn de desfășurare a ședințelor de judecată și atribuțiile președintelui completului de judecată, prin nerespectarea dispozițiilor referitoare la studiul dosarului și pregătirea judecății, prin modalitatea haotică, lipsită de rigoare în care a condus ședințele de judecată, pârâta judecător a adus atingere drepturilor părților la un proces echitabil și prestigiului justiției.

Mai mult, pârâta judecător nu își asumă consecințele negative ale faptelor sale, atribuind propriile greșeli grefierului, avocaților ori părților.

Această manieră proprie de aplicare a dispozițiilor procesuale este o constantă în activitatea doamnei judecător A, astfel cum rezultă și din fișele de imputabilitate întocmite de Tribunalul X, prin care se rețin următoarele aspecte: doamna judecător a aplicat un text de lege străin situației de fapt; a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; a încălcat principii generale de drept; a ignorat total probatoriul administrat; a condamnat inculpatul pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; a aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune; a încălcat dreptul la apărare prin omisiunea de a analiza excepțiile procesuale invocate în apărare; a ignorat total înscrisurile depuse la dosar; nu face analiza comparativă a elementelor ce determină admiterea excepției autorității de lucru judecat. De asemenea, s-a constatat lipsa totală a motivării; inserarea unor motive contradictorii ori numai a unor motive străine de natura cauzei; nesoluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.

În contextul analizat, Secția a reținut că aspectele invocate în apărare de pârâta judecător nu sunt de natură a o exonera de răspunderea disciplinară, în condițiile în care aceasta este obligată, prin natura funcției, să cunoască și să respecte regulile procedurale referitoare la activitatea de judecată, trebuind să dea dovadă de competență profesională, pentru asigurarea respectării și aplicării legii.

Mai mult decât atât, nici volumul de activitate invocat de doamna judecător ca și circumstanță în apărare nu poate justifica modalitatea în care aceasta a instrumentat dosarul nr.y/254/2023, câtă vreme, din datele statistice comunicate de Judecătoria X și atașate la dosar, rezultă că doamna judecător a avut un volum de activitate comparativ cu ceilalți judecători din cadrul instanței, cu un număr total de 915 dosare nou intrate în anul 2023, mai mic decât al judecătorilor care au activat în cadrul instanței pe tot parcursul anului 2023

De asemenea, în anul 2023 doamna judecător a soluționat 878 dosare, mai puțin în comparație cu ceilalți judecători

În același timp, pârâta judecător avea obligația să cunoască și să-și asume efectele încălcării normelor procedurale penale, atâta vreme cât acestea sunt prevăzute în mod expres, clar și fără echivoc.

Față de toate aceste considerente, Secția a constatat că faptele doamnei judecător A constând în încălcarea normelor procedural penale care reglementează desfășurarea ședinței de judecată, în modalitățile descrise anterior, au un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificate de cauze obiective care să le circumscrie unei culpe scuzabile și se circumscriu abaterii disciplinare prevăzute de art. 217 lit. s teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

Pentru considerentele expuse anterior, Secția a admis acțiunile disciplinare conexate formulate de Inspecția Judiciară împotriva doamnei judecător A pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I și art. 271 lit. s teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

La individualizarea sancțiunii, Secția a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptelor săvârșite de pârâta judecător, că valoarea socială lezată o reprezintă relațiile sociale referitoare la realizarea activității de justiție, în sensul larg al acestei noțiuni

Din perspectiva individualizării sancțiunii, a prezentat relevanță și împrejurarea că doamna judecător A a mai fost anterior sancționată disciplinar pentru încălcarea obligației prevăzute de art. 200 C. proc. civ. (ce reglementează procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată) și pentru modalitatea aparte în care conduce ședința de judecată, în sensul că nu dispune măsurile necesare pentru impunerea solemnității ședinței de judecată și stabilirea unui cadru disciplinat pentru administrarea actului de justiție.

