ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 725/2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42/F din 29.08.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 597 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 1/F din data de 7.01.2022 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată pe rolul curții de apel la data de 16.08.2022 petentul A. a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 1/F din data de 7.01.2022 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2021, întrucât nu i s-au dedus din durata pedepsei pronunțate în Italia, recunoscută de instanța română, cele 270 de zile de liberare anticipată, acordate de statul italian cu titlu de liberare anticipată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cauză nefiind aplicabilă Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 1/F din data de 7.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală nr. 684/2014 a Tribunalului din Velletri, pronunțată la data de 11.03.2014, definitivă la data de 31.10.2014, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "violență sexuală în grup", prevăzută de art. 609 octies din C. pen. al Republicii Italiene [viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (2) lit. f) C. pen., respectiv art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. anterior, în vigoare la data faptei], sentința rămânând definitivă prin neapelare la data de 18.02.2022.

Curtea de apel a constatat că prin adoptarea dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 nu se poate reține voința neechivocă a legiuitorului de a se deduce zilele de liberare anticipată acordate de statul italian persoanelor aflate în executarea unor hotărâri de condamnare, recunoscute ulterior în România, iar "reducerile de pedeapsă" la care face referire acest text de lege sunt diferite de "liberarea anticipată" acordată de statul italian contestatorului A.. Din certificatul de stare de executare de la dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (atașat la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov) rezultă că "eliberarea anticipată" i-a fost acordată contestatorului A. prin două Ordonanțe ale Biroului de Supraveghere (Ufficio di Sorveglianza), instituție care nu poate fi considerată instanță de judecată sau un organ echivalent al unei instanțe. În consecință, nici ordonanțele acesteia nu pot fi asimilate unei hotărâri judecătorești sau altor acte judiciare, așa cum se prevede în art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

S-a apreciat că sensul dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 nu poate fi decât acela al deducerii din pedeapsa recunoscută a reducerilor de pedeapsă acordate prin hotărâri judecătorești sau alte acte judiciare, cum sunt cele acordate prin acte de grațiere sau de amnistie. Nu se poate referi la posibilitatea condamnatului de liberare înainte de executarea pedepsei, deoarece aceasta se poate dispune doar în România, în baza dispozițiilor din C. pen. român referitoare la liberarea condiționată. Altfel ar însemna ca, după recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate să fie aplicabile în România dispozițiile privind liberarea condiționată (sau anticipată) din legislația italiană, ceea ce nu poate fi admis.

Curtea a reținut că Decizia nr. 15/22.05.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept face referire la aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală, iar această Directivă nu a suferit modificări care să impună o altă soluție cu privire la deducerea zilelor de "liberare anticipată" acordate de Biroul de Probațiune din Italia în timpul executării pedepsei. Chiar Titlul VI din Legea nr. 302/2004, unde se regăsește și art. 166, face trimitere al această Directivă, având denumirea "Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană".

Astfel, s-a apreciat că rămâne valabil în continuare principiul menționat în Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căruia "…hotărârile penale străine recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca hotărârile pronunțate de instanțele române. Începerea executării pedepsei pe teritoriul României are ca efect renunțarea statului străin la executarea pe teritoriul acestuia. Renunțându-se la dreptul de a supune condamnatul la executarea pedepsei pe teritoriul statului străin, se renunță implicit și la recunoașterea acelor instituții accesorii executării pedepsei, cum ar fi liberarea condiționată prin luarea în considerare a duratei pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate."

În opinia instanței de fond, o astfel de interpretare este singura care conduce la respectarea articolului 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană. În cazul în care s-ar reține că zilele de liberare anticipată acordate de autoritățile italiene sunt echivalente cu zilele executate și ar trebui deduse din această pedeapsă, ar însemna că persoana transferată în România pentru executarea pedepsei ar putea beneficia de două ori de instituția liberării condiționate: o dată ca urmare a deducerii zilelor de liberare anticipată acordate de autoritățile italiene și a doua oară ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 99 și următoarele din C. pen. român, după executarea fracțiilor din pedeapsă menționate în art. 100 din C. pen. român.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana condamnată A..

Concluziile apărătorului din oficiu, ale Reprezentantul Ministerului Public precum și poziția contestatorului în ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei încheieri, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 598 C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

În cauză, contestatorul condamnat a solicitat deducerea celor 270 de zile de liberare anticipată acordate de autoritățile italiene prin certificatul de stare de executare, emis de aceste autorități.