Astfel, prin Hotărârea nr. 10J/31.05.2023 a Secției pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin nerecurare, a fost admisă în parte acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară și i s-a aplicat pârâtei A - judecător în cadrul Judecătoriei X sancțiunea disciplinară constând în „avertisment” pentru  săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) din același act normativ. Totodată, a fost respinsă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei judecător pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I și art. 271 lit. l  din Legea nr.  303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ca neîntemeiată.

Față de aspectele expuse anterior, Secția a apreciat că sancțiunea disciplinară aplicată anterior doamnei judecător nu și-a atins scopul urmărit de legiuitor, conturând un anume comportament al acesteia în raport de obligațiile profesionale pe care orice judecător trebuie să le respecte în considerarea statutului deținut.

Mai mult, pârâta judecător avea posibilitatea să prevadă urmările faptelor sale, acceptând ca prin încălcarea, cu gravă neglijență, a dispozițiilor legale ce guvernează judecata în materie penală și prin manifestarea unei atitudini neconforme statutului deținut să se producă consecințe de genul celor reținute în cauza de față, cu atât mai mult cu cât cauza ce face obiectul dosarului nr.y/254/2023 a fost intens mediatizată, generând o emoție puternică în rândul opiniei publice.

În consecință, având în vedere cele arătate mai sus și reținând principiul aplicării graduale a sancțiunilor disciplinare, Secția a apreciat că se impune aplicarea față de doamna judecător a sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 273 alin. (1) lit. e din Legea nr.  303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor constând în „suspendarea din funcție pentru o perioadă de trei luni” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I și art. 271 lit. s teza a II-a din același act normativ.

Recursul

Împotriva hotărârii de sancționare disciplinară, doamna judecător a formulat recurs.

A solicitat, în principal, admiterea cererii de recurs și respingerea acțiunii disciplinare; în subsidiar, a solicitat aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.

A apreciat că nu se impune suspendarea magistratului legal învestit cu soluționarea cauzei; intervenția presei căreia s-a comunicat că nu are voie în sala de judecată nu trebuie să conducă la suspendarea din funcție sau la schimbarea judecătorului căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza.

Susține că intervenția Inspecției Judiciare s-ar fi făcut în baza unor știri cu rol de pamflet, ceea ce a condus la afectarea independenței și imparțialității instanței.

Apreciază că nu este constituțional să fie suspendat judecătorul sau să fie cercetat disciplinar câtă vreme procesul se află în curs de soluționare.

Cu privire la ceea ce se impută prin hotărârea disciplinară, a arătat că doar a solicitat lămuriri în sensul prezentării actului de identitate a persoanei rănite în accident, iar sancționarea magistratului încalcă dreptul acestuia de a afla adevărul cu privire la susținerile pe care le făceau în sală părțile civile.

Susține că magistratul nu ar fi putut să dispună anumite măsuri în dosarele din procedura prealabilă, pentru că acestea nu au urmat circuitul urmare a protestelor grefierilor, volumului mare de muncă, personalului insuficient și sistemului informatic vechi, ceea ce face necesar ca mai multe rezoluții sau hotărâri să fie redactate de mai multe ori; la nivelul instanței s-a desfășurat protest public, cum rezultă din comunicatul aflat pe portal.just.ro din data de 20 iunie 2023.

Susține că are calificativul Foarte Bine și un grad ridicat de operativitate conform situațiilor statistice STATIS 2022 2023 și 2024.

Cu privire la încheierea pronunțată în cameră preliminară, în loc de sentință, susține că aceasta este doar o eroare materială pentru că încheierea este tehnoredactată de grefier, iar o astfel de eroare nu justifică suspendarea magistratului, pentru că se poate îndrepta pe calea erorii materiale.

În cazul respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice, susține că soluția este legală; are în vedere că inculpatul ar fi arătat că recunoaște fapta descrisă în rechizitoriu și probele existente până la acel moment, deci urma a se lua în considerare o altă încadrare juridică în aceste condiții.

A repetat că nu este constituțională intervenția Inspecției Judiciare asupra procesului în curs.

Magistratul mai arată că își desfășoară activitatea la Judecătoria Constanța unde a fost transferat de la Judecătoria X la 1 iulie 2024. La această din urmă instanță și-a desfășurat activitatea din 15 martie 2022, în calitate de judecător.

A fost numită judecător definitiv prin Decretul nr. 148/2013 la Judecătoria Ineu, iar în toată această perioadă nu a fost sancționată disciplinar.

Cu privire la sancțiunea avertismentului pe perioada când își desfășura activitatea la Judecătoria X, susține că nici aceasta nu a fost legală, pentru că s-a reținut că în două dosare ar fi întocmit rezoluții prin care ar fi dispus comunicarea cererii de chemare în judecată, iar după depunerea întâmpinării comunicarea acesteia în vederea depunerii răspunsului la întâmpinare s-a stabilit termenul de judecată și s-a dispus citarea părților.

În opinia sa, toate aceste aspecte pot fi stabilite printr-o singură rezoluție ca urmare a deciziilor de îndrumare pentru soluționarea cu celeritate a cauzelor; apreciază că potrivit art. 53 alin. (3) C. proc. civ., judecătorul poate da îndrumări grefierului, când se efectuează apelul părților sau al martorilor sau referatul cauzei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completului de 5 judecători

Cu titlu preliminar, față de faptul că recurenta nu a indicat niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr.  305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin hotărârea atacată s-a reținut, din ansamblul probator administrat, că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I, și lit. s teza a II-a din Legea nr.  303/2022, în ceea ce o privește pe doamna judecător.

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, redate anterior, sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că starea de fapt rezultată din probe face dovada încălcării de către recurentă a dispozițiilor ce prevăd soluționarea cu celeritate a cauzelor, precum și exercitarea funcției cu gravă neglijență.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut din modul în care doamna judecător a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale care prevăd obligațiile enumerate anterior, atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere a acceptat-o, chiar dacă nu a urmărit-o.

La individualizarea sancțiunii, prevăzute de art. 273 alin. (1) lit. e din Legea nr.  305/2022, instanța disciplinară a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă a faptelor sărvârșite precum și valorile sociale lezate; s-a ținut cont de principiul aplicării graduale a sancțiunilor, cu referire la împrejurarea că doamna judecător a mai fost sancționată anterior, pentru fapte similare art. 271 lit. s teza a II-a.

Prin motivele de recurs, doamna judecător a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul interpretării faptelor, pe care nu le-a negat în totalitate, ci a apreciat că nu este legală sancționarea sa câtă vreme procesul nu s-a finalizat, că acțiunea disciplinară ar fi fost determinată de presiunea presei, iar întârzierile în soluționarea dosarelor nu i-ar fi imputabile.

În principal, recurenta a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii; în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii disciplinare cu una mai ușoară, având în vedere parcursul său profesional, precum și ultimul calificativ profesional obținut.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că aceste critici sunt nefondate și reține că instanța disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare a doamnei judecător sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare, după cum urmează:

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  303/2022, „nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor”

Instanța disciplinară a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei abateri, întrucât doamna judecător avea (la data de 5 aprilie 2024) pe rolul completului un număr de 189 dosare aflate în procedura prealabilă, ce fuseseră înregistrate în perioada mai 2023 – martie 2024; la data finalizării cercetării disciplinare, doamna judecător figura cu un număr de 122 dosare în care nu stabilise termen de judecată, 43 dintre acestea fiind înregistrate în anul 2023, dintre care cel mai vechi era înregistrat la data 22.05.2023, celelalte dosare fiind înregistrate începând cu luna ianuarie 2024.

Prin motivele de recurs, doamna judecător nu a contestat aceste date, ci a susținut că aceste întârzieri nu i-ar fi imputabile, fiind rezultatul unui circuit îngreunat al dosarelor între grefier și judecător.

Aceste susțineri sunt nefondate și vor fi respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători.