Prin urmare, în discuție nu este o nelămurire a sentinței privind recunoașterea hotărârii de condamnare, emisă de autoritățile din Italia, ci o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., având în vedere că se solicită o micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 684/2014 a Tribunalului din Velletri, pronunțată la data de 11.03.2014, definitivă la data de 31.10.2014, s-a dispus condamnarea lui A. pentru săvârșirea infracțiunii de "violență sexuală în grup", prevăzută de art. 609 octies din C. pen. al Republicii Italiene la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Totodată, prin sentința penală nr. 1/F din data de 7.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală nr. 684/2014 a Tribunalului din Velletri, pronunțată la data de 11.03.2014, definitivă la data de 31.10.2014, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "violență sexuală în grup", prevăzută de art. 609 octies din C. pen. al Republicii Italiene, din care s-a scăzut perioada de 3 zile de arest preventiv, persoana condamnată având de executat pedeapsa de 5 ani, 11 luni și 27 zile închisoare, sentința rămânând definitivă prin neapelare la data de 18.02.2022.

De asemenea, se constată că, din certificatul de stare de executare de la dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (atașat la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov) rezultă că persoanei condamnate A. i-au fost acordate cu titlu de eliberare anticipată prin ordonanța Biroului de Supraveghere (Ufficio di Sorveglianza) din 26.05.2020, un număr de 180 de zile cu privire la perioada 31.08.2018-31.01.2020, iar prin ordonanța Biroului de Supraveghere (Ufficio di Sorveglianza) din 23.04.2021, un număr de 90 de zile de eliberare anticipată cu privire la perioada 31.01.2020 - 31.01.2021, rezultând astfel un total de 270 de zile de eliberare anticipată.

Se observă, așadar, că prin sentința de recunoaștere a hotărârii de condamnare emisă de autoritățile italiene nu s-a făcut mențiunea că din pedeapsa 5 ani, 11 luni și 27 zile închisoare se deduce și perioada de 270 de zile câștigată cu titlu de eliberare anticipată calculată de la 31.08.2018 până la data de 31.01.2021, conform certificatului de stare de executare emis de autoritățile din Italia.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul sentinței penale nr. 42/F din 29.08.2022, a Curții de Apel Brașov, secția Penală ce face obiectul prezentei contestații, s-au reținut considerentele Deciziei nr. 15/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța apreciind că perioada de 270 de zile de liberare anticipată acordate contestatorului de autoritățile italiene în baza nu trebuie scăzute din pedeapsa de 5 ani, 11 luni și 27 zile închisoare ce se execută în România.

Astfel, se reține că potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

De asemenea, conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător".

Aceste dispoziții au fost introduse prin Legea nr. 236/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, respectiv ulterior pronunțării Deciziei nr. 15 din 22 mai 2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care se stabilise că: "În aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România".

Așadar, ulterior pronunțării Deciziei nr. 15 din 2015 a instanței supreme, Legea nr. 302/2004 a fost modificată succesiv, în varianta consolidată, așa cum a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 411 din data de 27 mai 2019, fiind prevăzută obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent.

Prin urmare, solicitarea persoanei condamnate A. privind deducerea celor 270 de zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată, calculate de la 31.08.2018 până la data de 31.01.2021, conform certificatului de stare de executare emis de autoritățile din Italia, intră sub incidența dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, întrucât în cauză, persoanei condamnate, statul emitent i-a acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România (prin ordonanța Biroului de Supraveghere din Roma (Ufficio di Sorveglianza) din 26.05.2020, i s-au acordat 180 de zile de eliberare anticipată cu privire la perioada 31.08.2018-31.01.2020, iar prin ordonanța Biroului de Supraveghere (Ufficio di Sorveglianza) din 23.04.2021, i s-au acordat 90 de zile de eliberare anticipată cu privire la perioada 31.01.2020-31.01.2021).

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 42/F din 29.08.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Va desființa sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, va recunoaște Ordonanțele emise de Biroul de Supraveghere din Roma la datele de 26.05.2020 și 23.04.2021.

Va deduce din pedeapsa de 5 ani, 11 luni și 27 de zile de închisoare recunoscută prin sentința penală nr. 1/F din 07.01.2022 a Curții de Apel Brașov, secția penală, definitivă prin neapelare, perioada de 270 de zile câștigată cu titlu de eliberare anticipată și perioada deja executată de la data de 27.01.2018 la zi.

Va anula formele de executare și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 340 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 42/F din 29.08.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Desființează sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, recunoaște Ordonanțele emise de Biroul de Supraveghere din Roma la datele de 26.05.2020 și 23.04.2021.

Deduce din pedeapsa de 5 ani, 11 luni și 27 de zile de închisoare recunoscută prin sentința penală nr. 1/F din 07.01.2022 a Curții de Apel Brașov, secția penală, definitivă prin neapelare, perioada de 270 de zile câștigată cu titlu de eliberare anticipată și perioada deja executată de la data de 27.01.2018 la zi.

Anulează formele de executare și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2022.

GGC - MM