Din conținutul art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și al art. 5 alin. (1) lit. h din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Înalta Curte reține obligația judecătorilor de a soluționa lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, obligații ce sunt prevăzute și în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor ca standarde de conduită.

Cu privire la durata rezonabilă de soluționare a cauzei, Înalta Curte are în vedere că în dreptul intern nu sunt reglementate aspectele privind durata rezonabilă de soluționare a cauzei, motiv pentru care aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri se face prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea a statuat că această apreciere se face în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special de complexitatea cauzei, de comportamentul părților și de cel al autorităților competente, precum și de miza litigiului pentru părțile în cauză (Cauza Frydlender împotriva Franței, Cauza Cârstea și Grecu împotriva României).

Așadar, în deplin acord cu instanța disciplinară, Înalta Curte reține că în lipsa unor criterii prevăzute de lege în funcție de care să se stabilească caracterul imputabil al nerespectării dispozițiilor legale referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor, se vor avea în vedere toate aspectele care țin de activitatea profesională desfășurată de judecător în perioada de referință și în raport de care să se constate, în concret, dacă această conduita este sau nu imputabilă, respectiv durata efectivă a procedurii judiciare, complexitatea cauzelor ce constituie obiectul dosarelor menționate în acțiune, numărul total de dosare mai vechi de un an aflate în curs de soluționare pe completul aceluiași judecător, volumul de activitate al judecătorului.

Sub aspectul situației de fapt, care nu a fost contestată de recurentă, s-a reținut că la data finalizării cercetării disciplinare, pe completul doamnei judecător existau 122 de dosare fără prim termen.

Din probele administrate în cauză, atât înscrisuri, cât și declarațiile grefierului însărcinat cu efectuarea procedurii prealabile, a rezultat că doamna judecător A nu și-a îndeplinit obligația de a dispune măsurile necesare în procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată.

Urmare a acestei situații, președintele Judecătoriei X a emis decizia nr. 32/23.02.2024 și a stabilit ca, în termen de 7 zile de la comunicarea deciziei, doamna judecător să procedeze la dispunerea măsurilor necesare derulării tuturor procedurilor de regularizare a cauzelor indicate în anexa deciziei; doamna judecător nu a dat curs acestei adrese și nu a luat măsurile necesare.

Sub aspectul laturii obiective, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 6 C. proc. civ., care instituie în sarcina instanței obligația de a dispune toate măsurile permise de lege pentru a asigura desfășurarea cu celeritate a judecății.

Cu privire la procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, instanța se raportează la art. 200 alin. (1) și 201 C. proc. civ. ce prevede verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată și la dispozițiile art. 107 și art. 108 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Înalta Curte constată că este legală reținerea instanței disciplinare, în sensul că doamna judecător nu conștientizează responsabilitățile care îi revin din perspectiva statutului deținut, acest mod de lucru defectuos având drept consecință directă prelungirea nejustificată a procedurilor judiciare, iar consecința directă este vătămarea atât a drepturilor procesuale, cât și a drepturilor subiective recunoscute părților.

În consecință, se reține că doamna judecător nu a depus diligențe în vederea realizării unui management riguros al fiecărei cauze cu care a fost învestită pentru ca derularea procedurii judiciare să se realizeze în așa fel încât să asigure soluționarea cauzelor cu celeritate și într-un termen rezonabil.

Susținerile din memoriul de recurs nu reprezintă critici veritabile ale hotărârii atacate, ci sunt o reiterare a apărărilor și argumentelor invocate în faza administrativă a cercetării disciplinare, cărora instanța disciplinară le-a răspuns în mod exhaustiv, prin considerentele hotărârii pronunțate, sintetizate anterior.

De altfel, doamna judecător nu a contestat situația de fapt astfel cum a fost evidențiată, ci doar a încercat să justifice modalitatea de lucru identificată prin invocarea unei dificultăți în relația de colaborare cu grefierul responsabil de procedura prealabilă.

În deplin acord cu instanța disciplinară, Înalta Curte constată că aspectele invocate de doamna judecător ca eventuale cauze exoneratoare de răspundere disciplinară nu pot fi primite, în condițiile în care modul de lucru adoptat este contrar dispozițiilor legale și regulamentare, pe care aceasta are obligația să le cunoască și să le respecte în exercitarea funcției sale.

Sub aspectul laturii subiective, se constată că vinovăția doamnei judecător, sub forma intenției indirecte, rezultă din conduita adoptată pe parcursul soluționării cauzelor evidențiate anterior, precum și din modul în care aceasta a înțeles să gestioneze activitatea, fapt ce a avut drept consecință prelungirea nejustificată a procedurii judiciare, aceasta constituind totodată, și o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la durata rezonabilă a procesului, așa cum s-a detaliat în hotărârea de sancționare disciplinară.

Numărul foarte mare de dosare în care doamna judecător nu a luat măsurile necesare pentru stabilirea termenului de judecată, în cauzele exemplificate pe larg în hotărârea disciplinară, conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a acesteia față de acțiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

Împrejurarea că doamna judecător a obținut calificativul Foarte bine conform situațiilor statistice deși reală, nu poate avea valențele pe care încearcă recurenta să i le confere; această apreciere nu este de natură să înlăture răspunderea disciplinară întrucât fapta ce i se impută magistratului vizează încălcarea de către aceasta a obligației legale ce îi revine în temeiul art. 200 – 201 C. proc. civ. și art. 107 – 108 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor.

În consecință, cum apărările recurentei privind caracterul imputabil al acestei sancțiuni disciplinare au fost înlăturate, constatându-se că nu pot fi reținute ca fiind cauze exoneratoare de răspundere disciplinară, se constată că este legală reținerea Secției, în sensul că faptele doamnei judecător concretizate în neîndeplinirea obligației de a lua măsurile necesare și de a fixa termenul de judecată în cauzele civile ce i-au revenit spre soluționare, pentru perioade excesive ce depășesc durata maximă prevăzută de lege, au un caracter imputabil acesteia, nefiind justificate de cauze obiective care să le circumscrie unei culpe scuzabile și întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. s teza a II-a din Legea nr.  303/2022 „exercitarea funcției cu (...) gravă neglijență.”

Dispozițiile art. 272 alin. (2) și (3) din același act normativ definesc noțiunea de gravă neglijență la care face referire textul art. 271 anterior menționat, în sensul că „Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual. În scopul determinării cazurilor în care se nesocotesc din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual se vor lua în considerare gradul de claritate și precizie a normelor încălcate, noutatea și dificultatea problemei de drept prin raportare la jurisprudența și doctrina în materie, gravitatea nerespectării, precum și alte circumstanțe profesionale obiective.”

Potrivit art. 8 C. proc. pen.: „Organele judiciare au obligația de a desfășura judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil”.

Dispozițiile art. 349 C. proc. pen. prevăd că ”(1) Instanța de judecată soluționează cauza dedusă judecății cu garantarea respectării drepturilor subiecților procesuali și asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii. (2) Instanța poate soluționa cauza numai în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, dacă inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și dacă instanța apreciază că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu excepția cazului în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață”.

Potrivit art. 351 alin. (2) C. proc. pen. ”Instanța este obligată să pună în discuție cererile procurorului, ale părților sau ale celorlalți subiecți procesuali și excepțiile ridicate de aceștia sau din oficiu și să se pronunțe asupra lor prin încheiere motivată”.

Totodată, asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată în materie penală este reglementată prin dispozițiile art. 359 C. proc. pen.; astfel, este consacrat modul de exercitare a poliției ședinței de judecată și măsurile pe care președintele completului de judecată le poate lua în acest scop.

Dispozițiile art. 357 C. proc. pen. stabilesc atribuțiile președintelui completului de judecată: ”(1) Președintele completului conduce ședința, îndeplinind toate îndatoririle prevăzute de lege, și decide asupra cererilor formulate de procuror, persoana vătămată și de părți, dacă rezolvarea acestora nu este dată în căderea completului.

(2) În cursul judecății, președintele, după consultarea celorlalți membri ai completului, poate respinge întrebările formulate de părți, persoana vătămată și de procuror, dacă acestea nu sunt concludente și utile soluționării cauzei.

(3) Dispozițiile președintelui completului sunt obligatorii pentru toate persoanele prezente în sala de ședință.”

Potrivit art. 358 alin. (1) teza I C. proc. pen. ”Președintele completului dispune a se face apelul părților și al celorlalte persoane citate și constată care dintre ele s-au prezentat”, iar art. 361 alin. (2) C. proc. pen. prevede că ”Președintele completului de judecată are îndatorirea să ia din timp toate măsurile necesare pentru ca la termenul de judecată fixat judecarea cauzei să nu sufere amânare. ”.

Relativ la schimbarea încadrării juridice în cazul recunoașterii învinuirii, dispozițiile art. 377 C. proc. pen. prevăd următoarele: ”(4) Dacă instanța constată, din oficiu, la cererea procurorului sau a părților, că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată, este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă”.

În același sens, art. 386 C. proc. pen. prevede că ”Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea”.

Prin hotărârea recurată, s-a reținut că doamna judecător, prin maniera în care a instrumentat dosarele nr.y/254/2023 și nr. y/254/2023/a1, a încălcat dispozițiile procesual penale care reglementează judecata în primă instanță, precum și dispozițiile legale privitoare la tipul de hotărâre ce poate fi pronunțată în camera preliminară, cu referire la art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

Doamna judecător nu a contestat aceste rețineri, ci a susținut că nu este legal ca un judecător să fie suspendat din funcție din cauză că ar fi limitat accesul presei în sala de ședință, ci trebuia să fie lăsat să finalizeze dosarul.

Aceste apărări nu pot fi reținute și vor fi înlăturate de instanța de judecată.

Înalta Curte va avea în vedere prevederile legale anterior citate, pe care le va raporta la probatoriul administrat în cauză ce nu a fost contestat de părți, desprinzând aceeași concluzie ca instanța disciplinară, în sensul  că măsurile procesuale dispuse de doamna judecător alături de modalitatea în care aceasta a condus ședințele de judecată nu respectă normele de procedură.

În ceea ce privește dosarul nr. y/254/2023, Înalta Curte reține, din cronologia evenimentelor, că doamna judecător nu a studiat în mod corespunzător cuprinsul acestuia; astfel, doamna judecător nu știa câte victime decedaseră în accidentul respectiv, care fusese intens mediatizat, concluzia fiind că nu a verificat actul de sesizare a instanței și nici înscrisurile atașate.

Cu ocazia dezbaterii de fond a recursului, doamna judecător a arătat că întrebările pe care le-ar fi pus în sala de judecată cu privire la decesul victimei sunt în realitate lămuriri pentru o mai bună înțelegere a dosarului; detaliind, doamna judecător a arătat că în astfel de dosare de accidente auto, pe parcursul procesului se mai întâmplă ca unele victime să decedeze.

Înalta Curte va respinge aceste apărări, cu motivarea că victimele din dosarul indicat mai sus decedaseră încă de la data accidentului, nefiind vorba despre ipoteza amintită de doamna judecător, ci despre necunoașterea dosarului, cum în mod legal a reținut și instanța disciplinară. Cu alte cuvinte, numărul de victime decedate precum și numele acestora era trecut în actul de sesizare al instanței de judecată.

De asemenea, din considerente soluției de respingere a cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, se constată că lipsește expunerea argumentelor de fapt și de drept pentru care au fost respinse aceste cereri, motivarea fiind ambiguă și nepermițând identificarea raționamentului juridic pe care se sprijină soluția pronunțată de doamna judecător.

Din această perspectivă, este legală reținerea instanței disciplinare, sub aspectul laturii subiective, în sensul că modalitatea de lucru adoptată de doamna judecător este expresia gravei neglijențe în exercitarea funcției prin nesocotirea normelor de drept procesual penal, încălcarea dispozițiilor legale care regl